2rac-468/15 — Rezilierea contractului, încasarea sumei, dobînzii de întîărziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: D. Stănilă dosarul nr.2rac-468/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Fromtel Service” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Mospuragro” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Fromtel Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare şi încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 11 august 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Fromtel Service” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 martie 2014 prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 14 octombrie 2013 SC „Mospuragro” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Fromtel Service” SRL cu privire la reziliere contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat, că în temeiul contractului nr. 1/2011 din 16 februarie 2011, SC „Fromtel Service” SRL s-a obligat să-i vîndă un cîntar cu capacitatea de 40 tone și părțile componente ale acestuia în corespundere cu specificaţiile din anexa nr. 1 la contract. În acest scop şi întru respectarea prevederilor pct. 2.2 din contract, în perioada 30 decembrie 2010 - 26 mai 2011 a efectuat achitarea prin transfer bancar a sumei contractuale în mărime totală de 96 000 lei la contul bancar al pîrîtului SRL „Fromtel Service”, fapt ce se confirmă prin ordinele de plată anexate la dosar, însă pîrîtul nu şi-a executat obligațiunile de livrare a mărfii. Mai menţionează reclamantul că, anterior semnării contractului de vînzare- cumpărare, şi anume la 29 decembrie 2010, pîrîtul i-a furnizat prin factura fiscală seria SW nr. 1070476 un detaliu din completul cîntarului de 30 tone - indicatorul electronic cu costul de 35 000 lei, inclusiv şi TVA.

Astfel, ulterior, fiind încheiat contract de vînzare-cumpărare a achitat la contul SC „Fromtel Service” SRL suma contractuală integral, însă ultimul nu a livrat toată marfa conform prevederilor contractuale, din care motiv aproape peste un an de zile în temeiul facturii din 14 decembrie 2011, a restituit pîrîtului indicatorul electronic şi a solicitat restituirea sumei de 96 000 lei, achitate în contul contractului. Susţine reclamantul că la pretenția recepționată de pîrît la 05 iulie 2013, cu privire la restituirea benevolă a sumei de 96 000 lei în termen de 10 zile de la data primirii pretenţiei, SC „Fromtel Service” SRL a expediat un răspuns, prin care l-a informat că este disponibil în termen de 10 zile să livreze cîntarul, însă nu a prezentat marfa spre livrare şi nu a restituit suma primită în baza contractului de vînzare- cumpărare obţinînd în acest fel o îmbogățire fără justă valoare.

În drept îşi întemeiază cerinţele în baza art. art. 735, 737, 738, 741, 774-777 şi 619 CC. Solicită, rezilierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 1/2011 din 16 februarie 2011 încheiat între SRL „Mospuragro” SRL şi „Fromtel Service” SRL, încasarea sumei de 96 000 lei, cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 9 600 lei şi a taxei de stat în mărime de 3 880 lei, iar în total încasarea sumei de 108 480 lei. La 27 martie 2014, SC Mospuragro SRL a depus o cerere de completare a cerinţelor înaintate împotriva SC „Fromtel Service” SRL cu privire la reziliere contractului de vînzare-cumpărare şi încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, suplimentar la cele indicate în acțiunea iniţială a invocat că din motivul că pîrîtul nu a întreprins careva măsuri în privinţa solicitării de restituire a sumei în mărime de 96 000 lei, în temeiul art. 619 CC, urmează să achite o dobîndă de întîrziere pentru nerestituirea în termen a sumei. Astfel, consideră reclamantul că începînd cu data de 05 iulie 2013, cînd a recepţionat pretenţia de restituire a sumei pîrîtul este pus în întîrziere pentru achitarea dobînzii de întîrziere, care pînă la data de 27 martie 2014, constituie suma de 8 647,44 lei.

Totodată, menţionează reclamantul că a suportat cheltuieli în legătură cu punerea în executare a încheierii Judecătoriei Bălţi din 19 noiembrie 2013 privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii în sumă de 2 200 lei, pentru solicitarea şi primirea la data de 14 ianuarie 2014 de la Camera Înregistrării de Stat ÎS Oficiul Teritorial Bălţi a Extrasului din Registrul de statal peroanelor juridice referitor la pîrît în sumă de 126 lei şi pentru citarea publică în mărime de 70 lei, cheltuieli ce se confirmă prin înscrisurile anexate la materialele cauzei şi care prin prisma art. 90 lit. h) CPC, urmează să fie încasate din contul pîrîtului.

Solicită reclamantul rezilierea contractul de vînzare-cumpărare nr. 1/2011 din 16 februarie 2011, încheiat între SC „Mospuragro” SRL și SC „Fromtel Service” SRL încasarea sumei de 96 000 lei, dobînzii de întîrziere în sumă de 8 647,44 lei, cheltuielilor suportate în legătură cu punerea în executare a încheierii judecătoriei Bălţi din 19 noiembrie 2013 privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii în sumă de 2 200 lei, cheltuielile pentru citarea pîrîtului în proces în sumă de 201 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 4 800 lei şi taxa de stat în sumă de 2 880 lei (f.d.43-46).

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 31 martie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind reziliat contractul de vînzare-cumpărare nr. 1/2011 din 16 februarie 2011, încheiat între SC „Mospuragro” SRL şi SC „Fromtel Service” SRL şi încasat din contul SC „Fromtel Service” SRL în beneficiul SC „Mospuragro” SRL suma de 96 000 lei cu titlu de datorie, suma de 1 827, 39 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi suma de 7 881 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată, a fost explicat reclamantului că cerinţele cu privire la încasarea cheltuielilor de executare, urmează să fie solicitate în temeiul art. 36 al Codului de executare, prin înaintarea unei cereri scrise faţă de executorul judecătoresc investit cu executarea documentului executoriu.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 august 2015, a fost respins apelul declarat de către SC „Fromtel Service” SRL şi menţinută hotărîrea primei instanţe. În susținerea soluției date, instanțele judecătorești cu referire la condițiile contractului de vînzare-cumpărare nr. 1/2001 din 16 februarie 2011 și prevederile art. 735 al. (1) CC, care reglementează obligația vînzătorului de a preda bunul și obligația cumpărătorului de a prelua bunul și achita prețul acestuia, au reținut că SC Mospuragro” SRL și-a onorat pe deplin obligațiunile contractuale și prin bonurile de plată nr. 323, 64, 81și 88 a transferat în contul vînzătorului suma de 96 000 lei, însă SC „Fromtel Service” SRL nu a respectat condițiile contractului și nu și-a executat obligațiunile de livrare a cîntarului cu capacitatea de 40 de tone cumpărătorului, ceea constituie temei de rezolvire a contractului de vînzare-cumpărare în temeiul art. 735 al.

(1) CC. La 05 octombrie 2015, SC „Fromtel Service” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul a invocat că în cadrul examinării cauzei atît prima instanță cît şi instanţa de apel au interpretat eronat normele legale. Astfel, menționează că instanţa de apel refeerindu-se la prevederile art. 753 al.(1) CC, care indică că prin contractual de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit, a lăsat fără apreciere faptul că însuși SC „Mospuragro” SRL nu și-a executat obligațiunile contractuale și nu este în drept să solicite rezilierea contractului.

În același timp consideră că instanţa de apel a interpretat eronat legea la mod general, şi a ignorant prevederile art., 9, 513, 514 CC, care reglementează exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, buna-credinţă şi diligenţa și temeiurile naşterii obligaţiilor, or în speţă SC Mospuragro” SRL a fost partea care nu și-a a executat cu bună-credinţă obligaţiunile contractuale. Sub acest menționează că conform prevederilor pct. pct. 2.1., 2.2, 3.3, din contractul de vînzare-cumpărare nr. 1/2011 din 16 februarie 2011, suma contractului constituie 100 000 lei, cumpărătorul achită în avans 100% din suma contractului, iar transportarea mărfii se efectuează de către cumpărător.

Prin urmare, cumpărătorul în persoana SC „Mospuragro” SRL poartă obligaţiunea de achitare a sumei contractului în avans 100%, ce constituie suma de 100 000 lei, iar SC „Fromtel Service” SRL, la rîndul său, după primirea avansului conform prevederilor contractului, poartă obligaţiunea de a livra cîntarul auto, cumpărătorul avînd obligaţiunea de a prezenta transportul pentru transportarea cîntarului. Astfel, este evident că reclamanta-intimată SC „Mospuragro” SRL nu si-a executat obligaţiunile contractuale asumate (nu a achitat 100% în avans suma contractului şi nu a prezentat transportul pentru transportarea cîntarului), respectiv, nu este în drept să solicite rezilierea contractului pentru faptul neexecutării obligaţiunilor din partea SC „Fromtel Service” SRL.

Or, la caz nu au survenit consecinţele juridice ce ar permite înaintarea acţiunii în instanţa de judecată cu privire la încasarea din contul SC „Fromtel Servic” SRL a datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, iar instanțele ierarhic inferioare au examinat circumstanțele cauzei superficial, fără a intra în esenţa și au interpretat eronat legea materială, fapt ce adus la emiterea unei hotărîri neîntemeiate şi nemotivate, prin care se încalcă în mod vădit dreptul la un proces echitabil.

Sau potrivit recomandărilor avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil, iar pentru a corespunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

În context cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, indică că nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006), iar invocînd, art. 6§1 al CEDO, menționează că pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Fromtel Service” SRL este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Fromtel Service” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SC „Fromtel Service” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Fromtel Service” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea Comercială „Fromtel Service” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva