2rac-434/15 — Anularea deciziei Adunării Generale a Acţionarilor

prima instanţă: D. Gherman dosarul nr.2rac-434 /15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Melnic Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Melnic Vitalie împotriva Societății pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” cu privire la anularea hotărîrii Adunării Generale a Acționarilor și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Melnic Vitalie şi Societatea pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” și menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 23 decembrie 2014 prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 09 iunie 2014, Melnic Vitalie a depus cererea de chemare în judecată împotriva SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” cu privire la anularea hotărîrii Adunării Generale a Acționarilor și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decizia Adunării Generale a acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nr. 16 din 07 august 2011, a fost stabilit un termen de 3 luni din momentul luării Deciziei, pentru achitarea dividendelor, anunţate spre achitare în conformitate cu Decizia Adunării Generale ale acţionarilor din 12 iunie 2011. Susține că nu este de acord cu decizia respectivă și consideră că contravine normelor imperative.

Astfel, menționează că dividendele au fost anunţate spre achitare prin decizia Adunării Generale a Acționarilor din 29 iunie 2010, iar termenul de plată a dividendelor anunţate se prescrie la data de 29 iunie 2010. Respectiv, Adunarea Generală a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nu este în drept din propria iniţiativă să schimbe normele imperative, stabilite în alin. 10 art. 49 a Legii nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, care indică că termenul de plată a dividendelor se stabilește de organul care a luat decizia de plată în conformitate cu statutul societății, însă nu poate fi mai mare de 3 luni de la data luării deciziei cu privire la plata lor.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 59 alin. (5) pct. d) al Legii privind societățile pe acțiuni. La fel, consideră că în condiţiile în care stabilirea termenelor pentru achitarea dividendelor nu este inclusă în ordinea de zi, chestiunea privind termenele dividendelor anunţate este ilegală şi neîntemeiată. Solicită reclamantul, anularea deciziei Adunării Generale a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nr. 16 din 07 august 2011 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 05 septembrie 2014, au fost atraşi în proces toţi acţionarii SA „Cariera de Granit şi Pietriş Soroca”, în calitate de intervenienţi accesorii, care nu formulează pretenţii proprii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 23 decembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Melnic Vitalie şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş” și menținută hotărîrea primei instanțe. La data de 24 septembrie 2015, Melnic Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat au constatat respectarea procedurii de completare a ordinei de zi a adunării extraordinare a acționarilor.

Astfel, menționează că încălcarea procedurii de modificare a ordinei de zi a fost recunoscută de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” prin actele depuse, prin care se confirmă faptul încălcării modului de desfăşurare a Adunării Generale a Acționarilor la adoptarea hotărîrii nr. 16 din 07 august 2011, or, hotărîrea a fost luată în privința unei chestiuni care nu a fost inclusă în ordinea de zi și cu încălcarea cotelor de voturi.

Totodată, invocînd prevederile art. art. 216 alin. (1), 217, 219 alin. (1), 229 alin. (1) Cod civil și art. 59 alin. (4) din Legea privind societățile pe acțiuni, indică că conform materialelor din dosar s-a stabilit că Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor la ședința din 07 august 2011, a completat ordinea de zi prin examinarea scrisorii CNPF nr. 02-2672 din 14 iulie 2011 pe ordinea de zi nr. 4 (aprobarea deciziei Consiliului Societăţii privind rezultate emisiunii suplimentare), potrivit hotărîrii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 5 din 07 august 2011, a fost pusă în examinarea pe marginea ordinei de zi nr. 4. Sub acest aspect, susține că nu au fost îndeplinite condiţiile legale privind modificarea ori completarea ordinei de zi, iar rezultatele petrecerii adunării pe marginea examinării scrisorii CNPF nr. 02-2672 din 14 iulie 2011 sunt nule, întrucît au fost încălcate dispoziţiile imperative ale Legii privind societăţile pe acţiuni, prevederi conţinute de art. 59 al Legii privind societăţile pe acţiuni.

La fel, indică recurentul că a fost admisă încălcarea prevederilor art.115 alin. (1) lit. lit. s) Cod civil, care expres stabileşte că membrul societăţii comerciale are dreptul să participe la conducerea şi la activitatea societăţii în condiţiile stabilite de lege şi de actul de constituire, fiind privat ilegal de posibilitatea de a-şi realiza prerogativele stabilite de lege și de a participa la administrarea societăţii, acţiunile căreia le deţine cu drept de proprietate.

Mai mult decît atît, consideră că decizia Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nr. 16 din 07 august 2011 contravine atît art. 49 alin. (10) a Legii privind societățile pe acțiuni, în conformitate cu care termenul de plată a dividendelor nu poate fi mai mare de 3 luni de la data luării hotărîrii cu privire la plata lor, cît și prevederilor legislaţiei internaţionale, în special art.14 al CEDO, care prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Sau, din materialele cauzei rezultă că o parte din acţionarii au decis la Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor la data de 07 august 2011 să examineze scrisoarea CNPF nr. 02-2672 din 14 iulie 2011 pe marginea ordinei de zi nr. 4, iar în cazul acceptării situaţiei de fapt și menținerii hotărîrii nr. 16 din 07 august 2011, statul, prin intermediul instanţelor de judecată, va tolera încălcările comise în privinţa sa, acceptînd comportamentul altor acţionari majoritari care urmează a fi considerat unul descriminatoriu, deoarece, în raport cu diferite categorii de acţionari, societate a procedat în mod diferit impunîndu-le condiţii neechivalente.

La data de 09 noiembrie 2015 SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a depus referință la recursul declarat de Melnic Vitalie, prin care recunoaşte cerinţele formulate de ultimul ca întemeiate şi pasibile a fi admise integral, de altfel, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” recunoaşte faptul că decizia nr. 16 a Adunării Generale a Acţionarilor Societăţii din 07 august 2011 a fost luată în contradicţie cu Legea nr. 1134 privind Societăţile pe Acţiuni, deoarece a fost adoptată asupra unei chestiuni, care nu figura în ordinea de zi a adunării. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 23 iulie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 03 august 2015, şi recepţionată de ultimul la 06 august 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 108 Vol.II). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 septembrie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, Melnic Vitalii a solicitat anularea deciziei Adunării Generale a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nr. 16 din 07 august 2011 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea acţiunii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia, în acest sens reţinînd că hotărîrea contestată a Adunării Generale a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” din 07 august 2011 a fost adoptată cu respectarea procedurii, stabilind, astfel, că ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor nu a fost modificată şi nu a fost completată, iar, hotărîrea contestată a fost adoptată în cadrul examinării întrebării a 4, la examinarea unei scrisori a CNPF, examinarea căreia nu poate fi interpretată ca modificare a ordinii de zi a adunării.

Judecând apelurile declarate de către Melnic Vitalie şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş Soroca”, instanţa de apel a găsit necesar de a le respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală, iar cu referire la prevederile art. 212 alin.(2) CPC, instanţa de apel a remarcat că deşi, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” a recunoscut acţiunea, însă instanţa de fond nu a fost în drept să admită acţiunea, deoarece în proces figurau şi acţionarii. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator şi normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelurile a trecut superficial asupra pretenţiilor formulate, care însă urmau a fi soluţionate minuţios prin prisma dispoziţiilor ce guvernează prezentul litigiu. În acest context, instanţa de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a reţinut selectiv unele concluzii ale primei instanţe, fără a intra în esenţa concluziilor remarcate de prima instanţă, care au şi constituit temei de respingere a acţiunii.

Astfel, adoptând soluţia dată, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că drept temei de respingere a acţiunii de prima instanţă unul din motive a fost faptul că hotărîrea contestată a Adunării Generale a Acţionarilor SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” din 07 august 2011 a fost adoptată cu respectarea procedurii, nefiind stabilit nici un motiv pentru anularea acesteia. În atare situaţie instanţa de apel, reieşind din argumentele SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” invocate în apel şi în baza probelor conţinute în dosar, urma să verifice corectitudinea concluziilor primei instanţe, fapt însă care nu a fost efectuat, ce indică la o examinare superficială a cauzei în ordine de apel.

Or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că în cadrul examinării cauzei în prima instanţă director al SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, Griţunic Alexandru, pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond, a depus o cerere de recunoaştere a acţiunii înaintate de Melnic Vitalie, indicînd că SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” recunoaşte faptul că decizia nr. 16 a Adunării Generale a Acţionarilor Societăţii din 07 august 2011 a fost luată în contradicţie cu Legea nr. 1134 privind societăţile pe acţiuni, deoarece a fost luată asupra unei chestiuni care nu figura în ordinea de zi a adunării (f.d. 194 Vol.I).

De asemenea şi pin cerere de apel declarată împotriva hotărîrii primei instanţe, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, recunoaşte acţiunea înaintată de către Melnic Vitalie, solicitînd admiterea apelului, casarea hotlărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii lui Melnic Vitalie împotriva SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” în sensul formulat (f.d. 222-223 Vol.I).

Astfel, este cert că argumentul apelantului SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” în acest sens urma a fi verificat prin prisma dispoziţiilor art. 131 alin. (4) CPC, care indică că dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor, precum şi a prevederilor art. art. 212 alin.(5) CPC care statuează că, în cazul recunoaşterii acţiunii de către pîrît şi admiterii ei de către instanţă, se pronunţă o hotărîre de admitere a pretenţiilor reclamantului. Instanţa de recurs găseşte drept neînţeleasă şi lipsită de certitudine concluzia instanţei de apel, în acest sens, precum că instanţa de fond nu a fost în drept să admită acţiunea, chiar şi dacă SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” a recunoscut acţiunea, deoarece în proces figurau şi acţionarii.

În situaţia dată, însă, acţionarii SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, după cum denotă actele cauzei, au fost antrenaţi în proces în calitate de intervenienţi accesorii, care prin prisma art. 67 CPC, nu formulează pretenţii proprii asupra obiectului litigiului, respectiv, explicaţiile date de părţi şi intervenienţi asupra circumstanţelor cauzei urmau a fi verificate şi evaluate prin prisma regulilor generale care reglementează efectele recunoaşterii acţiunii. Or, prevederile art. 60 alin. (5) CPC, direct indică că, instanţa nu va admite renunţarea reclamantului la acţiune, nici recunoaşterea acţiunii de către pârât, nu va admite tranzacţia între părţi dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului.

În consecinţă, însă, instanţa de recurs ţine să menţioneze că la caz a rămas fără o analiză şi apreciere corespunzătoare însuşi faptul dacă recunoaşterea acţiunii de către SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” contravine legii ori încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor antrenate în proces, interesele societăţii sau ale statului. La acest capitol necesită a fi remarcate şi prevederile art. 212 alin.(6) CPC, care direct statuează că, dacă respinge renunţarea reclamantului la acţiune ori recunoaşterea acţiunii de către pîrît sau dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, instanţa judecătorească pronunţă în acest sens o încheiere motivată şi examinează pricina în fond.

Analizînd aceste condiţii în raport de situaţia din cauză, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie atestă că instanţa de apel a respins recunoaşterea acţiunii de către pîrîtul SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, fără respectarea rigorilor impuse de normele procedurale cu privire la elaborarea actelor de dispoziţie emise de către instanţele judecătoreşti, fapt ignorat şi de prima instanţă. În acest context, instanţa de recurs remarcă că asemenea concluzii ale instanţei de apel indică în plus la o examinare superficială şi unilaterală a pricinii, fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă, precum şi pretenţiilor formulate de părţi atât în acţiune, cât şi în cerere de recunoaştere a acţiunii.

Prin urmare, este cert că contrar prevederilor art. art. 239, 241 alin. (5) CPC instanţa de apel a judecat pricina superficial, or respingând apelurile, instanţa nu a combătut nici unul din argumentele invocate în apeluri, limitându-se la o motivare extrem de selectivă, omiţând de a da apreciere şi motivelor invocate de părţi în susţinerea recunoaşterii acţiunii. Astfel, instanţa de recurs conchide că decizia instanţei de apel nu conţine nici o apreciere ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admite recursul declarat de către Melnic Vitalie. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălți din 23 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Melnic Vitalie împotriva Societății pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” cu privire la anularea hotărîrii Adunării Generale a Acționarilor și încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chisca-Doneva