2ra-98/16 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

Prima instanță: Judecătoria Rezina Dosarul nr. 2ra-98/16 Judecător: O. Gangal Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Traciuc, A. Doga, I. Cotruță ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către Istrati Fiodor şi Istrati Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Istrati Oleg împotriva Primăriei comunei Ghiduleni raionul Rezina, intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Rezina, Istrati Anatolie și Istrati Fiodor, cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 05 decembrie 2014, c o n s t a t ă : La 18 iulie 2014, Istrati Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Ghiduleni r. Rezina, intervenienţi accesorii OCT Rezina, Istrati Anatolie şi Istrati Fiodor cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6717110.116 din 08 octombrie 2004 pe numele Agnesei Istrati. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Comitetului Executiv al com. Ghiduleni Rezina nr. 7 din 15 aprilie 1993, Agnesei Istrati i-a fost atribuit un teren cu suprafaţa de 0,3309 ha situat în com. Ghiduleni, r. Rezina, cu nr. cadastral 6717110.116.

Despre acest fapt a aflat la moment cînd a depus cerere către notarul Bîrliba Lilia în vederea acceptării succesiunii, după trecerea în neființă a mamei sale Istrati Agnesa, decedată la 29 decembrie 2013. Consideră necesar de a fi corectată eroarea comisă prin anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, deoarece casa şi terenul unde locuia mama sa, aparțineau din start bunicii lui, Silvestru Maria, încă din anul 1918, care ulterior a fost moștenită de către Istrati Oleg pe cînd avea vîrsta de 15 ani. Pentru a clarifica situaţia dată a făcut o adresare către Primăria com. Ghiduleni, r. Rezina, cerînd explicații şi a stabilit că, la înregistrarea primară masivă a fost comisă o eroare de fapt şi de drept.

Astfel, la 11 iunie 2014 a depus către Primăria com. Ghiduleni o cerere prealabilă, solicitînd anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr.6717110.116, situat în s. Ghiduleni r. Rezina, la care pînă la momentul depunerii cererii nu a primit nici un răspuns. Afirmă că, conform deciziei Primăriei nr. 7 din 15 aprilie 1993 „Cu privire la locurile care n-au fost transmise pe lîngă casă în proprietate, pentru terenul cu nr. cadastral 6717110.116 la 08 octombrie 2004 a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe numele Agnesei Istrati, care respectiv nu are nici o legătură cu lotul în întregime, deoarece conform extrasului din cartea de gospodării a sovietului sătesc Ghiduleni r. Rezina pentru anii 1983-1985, construcţia cu suprafaţa de 35 m2 şi terenul aferent acesteia cu suprafaţa de 0,18 ha din anul 1918, aparțineau bunicii Silvestru Maria.

Consideră că, la înregistrarea primară masivă a fost comisă o eroare de fapt şi de drept, stabilindu-se greşit deţinătorul lotului de teren, deoarece conform art. 55 al legii Cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998 - în procesul înregistrării primare masive introducerea în cadastru a datelor şi înregistrarea dreptului asupra bunurilor imobile se efectuează fară cererea titularilor de drepturi, astfel deţinătorilor de terenuri din com. Ghiduleni r. Rezina, li s-au transmis în proprietate privată loturile de pămînt în conformitate cu legislaţia în vigoare, înregistrate în modul stabilit la OCT Rezina.

Relevă că titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6717110.116 din 20 martie 2001, eliberat pe numele Agnesei Istrati la data de 08 octombrie 2004, urmează a fi considerat nul deoarece: 1) pîrîtul nu are nici o legătură juridică cu lotul litigios; 2) lotul de teren în cauză era deţinut legal de către Silivestru Maria; 3) la eliberarea titlului autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6717110.116 a fost o eroare de fapt şi de drept, titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren fiind eliberate la înregistrarea primară masivă.

Solicită reclamantul, anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6717110.116 din 08 octombrie 2004, înregistrat la OCT Chişinău la 25 octombrie 2014, eliberat pe numele lui Agnesei Istrati, obligarea OCT Chişinău de a radia înscrierea din registrul Bunurilor Imobile pentru numărul cadastral 6717110.116 înregistrat la 08 octombrie 2004. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 05 decembrie 2014, acţiunea înaintată de Istrati Oleg a fost admisă integral, a fost declarat nul titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,3309 ha cu nr. cadastral 6717110.116 din 08 octombrie 2004, eliberat în baza deciziei Primăriei com.

Ghiduleni raionul Rezina nr.7 din 15 aprilie 1993 pe numele Agnesei Istrati ca fiind eliberat în baza unei erori, cu obligarea OCT Rezina de a radia înscrierea din Registrul bunurilor imobile pentru numărul cadastral 6717110.116 înregistrat la 25 octombrie 2004. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, au fost respinse apelurile declarate de Istrati Fiodor și Istrati Anatolie și a fost menținută hotărîrea primei instanțe. Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 23 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Istrati Fiodor a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate. Indică recurentul că instanțele inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluţionarea pricinii în fond; nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite; au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material. Tot la 23 iulie 2015, invocînd aceleiași temeiuri, recurs a depus şi Istrati Anatolie, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă. Examinînd cererile de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Istrati Fiodor și Istrati Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor contestate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Istrati Fiodor și Istrati Anatolie ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de Istrati Fiodor și Istrati Anatolie se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă