2rac-428/15 — Încasarea datoriei și dobinzii de intirziere

prima instanţă: A. Us dosarul nr. 2rac-428/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Getarcon Grup” și Serviciul Vamal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată ”Getarcon Grup” împotriva Serviciului Vamal, Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Getarcon Grup” și Serviciul Vamal, şi menţinută hotărârea Judecătoriei economice de circumscripție din 30 iunie 2011 c o n s t a t ă La 24 noiembrie 2010 SRL ”Getarcon Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii a indicat că, în temeiul contractului de antrepriză nr. 76 SV din februarie 2007 a efectuat lucrările de reconstrucție și amenajare a infrastructurii Biroului Vamal Chișinău. Conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 330 SV din 27 decembrie 2007, adeverinței de costul și cheltuielilor lucrărilor executate pentru decembrie 2007, devizului de cheltuieli, procesului-verbal de control a Inspecției de Stat în Construcții nr. 55 din 28 octombrie 2010 efectuat la solicitarea beneficiarului nr. 28/5706 din 09 iulie 2010, a fost confirmată calitatea, volumul lucrărilor efectuate, precum și suma datoriei neachitate în mărime de 2270884 lei.

La nenumăratele adresări către conducerea biroului vamal și către alți factori de decizie, reclamantului i se promitea achitarea datoriei formate, însă ulterior pîrîtul iniția diferite controale referitor la calitatea și volumul lucrărilor efectuate doar sub pretextul de a nu achita suma restantă. La 01 noiembrie 2010 reclamantul a înaintat o cerere prealabilă, care însă a rămas fără soluționare. În temeiul art. 512 al. (1) și art. 572 Cod civil, cere SRL ”Getarcon Grup” încasarea de la Serviciul Vamal, prin intermediul Ministerului Finanțelor, a datoriei restante de 2270884 lei. Totodată, prin prisma art. 602 și art. 619 al. (2) Cod civil, cere reclamantul încasarea dobînzii de întîrziere de la pîrîți în sumă de 1306914 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripție din 30 iunie 2011, a fost admisă parțial acțiunea, fiind dispusă încasarea de la Serviciul Vamal și Ministerul Finanțelor a datoriei contractuale de 2256524 lei și taxa de stat achitată de 50000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către SRL ”Getarcon Grup” și Serviciul Vamal, şi menţinută hotărârea Judecătoriei economice de circumscripție din 30 iunie 2011. La 24 august 2015 SRL ”Getarcon Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe în partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată de admitere a acțiunii și încasarea sumei de 2825539,07 lei cu titlu de dobîndă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei deși corect a făcut trimitere la prevederile art. 585 și 619 Cod civil, eronat însă a interpretat conținutul acestora. La fel, eronat instanța a concluzionat că obiectul litigiului reprezintă dreptul antreprenorului de a solicita cheltuieli suplimentare în rezultatul depășirii esențiale ale devizului și deci nu constituie obligație pecuniară. Or, o obligație are un caracter pecuniar dacă are ca obiect prestația de a da o sumă de bani, întîrzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata dobînzii de întîrziere, indiferent dacă debitorul a folosit acești bani în alte scopuri sau i-a folosit cu rea-credință.

Reieșind din obiectul acțiunii înaintate de recurent, rezultă că acesta are un caracter pecuniar. Urmează a fi dispusă încasarea de la intimat a dobînzii de întîrziere în sumă de 2825539,07 lei, mărime ce a fost concretizată în instanța de apel. Totodată a menționat că a achitat taxa de stat în exces la depunerea cererii de apel, care însă nu a fost restituită de instanță. La 21 octombrie 2015 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanțele la admiterea în parte a acțiunii eronat au dispus încasarea unei datorii inexistente și necontractate de părți.

Astfel, nu au luat în considerație prevederile contractului de antrepriză nr. 76 SV din 26 februarie 2007 și acordul adițional nr. 1 din 06 noiembrie 2007, prin care s-a majorat suma contractuală inițială cu 3842242,24 lei, iar în total suma conform voinței părților constituind 16794966,31 lei și înregistrat în modul corespunzător la Agenția pentru Achiziții Publice. Prin urmare, instanțele au ignorat libertatea părților contractante în ceea ce privește volumul lucrărilor și costul acestora.

Deși Inspecția de Stat în Construcții a constatat niște lucrări suplimentare în valoare de 2465060,16 lei executate în baza actelor nr. 1 și nr. 2 din august 2007, instanțele nu au luat în considerație că prețul dat a fost convenit de părți prin Acordul adițional nr. 1 din 06 noiembrie 2007. Lucrările au fost finisate conform procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor nr. 330 SV din 27 decembrie 2007, iar alte lucrări suplimentare nu au fost semnalate decît în actele nr. 1 și nr. 2 din august 2007. Conform prevederilor Legii privind achizițiile publice, este ilegală efectuarea unor lucrări suplimentare fără încheierea vreunui contract și înregistrarea lui la Agenția Achizițiilor Publice, or conform art. 69 al.

(5) a Legii nr. 96 din 13 aprilie 2007, operatorul economic execută necondiționat clauzele contractului încheiat, respectînd cerințele de calitate și prețul stabilit. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, SRL ”Getarcon Grup” la data de 24 august 2015 a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 în termen, în cazul în care copia deciziei motivate a fost eliberată recurentului abia la solicitarea acestuia din 25 iunie 2015 (f.d.81, vol. I). La fel şi Serviciul Vamal a declarat la 21 octombrie 2015 recurs în termen împotriva deciziei instanţei de apel, în cazul în care copia deciziei judecătoreşti din 16 iunie 2015 a fost înregistrată în cancelaria recurentului la 20 august 2015, or prin prisma art. 111 al.

(3) CPC, termenul de procedură stabilit în luni începe să curgă în ziua imediat următoare datei comunicării actului de procedură. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum s-a stabilit, SRL ”Getarcon Grup” prin cererea de chemare în judecată pretinde la încasarea de la Serviciul Vamal a datoriei restante de 2270884 lei ce rezultă din contractul de antrepriză nr. 76 SV din februarie 2007 de efectuare a lucrărilor de reconstrucție și amenajare a infrastructurii Biroului Vamal Chișinău, precum şi încasarea dobînzii de întîrziere.

Instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor au admis capătul de cerere cu privire la încasarea datoriei de 2256524 lei pentru executarea lucrărilor de construcţie suplimentare, motivîndu-şi soluţia pe faptul că societatea şi-a onorat pe deplin obligaţiile ce rezultă din contractul de antrepriză, iar beneficiarul s-a eschivat de la plata retribuţiei suplimentare cuvenite, invocînd ca probă actul de control nr. 55 din 28 octombrie 2010 a Inspecţiei de Stat în Construcţii, care s-a expus referitor la volumul lucrărilor suplimentare executate în baza actelor nr. 1 şi 2 din august 2007 ce au apărut pe parcurs din cauza schimbărilor parvenite în proiect şi folosirea tehnologiilor noi implementate în domeniul construcţiei.

Or, conform acestor acte, lucrările au fost coordonate cu proiectantul şi beneficiarul. În continuare, instanţa a indicat că efectuarea lucrărilor de construcţie suplimentare au creat situaţia de imprevizibilitate prevăzută de art. 949 al. (2) Cod civil, ce acordă antreprenorului dreptul de a pretinde la cheltuieli suplimentare suportate, iar din cauza că beneficiarul nu a cerut rezilierea contractului, prezumă că acesta tacit a acceptat efectuarea lucrărilor de construcţie suplimentare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră premature hotărîrile judecătoreşti pronunţate din următoarele considerente.

Astfel, Serviciul Vamal şi SRL ”Getarcon Grup” au încheiat contractul de antrepriză nr. 76 SV din februarie 2007, în temeiul căruia antreprenorul s-a obligat de a executa lucrările de reconstrucţie a infrastructurii Biroului Vamal Chişinău conform devizului-ofertă şi volumului stipulat în caietul de sarcini la licitaţia publică nr. 2176/06 aprobat de către Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, iar organul vamal (beneficiarul) s-a obligat de a achita lucrările efectuate. La pct. 2 al contractului a fost stabilită valoarea lucrărilor de construcţie în mărime de 14082590 lei (inclusiv TVA – 2347099 lei).

La fel, s-a prevăzut că volumul şi valoarea lucrărilor contractuale vor fi prevăzute conform devizului – ofertă, parte integrantă la prezentul contract, cu condiţia respectării stricte a preţurilor unitare stipulate în oferta de licitaţie, iar durata de executare a lucrărilor de 8 luni produce efecte juridice începînd cu data înregistrării contractului la Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare.

Totodată s-a indicat că recepţia lucrărilor contractante se înfăptuieşte după volum şi calitate în modul stabilit, cu întocmirea şi aprobarea de ambele părţi a procesului-verbal la terminarea lucrărilor conform prevederilor Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996. Ulterior, părţile au încheiat la 06 noiembrie 2007 Acordul adiţional nr. 1, prin care s-a majorat mărimea contractuală iniţială cu 3842242,24 lei, constituind astfel în final suma de 16794966,31 lei, iar conform procesului-verbal de recepţie a lucrărilor nr. 330 SV din 27 decembrie 2007 – lucrările au fost finisate. Din conţinutul pct. 2 al Acordului adiţional nr. 1 rezultă că acesta produce efecte juridice din data înregistrării lui la Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare.

Or, conform parafelor de pe antetul contractului de antrepriză nr. 76 SV din februarie 2007 şi Acordului adiţional nr. 1. reiese că acestea au fost înregistrate la Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare. Reieşind din faptul că între părţi au fost instituite raporturi de antrepriză, ca rezultat al desemnării SRL ”Getarcon Grup” ca cîştigător la licitaţia publică din 22 ianuarie 2007, se prezumă că acesta a prezentat oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

SRL ”Getarcon Grup” însă prin acţiunea înaintată pretinde la încasarea lucrărilor de construcţie suplimentare în sumă de 2270884 lei, care nu au fost prevăzute de contractul de antrepriză nr. 76 SV din februarie 2007, însă calculate de acesta conform proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor executate pentru perioada anului 2007 şi procesului-verbal de control a Inspecţiei de Stat în Construcţii nr. 55 din 28 octombrie 2010. Or, pretenţiile reclamantului de încasare a cheltuielilor suplimentare urmau a fi verificate prin prisma art. art. 47, 67 şi 69 din Legea privind achiziţiile publice nr. 96 din 13 aprilie 2007, în special în partea ce ţine de modificarea preţului contractului.

Deşi Centrul Naţional de Expertize Judiciare a efectuat expertiza primară în domeniul construcţiei, în baza încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 (f.d.241-246, vol. I), descrierea raportului prezintă în sine o redactare literală a conţinutului proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor executate pentru perioada anului 2007 în sumă de 19065849 lei (vezi Tabelul 1), fără însă ca acestea să fie contrapuse şi cu celelalte materiale prezentate expertului spre examinare (documentaţia de proiect, contractul de antrepriză, acordul adiţional nr. 1 la contract etc.).

În acest sens Colegiul reţine că, instanţa la rejudecare urmează să examineze în cumul - condiţiile contractului de antrepriză încheiat drept rezultat al licitaţiei publice desfăşurate la 22 ianuarie 2007; conţinutul documentaţiei de deviz a beneficiarului şi a ofertei de preţuri a antreprenorului aprobate iniţial la încheierea contractului de antrepriză; corespunderea volumelor şi valorilor lucrărilor executate în realitate cu datele documentaţiei de proiect-deviz sau cu lista volumelor lucrărilor coordonate cu beneficiarul la care nu a fost întocmită documentaţia de deviz; corespunderea valorii lucrărilor executate de societate cu valoarea specificată în contractul de antrepriză, dacă nu au fost admise erori aritmetice în calcul; dacă s-au executat lucrări şi cheltuieli neprevăzute în documentaţia de proiect şi deviz, iar în urma constatărilor stabilite instanţa trebuie să dea o apreciere acestora în coraport cu pretenţiile invocate de reclamantul SRL ”Getarcon Grup”.

Or, în caz de imposibilitate, ar fi raţional de a dispune efectuarea unei expertize pe marginea cazului dat, în situaţia în care norma procesual civilă acordă un astfel de drept părţilor la cererea lor, precum şi dispunerea acesteia din oficiu, conform art. 148 CPC. Instanţa urmează să dea apreciere şi procesului-verbal de control a Inspecţiei de Stat în Construcţii nr. 55 din 28 octombrie 2010 prin prisma Hotărîrii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul de stat al calităţii în construcţii, sub aspectul reflectării în acesta a tuturor exigenţelor impuse prin acest act normativ.

Or, deşi Inspecţia de Stat în Construcţii a constatat că valoarea totală a lucrărilor executate de către antreprenorul SRL ”Getarcon Grup” la obiectivul din litigiu constituie suma de 19051,49 mii lei (mărime din care au fost excluse exagerările de 14,36 mii lei), instanţa la rejudecare urmează să stabilească corectitudinea determinării de către organul de control a costului lucrărilor executate, în situaţia în care aceasta nemijlocit a menţionat că lucrările suplimentare nu au fost contractate de către părţi conform legislaţiei în vigoare (f.d.82, vol. I). Deşi instanţa de apel a stabilit că potrivit Actului de verificare a decontărilor reciproce de la 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007 beneficiarul a acumulat o datorie faţă de antreprenor în sumă de 2270883,90 lei (f.d.

112, vol. I), instanţa urmează să dea apreciere înscrisului dat, semnat unilateral de SRL ”Getarcon Grup”, şi să-l contrapună cu înscrisurile de la f.d. 107-108, vol. I şi f.d. 111, vol. I, în conţinutul cărora sunt reflectată alte sume distincte decît cea de 2270883,90 lei. Instanţa prin prisma art. 139 CPC urmează să aprecieze şi autenticitatea proceselor- verbale de recepţie a lucrărilor executate în perioada anului 2007, prezentate de reclamant în susţinerea pretenţiilor sale (f.d.135-145, vol. I), inclusiv puterea probantă a lor, în cazul în care acestea conţin radieri şi completări. Cele menţionate denotă faptul că instanţa nu a soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admit recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Getarcon Grup” și Serviciul Vamal.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată ”Getarcon Grup” împotriva Serviciului Vamal, Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat