2ra-2630/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: L. Coţaga dosarul nr. 2ra-2630/15 instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Beșleaga Nicolae şi Cociug Viorel reprezentat de avocatul Victor Panţîru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Beșleaga Nicolae împotriva lui Cociug Viorel cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Beșleaga Nicolae, casată integral hotărârea Judecătoriei Rezina din 23 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 04 noiembrie 2013, Beşleaga Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cociug Viorel cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a invocat că la 22 martie 2010 împreună cu soția sa Beșleagă Ana au încheiat cu Cociug Viorel un contract de împrumut bănesc prin care i- au transmis ultimului suma de 2035 euro fără dobîndă. Susţine că împrumutul a fost consemnat în recipisa din 22 martie 2010, care reprezintă prin sine un act juridic prin care pîrîtul și-a asumat obligațiunea să restituie împrumutul acordat începînd cu luna aprilie 2010, fără a menționa data finală a restituirii împrumutului, însă contrar obligațiunilor asumate pîrîtul nu a restituit nici o parte din banii împrumutați. Menționează reclamantul că la data de 28 iunie 2013 a expediat în adresa pîrîtului o reclamație, prin care a solicitat restituirea împrumutului în mărime de 2035 euro și a prejudiciului moral cauzat prin nerestituirea împrumutului, sub formă de dobîndă și dobîndă de întîrziere, însă în acest sens nu au fost întreprinse careva măsuri.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 9,10,11,14 alin. (1), 512 alin. (1), 514 alin. (1), 572 alin. (2) 575 alin. (1), 602 alin. (1) 867 alin. (1) 869 alin. (1), 871 alin. (1), 872 alin. (1) Cod civil. Solicită, încasarea datoriei mărime de 2035 euro, dobînzii și dobînzii de întîrziere calculată în temeiul art. 585 și art. 619 Cod civil în mărime de 1 108 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 23 decembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, totodată fiind încasat de la Beșleagă Nicolae în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 631 lei și în beneficiul lui Cociug Viorel cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5075,25 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015 a fost admis apelul declarat de Beșleagă Nicolae, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Cociug Viorel în beneficiul lui Beșleaga Nicolae datoria în mărime de 2035 euro în monedă națională conform cursului valutar la data executării hotărîrii, iar în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată, reieșind din valoarea pretențiilor admise a fost încasat de la Cociug Viorel în beneficiul statului suma de 1 222 lei cu titlu de taxă de stat pentru judecarea pricinii în prima instanță și suma de 1 336,75 lei cu titlu de taxă de stat pentru judecarea pricinii în instanța de apel, iar reieșind din valoarea pretențiilor respinse a fost încasat de la Beșleaga Nicole în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 664,8 lei.

La data de 01 septembrie 2015, Beșleaga Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat sub formă de dobîndă și dobîndă de întîrziere pentru nerestituirea sumei împrumutului la timp și în partea încasării cheltuielilor de judecată constituite din cheltuielile pentru plata taxei de stat și cheltuielile pentru asistența juridică cu emiterea unei noi hotărîri în această parte cu privire la admiterea cerinţelor integral. În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel în partea contestată este neîntemeiată și rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept material și neaplicare a normelor de drept ce reglementează raporturile juridice stabilită între părțile litigiului.

Astfel, invocînd prevederile art. 118 alin. (1), 121, 130 alin. (1) şi (2) CPC, consideră că termenul executării definitive a obligației de restituire a împrumutului nu a fost stabilit în contractul de împrumut, sau conform recipisei scrise personal de intimat, a fost stabilită data începerii achitării datoriei și nu data achitării definitive, iar intimatul se află în întîrziere de la data expedieri reclamației în scris cu privire la restituirea împrumutului și expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 871 alin.(4) Cod civil. Totodată, menționează că intimatul în calitate de debitor al obligației de restituire a împrumutului urmează a fie obligat să repare și prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligației pecuniare de restituire a împrumutului, constituit din dobăndă și dobînda de întîziere, compartiment asupra căruia instanța de apel nu s-a expus în cadrul examinării cauzei.

Astfel, cu referire la reglementările art. art. 585, 619 alin. (1) Cod civil, și ținînd cont de faptul că intimatul și-a asumat obligația de restituire a împrumutului începînd cu luna aprilie 2010, consideră recurentul că Cociuc Viorel începînd cu 01 aprilie 2010 este obligat să-i achite dobînda și dobînda de întîrziere prevăzută de lege ce constituie suma se 1108 euro. La 07 septembrie 2015, Cociug Viorel, reprezentat de avocatul Panțîru Victor, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de apel cu privire la admiterea parțială a cerințelor înaintate de Beșleaga Nicolae sunt ilegale și contravin prevederilor art. 1424 Cod civil, care reglementează că acțiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd din momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului și persoana obligată să-l repare. Astfel, indică că ținînd cont de faptul că în recipisă este indicat că datoria va fi întoarsă începînd cu luna aprilie 2010, instanța nu poate să interpreteze textul recipisei ca fiind o recipisă fără termen, iar termenul limită din care începe să curgă termenul de prescripție este de 30 aprilie 2010, or, considerarea unui alt termen decît de la data de 30 aprilie 2010 este contrară prevederilor legale, și încalcă principiul securității raporturilor juridice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei nu atestă data expedierii în adresa părţilor a copiei deciziei motivate a instanţei de apel din 20 mai 2015, însă recurenţii insistă că au recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 11 iulie 2015 şi la 08 iulie 2015, alte date care ar confirma contrar la materialele cauzei lipsesc. Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile, prin intermediul oficiului poştal, la 26 august 2015 şi respectiv, la 05 septembrie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Cociug Viorel, reprezentat de avocatul Panţîru Victor, şi a admite recursul declarat de către Beşleagă Nicolae, de a casa decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii parţial, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Cociug Viorel, Beşleagă Nicolae, a solicitat încasarea din contul lui Cociug Viorel în beneficiul său a datoriei mărime de 2035 euro, precum şi a dobînzii și dobînzii de întîrziere calculată în temeiul art. 585 și art. 619 Cod civil în mărime de 1 108 euro. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Judecând apelul declarat de către Beşleagă Nicolae, instanţa de apel, a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea, încasînd de la Cociug Viorel în beneficiu lui Beşleagă Nicolae datoria în mărime de 2035 euro în monedă naţională conform cursului valutar la data executării hotărîrii, iar în rest respingînd acţiunea.

Totodată, reieșind din valoarea pretențiilor admise a fost încasat de la Cociug Viorel în beneficiul statului suma de 1 222 lei cu titlu de taxă de stat pentru judecarea pricinii în prima instanță și suma de 1 336,75 lei cu titlu de taxă de stat pentru judecarea pricinii în instanța de apel, iar reieșind din valoarea pretențiilor respinse a fost încasat de la Beșleaga Nicole în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 664,8 lei Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel în partea respingerii acţiunii cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate în acest sens.

În susţinerea opiniei enunţare, instanţa de recurs reţine că materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că prin recipisa scrisă din 22 martie 2010, Cociug Viorel a confirmat faptul că are o datorie de 2035 euro faţă de Beşleagă Nicolae şi Ana, obligîndu-se restituirea acestei datorii începînd cu luna aprilie 2010 (f.d. 44). Iar, potrivit Raportului de expertiză nr. 776, 777 întocmit la 17 aprilie 2014 de către Centru Naţional de Expertize Judiciare, se atestă că conţinutul recipisei din 22 martie 2010, a fost executat de însuşi Cociug Viorel (f.d. 60-67).

Sub acest aspect, prin proba pertinentă şi admisibilă se confirmă cu certitudine că părţile au dat naştere unui raport juridic civil rezultat din contractul de împrumut prin care Beşleagă Nicolae a transmis lui Cociug Viorel suma de 2035 euro, iar ultimul s-a obligat restituirea aceleiaşi sume cu titlu de datorie, începînd cu luna aprilie 2010. Respectiv, este evident că prin încheierea contractului menţionat părţile şi-au manifestat voinţa, iar forma contractului corespunde cerinţelor legale. Este cert şi faptul că, recurentul-pîrîtul Cociug Viorel nu a restituit datoria rezultată din contract începînd cu aprilie 2010, precum s-a obligat, astfel fiind, nu şi-a executat obligaţiunile contractuale asumate.

Conform art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. În sensul norme citate, este de înţeles că contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaşi gen, calitate sau cantitate. Conform art. 871 alin. (1) şi (4) Cod civil, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire. După cum rezultă din conţinutul recipisei întocmite la 22 martie 2010, termenul pentru restituirea împrumutului nu au fost stabilit de părţi şi nici termenul de preaviz, în acelaşi timp, Cociug Viorel şi-a asumat obligaţia să achite datoria începînd cu luna aprilie 2010, însă fără a fi stabilit şi termenul final de rambursare a împrumutului. În aceste condiţii şi cu referire la prevederile art. 267 alin.(1), art. 272 alin.(1) şi (3), precum şi art. 575 alin.(1) Cod civil, se constată drept justă soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea argumentului recurentului Cociug Viorel, reţinută neîntemeiat şi de prima instanţă, precum că la înaintarea pretenţiilor de restituire a datoriei, Beşleagă Nicolae a omis termenul de prescripţie extinctivă.

