2ra-2910/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii, instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr. 2ra-2910/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de reprezentantul lui Vitalie Guriev, avocatul Angela Colţov şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Guriev împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 prin care au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală şi modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2014 constată: La 26 mai 2014, reprezentantul lui Vitalie Guriev avocatul Angela Colţov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 septembrie 2006 Procurorul sect. Ciocana, mun. Chişinău, prin procesul-verbal, a dispus începerea în privinţa lui Vitalie Guriev a urmării penale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod Penal.

Indică că la 12 septembrie 2006 în baza ordonanţei procurorului în Procuratura sect. Ciocana mun. Chişinău, Vitalie Guriev a fost recunoscut în calitate de bănuit în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod Penal şi audiat în calitate de bănuit. Mai indică că la 05 decembrie 2006, conform ordonanţei de punere sub învinuire, lui Vitalie Guriev i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracţiunii 1 prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod Penal şi acesta a fost audiat în calitate de învinuit, fiind aplicată măsura preventivă privind obligaţia de a nu părăsi ţara pe un termen de 30 de zile, măsura dată fiind prelungită în total pentru 180 de zile. Susţine că la 24 iulie 2007 urmărirea penală a fost finisată şi cauza penală a fost transmisă în Judecătoria Ciocana, mun.

Chişinău pentru examinare. Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 decembrie 2007 Vitalie Guriev a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod Penal cu aplicarea pedepsei fiindu-i aplicată pedeapsa cu amenda în mărime de 3000 unităţi convenţionale ce constituie suma de 60000 lei şi cu închisoare pe un termen de 5 ani cu ispăşirea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcţia de persoană cu funcţii de răspundere în organele de drept pe un termen de 5 ani . Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2008 a fost admis apelul, casată sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2007 cu rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care pedeapsa stabilită lui Vitalie Guriev sub formă de 5 ani închisoare în conformitate cu art. 90 Cod de Procedură Penală suspendată condiţionat executarea ei pe un termen de probă de un an, în rest sentinţa a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 noiembrie 2008 a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău cu restituirea cauzei în Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2009 a fost admis apelul, casată sentinţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 03 decembrie 2007 şi pronunţă o nouă hotărâre prin care Vitalie Guriev pe art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost achitat din motivul că fapta nu întruneşte elementele infracţiuni.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2010 a fost admis recursul procurorului, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2010 a fost admis apelul, declarat de avocatul Oleg Târziu în interesele inculpatului Vitalie Guriev, casată sentinţa Judecătoriei Ciocana din 03 decembrie 2007, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre prin care Vitalie Guriev a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal şi numită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale - 10000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 1 an.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Serghei Golban în interesele condamnatului Vitalie Guriev, casată sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 decembrie 2007 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2010, cu achitarea lui Vitalie Guriev de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii.

2 Reclamantul susţine că a suferit moral şi fizic o perioadă de 5 ani şi 17 zile, dintre care perioada 01 septembrie 2006 - 24 iulie 2007 la urmărirea penală şi din 24 iulie 2007 – 18 octombrie 2011 în instanţele de judecată, inclusiv din 05 decembrie 2006 până la 24 iulie 2007 având calitatea de învinuit cu obligaţiunea de a nu părăsi ţara, din 24 iulie 2007 şi până la 18 octombrie 2011, având calitatea de inculpat, iar din 03 decembrie 2007 până la 18 februarie 2008 aflându-se în stare de arest preventiv.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor Legii cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, art. 1422-1423 Cod civil, art. 236, 238 - 241 CPC al RM Solicită admiterea acţiunii, încasarea din bugetul public naţional prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui a sumei de 200000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral şi a sumei compensaţiei pentru cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Vitalie Guriev, a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vitalie Guriev prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 750 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Procuratura Generală a RM, a fost modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014 în partea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vitalie Guriev prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei, a fost micşorată suma prejudiciului moral încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Vitalie Guriev de la 30000 lei până la 10000 lei, în rest hotărârea a fost menţinută. La 21 iulie 2015, reprezentantul lui Vitalie Guriev, avocatul Angela Colţov a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând-o ca fiind ilegală şi neîntemeiată consideră că instanţa de apel examinând pricina a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Indică că conform circumstanţelor cauzei, Vitalie Guriev are dreptul să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere cu privire la încasarea prejudiciilor cauzate în temeiul Legii nr. 1545 din 25 august 1998. Susţine că acest drept a fost născut în baza sentinţei de achitare pronunţată la 18 octombrie 2011 de către Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie prin care a fost admis recursul ordinar şi casată sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2007 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2010, cu achitarea lui Vitalie Guriev de sub învinuire privind comiterea 3 infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. La 13 august 2015, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014 prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărârii de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând-o ca fiind ilegală şi neîntemeiată pasibilă casării, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, aprecierea probelor de către instanţa de apel fiind arbitrară.

Indică că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite or, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea statului, prin urmare consideră că la materialele cauzei nu există niciun act procedural definitiv şi irevocabil a instanţei de judecată, a judecătorului de instrucţie sau a organului ierarhic superior, prin care să fi stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală. Susţine că motivarea deciziei instanţa de apel precum că în urma intentării dosarului penal, lui Vitalie Gruiev i-a fost lezată reputaţia nu constituie drept argument plauzibil şi elocvent în justificarea admiterii acţiunii civile în condiţiile în care nu au fost prezentate probe concludente, utile, veridice şi legale în justificarea celor invocate, fapt ce contravine reglementărilor art. 118 CPC.

Afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont că la adoptarea hotărârii mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze care vizează violări similare ale Convenţiei şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a ţărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova. Indică că în ce priveşte aplicarea în privinţa lui Vitalie Guriev a măsurii de reprimare, precizează că aplicarea acestei măsuri este o modalitate legală şi necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale şi elucidării tuturor circumstanţelor, or, efectuarea măsurilor operative de investigaţie este obligaţia organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele şi persoana care a comis infracţiunea.

Recurentul consideră că instanţele judecătoreşti inferioare la emiterea soluţiei judecătoreşti nu au evitat subiectivismul inerent evaluării mărimii despăgubirilor acordate, nu au menţinut echilibrul între interesele individuale ale persoanei şi interesele generale ale întregii societăţi, fapt ce a sărăcit în mod nejustificat bugetul de stat, or, aplicarea eronată de către instanţa de judecată a normelor de drept material are un efect nociv nu doar pentru societate cât şi pentru cadrul legal, din motiv că se creează un precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de remediat. 4 La 24 noiembrie 2015, reprezentantul lui Vitalie Guriev, avocatul Angela Colţov a declarat recurs concretizat prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând-o ca fiind ilegală şi neîntemeiată, instanţa de apel examinând pricina a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Indică că instanţa de apel incorect a stabilit necesitatea micşorării sumei încasate, constatările instanţei de apel fiind declarative, neargumentate şi neîntemeiate. Mai indică că de către instanţa de apel nu au fost studiate materialele dosarului anume în scopul verificării circumstanţelor pricinii care arată la nivelul suferinţelor psihice ale reclamantului, lucrul care a fost făcut de prima instanţă şi care a dat o analiză justă acestor suferinţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurenţilor, la 31 iulie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 154), însă data cu privire la recepţionarea ei la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, la caz se constată că recurenţii s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM şi de a admite recursul declarat de către Vitalie Guriev, de a casa integral decizia instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat cu certitudine că la 01 septembrie 2006 Procuratura sec. Ciocana, mun. Chişinău a dispus începerea urmării penale în privinţa lui Vitalie Guriev în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal (f. d. 7). Ulterior, conform ordonanţei Procuraturii sec. Ciocana, mun.

Chişinău din 12 septembrie 2006, s-a dispus recunoaşterea lui Vitalie Guriev în calitate de bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal (f. d. 8). 5 Conform ordonanţei Procuraturii sec. Ciocana, mun. Chişinău din 05 decembrie 2006, s-a dispus punerea sub învinuire a lui Vitalie Guriev de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal (f. d. 13). Potrivit ordonanţei Procuraturii sec. Ciocana, mun. Chişinău din 05 decembrie 2006, s-a dispus aplicarea faţă de Vitalie Guriev a măsurii preventive – obligarea de a nu părăsi ţara pe un termen de 30 zile, măsura dată fiind prelungită pe un termen de 90 zile prin ordonanţele Procuraturii sec. Ciocana, mun.

Chişinău din 04 ianuarie 2007 şi 04 aprilie 2007 (f. d. 16 – 19). Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 decembrie 2007, Vitalie Guriev, a fost recunoscut cuplabil de săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 3000 unităţi convenţionale cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere în organele de drept pe un termen de 5 ani. Măsura preventivă stabilită anterior în formă de obligaţie scrisă de a nu părăsi localitatea s- a modificat cu arest preventiv, Vitalie Guriev fiind arestat din sala judecăţii (f. d. 25 – 29). Conform deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2008 s-a dispus casarea sentinţei Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2007 în partea stabilirii pedepsei, cauza fiind rejudecată şi pronunţată o nouă hotărâre prin care pedeapsa stabilită de 5 ani închisoare, în conformitate cu art. 90 Cod penal a fost suspendată condiţionat executarea ei pe un termen de probă de un an. În rest sentinţa a fost menţinută. Măsura preventivă arestul a fost abrogată cu eliberarea lui Vitalie Guriev din arest imediat din sala de judecată (f. d. 30). Potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 18 noiembrie 2008 s-a dispus casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2008 şi s-a remis cauza spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată (f. d. 31 – 32). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2009 s-a dispus casarea sentinţei Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 03 decembrie 2007 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care Vitalie Guriev a fost achitat de săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f. d. 33 – 34). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2010 s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2009 şi s-a remis cauza la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată (f. d. 35 – 36). Tot materialul probator atestă că conform deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2010 s-a dispus casarea sentinţei Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 decembrie 2007 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care în privinţa lui Vitalie Guriev s-a dispus aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 1 an.

Măsura preventivă stabilită anterior a fost abrogată (f. d. 37 – 39). Potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2011 s-a dispus casarea sentinţei Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 decembrie 2007 şi a 6 deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2010, cu achitarea lui Vitalie Guriev de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f. d. 40 – 43). Reieşind din cele stabilite, se constată temeinicia motivelor ce îi acordă lui Vitalie Guriev posibilitatea de a-şi valorifica drepturile sale la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) din Codul civil.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a admis parţial acţiunea şi a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vitalie Guriev prejudiciul moral cauzat în sumă de 30000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 750 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Judecând apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al RM şi Procuratura Generală a RM, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelurilor şi admiterea acestora cu modificarea hotărârii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral, cu micşorarea acestuia de la 30000 lei până la 10000 lei. În rest hotărârea fiind menţinută.

Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel, deşi corect a aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, neîntemeiat a ajuns la concluzia de a micşora mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Vitalie Guriev ca urmare a acţiunilor organului de urmărire penală, de la 30000 lei până la 10000 lei, or suma dată nu este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către ultimul.

În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor 7 de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

În conformitate cu prevederile art. 3 din legii precitate, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 6 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din CPP.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Reieşind din conţinutul normelor menţionate, în coraport cu materialele cauzei instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel nu a stabilit corect suma ce urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral, din care considerente recursul declarat de Vitalie Guriev urmează a fi admis cu menţinerea hotărârii primei instanţe. Or, prejudiciul moral, care are un caracter compensator, urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie.

În speţă, este evident că acţiunile întreprinse de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată faţă de Vitalie Guriev şi anume, obligaţia de a nu părăsi ţara pe o perioadă de un an, cât şi condamnarea cu plasarea acestuia în penitenciar de timp semiînchis şi aflarea lui în arest preventiv pe o durată de două luni şi cincisprezece zile, i-au adus atingere demnităţii sale umane, suferind stare de stres, circumstanţă indispensabilă suferinţelor morale, astfel, fiindu-i încălcat şi dreptul la libertate şi siguranţă garantat prin art. 5 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin urmare, având în vedere că răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator care urmează a fi determinat de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie, 8 având în susţinere şi prevederile art. 1423 Cod civil, art. 11 al Legii nr. 1545, instanţa de recurs constată că prima instanţă corect a stabilit că suma de 30 000 lei reprezintă o sumă rezonabilă, care va acorda o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, fiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către Vitalie Guriev în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Ministerului Justiţiei ca neîntemeiat, iar recursul declarat de reprezentantul lui Vitalie Guriev avocatul Angela Colţov întemeiat, care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se admite recursul declarat de reprezentantul lui Vitalie Guriev, avocatul Angela Colţov.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Guriev împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu 9