Or, în sensul normelor enunţate, obligaţia stingerii integrale a datoriei de către Cociug Viorel, rezultată din recipisa din 22 martie 2010, survine din momentul înaintării de către Beşleagă Nicolae a cererii în a cest sens. Iar actele cauzei atestă că, Beşleagă Nicolae la data de 28 iunie 2013 a înaintat reclamaţie către Cociug Viorel cu privire la restituirea sumei împrumutului, precum şi a prejudiciului cauzat prin nerestituirea acestuia în termen, (f.d. 10), însă nici la solicitarea executării obligaţiilor asumate prin recipisa din 22 martie 2010, împrumutul nu a fost restituit. Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. În conformitate cu art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Astfel, raportând la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care reglementează condiţiile generale de executare a obligaţiilor şi statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, corect instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii în partea încasării datoriei şi admiterii acestui capăt de cerere, or la caz s-a stabilit incontestabil că Cociug Viorel la solicitările lui Beşleagă Nicolae nu a restituit datoria în sumă de 2035 euro, iar la moment refuză să-și onoreze obligațiunile asumate față de ultimul prin recipisa semnată.

Astfel, instanţa de recurs conchide că decizia instanţei de apel în partea încasării datoriei a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunilor, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. În cazul dat nu au relevanţă nici afirmaţiile recurentului-pîrîtului Cociuug Viorel precum că odată ce în recipisa este indicat că datoria va fi restituită începînd cu luna aprilie 2010, termenul limită din care începe să curgă termenul de prescripţie este 30 aprilie 2010, iar considerarea unui alt termen este contrară principiului securităţii raporturilor juridice.

Aceasta deoarece, alegaţiile recurentului în sensul enunţat constituie o apreciere eronată a circumstanţelor cauzei, ce contravine şi exigenţilor art. 272 alin.(3) Cod civil, care indică că, în raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligaţiei sau în care executarea poate fi cerută oricînd, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data cînd debitorul trebuie să execute obligaţia, precum şi prevederilor art. 575 alin.(1) din acelaşi cod, care statuează că, în cazul în care termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea ei, iar debitorul este îndreptăţit să o execute oricînd.

Dacă datoria de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligaţiei, debitorul trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată concluzia instanţei de judecată cu privire la respingerea pretenţiei formulate de Beşleagă Nicolae cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere. Respectiv, argumentele invocate de instanţa de apel în favoarea respingerii cerinţelor lui Beşleagă Nicolae cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, la fel sunt neîntemeiate. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 872 alin.(1) Cod civil, care expres prevede că în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă de întîrziere în mărimea prevăzută la art.619 Cod civil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Aici se va remarca că dobîndă poate fi solicitată de împrumutător în cazul neexecutării de către împrumutat a obligaţiei de restituire a împrumutului, indiferent de faptul dacă dobînda a fost sau nu stipulată în contract, or, prin lipsa de folosinţă a unei sume de bani, creditorului i se provoacă un prejudiciu, în cazul nerambursării împrumutului în termen. Iar, în cazul în care a fost încheiat un contract de împrumut în care lipseşte clauza privind termenul de restituire a împrumutului şi termenul de preaviz, calcularea dobînzii de întîrziere va începe după expirarea termenului de 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea creditorului de restituire a împrumutului. Or, respectarea acţiunilor prevăzute în dispoziţiile art.871 alin.(4) Cod civil, sînt imperative pentru creditor în cazul unui litigiu legat de contractul de împrumut în care nu a fost stabilit termenul de restituire a împrumutului.

Sub acest aspect, contrar invocărilor instanţei de apel, se stabileşte a fi parţial întemeiată şi pretenţia lui Beşleagă Nicolae cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, or materialul probator denotă că Beşleagă Nicolae la 28 iunie 2013 a înaintat o reclamaţie către Cociug Viorel (f. d. 10), prin care a solicitat returnarea, în termen de 10 zile a datoriei în sumă de 2035 euro, în acest sens menţionând că în cazul neexecutării în termen a prezentei somaţii, acesta va fi considerat în întârziere şi va fi acţionat în judecată pentru încasarea forţată a sumei şi dobânzii de întârziere prevăzută de art. 619 alin. (2) Cod civil, somaţie la care Cociug Viorel nu a reacţionat în nici un mod.

Conform art. 617 alin. (1) Cod civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somaţiei. Cu referire la norma enunţată instanţa de recurs constată că Beşleagă Nicolae este în drept de a pretinde la încasarea dobânzii de întârziere doar pentru perioada 28 iulie 2013 – 04 noiembrie 2013, adică de la data punerii în întârziere a lui Cociug Viorel, prin reclamaţie, şi până la data înaintării acţiunii în judecată, or cerinţa lui Beşleagă Nicolae cu privire la încasarea dobânzii de întârziere este doar până la data de 04 noiembrie 2013, aceasta fiind indicată şi în recurs.

Prin urmare, pretenţia lui Beşleagă Nicolae ce ţine de încasarea dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 01 aprilie 2010 – 28 iunie 2013 urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, pe motiv că recurentul-reclamantul nu a demonstrat prin probe admisibile punerea în întârziere a lui Cociug Viorel anterior expedierii somaţiei sus menţionate. Conform art. 619 alin. (1) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Or, dobînda de întîrziere în mărime de 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 Cod civil se aplică în privinţa persoanelor fizice care, la încheierea contractului de împrumut, deţineau calitatea de consumator.

Potrivit art.1 din Legea privind protecţia consumatorilor nr.105/13 martie 2003, consumator este orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională. Reieşind din prevederile enunţate şi având ca reper statistica privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru anul 2013 (f. d. 14), conform cărei rata de bază a BNM pentru perioada 28 iulie 2013 – 04 noiembrie 2013 constituie 3,5%, instanţa de recurs constată că suma dobânzii de întârziere pentru perioada indicată este de 47, 39 euro ((2035 euro x 8,5% : 365 zile) x 100 zile =47,39 euro lei).

Or, Cociug Viorel având obligaţia restituirii datoriei la data limită indicată în reclamaţie, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere. Totodată, cauzei din speţă sunt relevante şi prevederile art. 94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Conform art. 96 CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cu referire la textul normelor citate, instanţa de recurs ţine să menţioneze că la depunerea cererii de recurs, Beşleagă Nicolae a solicitat compensarea a tuturor cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii sub formă de taxă de stat, precum şi a cheltuielilor pentru serviciile de asistenţă juridică acordate de avocat. Iar, după cum rezultă din actele cauzei că la depunerea cererii de apel Beşleagă Nicolae a achitat taxa de stat în mărime de 800 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de încasare a numerarului nr. 101615060 (f.d. 53 123), iar la depunerea cererii de recurs a achitat taxa de stat în mărime de 354 lei, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 112559208 (f.d.

155). Astfel, raportînd prevederile normelor citate la circumstanţele constatate, instanţa de recurs apreciază drept întemeiate cerințele lui Beşleagă Nicolae cu privire la compensarea cheltuielile suportate în legătură cu examinarea pricinii în cauză şi anume pentru achitarea taxelor de stat la depunerea cererii apel și a cererii de recurs în sumă totală de 1 154 lei, care urmează a fi încasate din contul lui Cociug Viorel în beneficiul lui Beşleagă Nicolae. Însă, instanţa de recurs găseşte neîntemeiate pretenţiile lui Beşleagă Nicolae cu privire la compensarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică, or, ultimul nu a confirmat prin probe pertinente şi admisibile faptul achitării a serviciilor de asistenţă juridică.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Cociug Viorel şi a admite recursul declarat de către Beşleagă Nicolae, de a casa parţial decizia instanţei de apel, în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată şi în partea dată a pronunţa o nouă hotărâre cu privire la admiterea cerinţelor parţial. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Cociug Viorel reprezentat de avocatul Victor Panţîru.

Se admite recursul declarat de către Beşleagă Nicolae. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 a lui Beșleagă Nicolae împotriva lui Cociug Viorel cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată şi se emite în partea dată o nouă hotărâre prin care: Se admit parţial pretenţiile lui Beșleaga Nicolae împotriva lui Cociug Viorel cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Se încasează din contul lui Cociug Viorel în beneficiul lui Beșleaga Nicolae dobînda de înîrziere în mărime de 47 (patruzeci şi şapte) euro 39 cenţi, echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii.

Se încasează din contul lui Cociug Viorel în beneficiul lui Beșleaga Nicolae suma de 1154 (una mie una sută cinzeci şi patru) lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva