2ra-2916/15 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2916/15 Judecător: M. Muruianu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Latu Vasile şi Mîţu Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Latu Vasile şi Mîţu Vitalie împotriva Statului Republica Moldova reprezentat de Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 februarie 2015 şi emisă o hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 24 noiembrie 2014, Latu Vasile şi Mîţu Vitalie s-au adresat cu cerere de chemare judecată către Statul Republica Moldova reprezentat de Ministerul Justiţiei, cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, prin ordonanța OUP a CPR Orhei din 04 noiembrie 2008 a fost pornită urmărirea penală în cauza penală nr. 2008270439 în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal în temeiul plângerii înaintate de către Plămădeală Alexandru despre răpirea acestuia de către Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile, care potrivit plângerii la 27 iunie 2008 pe la ora 22:00 i-au aplicat lovituri cu picioarele, privându-1 de libertate cu imobilizarea lui, 1-au transportat spre edificiul Primăriei s. Podgoreni r-nul Orhei, astfel cauzându-i prejudiciu sănătăţii şi integrității sale, precum şi privarea lui de libertate.

Ulterior, prin ordonanţa OUP a CPR Orhei din 09 februarie 2009 s-a dispus pornirea urmăririi penale în temeiul art. 152 al (2) lit. e) Cod penal, pe faptul cauzării de către Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile părţii vătămate Plămădeală Alexandru în cadrul răpirii acestuia a leziunilor corporale medii manifestate prin fractură recentă a sternului la nivelul corpului şi manubriului cu deplasare neînsemnată, iar prin ordonanţa procurorului din 23 februarie 2009, prezentele cauze penale au fost conexate într-o procedură unică. La 19 noiembrie 2009, urmărirea penală în partea răpirii cet. Plămădeală Alexandru a fost încetată din lipsa elementelor infracţiunii, Latu Vasile şi Mîţu Vitalie au fost scoși de sub urmărire penală în comiterea infracţiunii privind cauzarea leziunilor corporale medii cet.

Plămădeală A., deoarece fapta nu a fost comisă de ei, iar învinuiților Mîţu Constantin şi Mîţu Ion la 19 noiembrie 2009 le-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 152 al (2) lit. e). Ulterior, la 12 februarie 2010 Mîţu Constantin a fost scos de sub urmărirea penală pornită în baza elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 Cod penal, în aceeaşi zi fiind emisă şi ordonanţa de punere sub învinuire a cet. Mîţu Ion, căruia i-a fost înaintată acuzarea la 15 februarie 2010, în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 157 Cod penal.

Invocă reclamanţii faptul că, prin plângerea depusă la 23 februarie 2010, Plămădeala Alexandru a solicitat anularea ordonanţei pronunţate la 19 noiembrie 2009 de procurorul în Procuratura raionului Orhei, Jumbei S., privind încetarea urmăririi penale în cauza penală nr. 2008270439, pornită în temeiul indicilor infracţiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, în privinţa lui Mîţu Constantin Nazar, Mîţu Ion Anton, Mîţu Vitalie Ion şi Latu Vasile Petru în cazul răpirii cet. Plămădeală Alexandru şi asupra ordonanţei emise la 12 februarie 2010 de acelaşi procuror, privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Mîţu Constantin Nazar învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 152 al (2) lit. e) Cod penal în aceeaşi cauză penală, plângerile fiind respinse ca neîntemeiate prin ordonanțele procurorului raionului Orhei din 10 martie 2010. Ulterior cet.

Plămădeală Alexandru a depus plângere la judecătorul de instrucție a Judecătoriei Orhei prin care a atacat ordonanţa procurorului raionului Orhei din 10 martie 2010, vizavi de respingerea plângerii împotriva ordonanțelor de încetare a urmăririi penale din 19 noiembrie 2009 şi de scoatere de sub urmărire penală la 12 februarie 2010 a cet. Mîţu Constantin, iar prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Orhei din 03 mai 2010 ordonanțele procurorului din 19 noiembrie 2009, privind încetarea urmăririi penale în privinţa lui Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile în cazul răpirii cet.

Plămădeală Alexandru şi din 12 februarie 2010, privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Mîţu Constantin, învinuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 152 al (2) lit. e) Cod penal, au fost declarate nule, fiind dispusă lichidarea lacunelor depistate, ulterior încheierea fiind atacată cu recurs în anulare de către Prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pântea, invocându-se faptul că acţiunile lui Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile, au fost condiționate de necesitatea curmării acţiunilor ilicite ale lui Plămădeală Alexandru, şi că cauzarea leziunilor corporale medii au fost provocate în momentul imobilizării ultimului. Ulterior prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 15 februarie 2011, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat.

Odată cu parvenirea deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 15 februarie 2011, la 31 martie 2011, cauza penală a fost retrasă din Judecătoria Orhei, reluându-se urmărirea penală în ordinea art. 287 CPP şi la 14 iunie 2011, lui Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile, le-a fost înaintată învinuirea de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal şi la 16 iunie 2011, cauza penală cu rechizitoriu pe învinuirea cet. Mîţu Ion, Mîţu Constantin, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost expediată spre examinare în Judecătoriei Orhei.

Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 24 mai 2013, acţiunile inculpatului Mîţu Ion, au fost calificate conform art. 157 CP, iar procesul penal a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală; inculpații Mîţu Constantin, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile achitați din lipsa în acţiunile acestora a elementelor constitutive ale infracţiunii. Împotriva sentinței instanţei de fond nominalizate a declarat apel partea vătămată care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei si pronunţarea unei sentințe de condamnare a inculpaților în baza art. 164 alin (2) CP şi prin Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost respins ca nefondat apelul părţii vătămate cu menţinerea sentinței atacate.

Consideră reclamanţii că, pe cauza penală durata încălcării termenului rezonabil a fost de 5 ani şi 5 luni dintre care urmărirea penală a durat 2 ani şi 8 luni, cauza penală intentată neavând un grad de complexitate major care să impună organul de urmărire penală să cerceteze toate circumstanţele cauzei date într-un termen de 2 ani şi 8 luni, deoarece cauza dată are doar un epizod cu participarea nemijlocită a cel mult zece persoane, iar pe parcursul examinării cauzei penale în organele de urmărire penală dânşii s-au prezentat de fiecare dată la solicitarea ofiţerului de urmărire penală şi în cadrul ședințelor de judecată la Judecătoria Orhei, însă de mai multe ori şedinţele de judecată au fost amânate din lipsa prezenţei la şedinţa de judecată a părţii vătămate Plămădeală Alexandru sau a avocatului acestuia Dariev Boris.

Suplimentar, adaugă că, în aceeaşi situaţie denigratoare s-a aflat şi Mîţu Vitalie, care activează în funcţia de director adjunct în cadrul Grădinii Botanice a A.S.M din 22 martie 2004 până în prezent, a fost pus la încercări grele din punct de vedere a suferințelor psihice şi poziționarea faţă de cei din jur referitor la învinuirile înaintate, astfel a suportat prejudicii morale enorme din cauza suferințelor psihice şi morale din motivul că din ziua intentării cauzei penale a întimpinat dificultăţi în comunicare cu subalternii săi, membrii familiei sale precum şi alţi prieteni şi cunoscuţi care au aflat despre învinuirile aduse acestuia din mijloacele de comunicare în masă.

Solicită reclamanţii admiterea acţiunii, constatarea faptului încălcării dreptului acestora la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea în beneficiul lor din bugetul de stat a prejudiciului moral suportat în urma încălcării dreptului la judecarea cauzei penale în termen rezonabil a cîte 40 000 lei, şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 februarie 2015, s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat faptul încălcării dreptului lui Latu Vasile şi Mîţu Vitalie la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale nr.1-7/2011 (38-1- 977/15.03.2010) /2008270439/. S-a încasat în beneficiul lui Latu Vasile şi a lui Mîţu Vitalie din contul bugetului de stat prejudiciul moral cauzat în mărime de câte 15 000 lei.

În rest acţiunea s-a respins din lipsa de temei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 februarie 2015 şi emisă o nouă hotărîre prin care, acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 21 octombrie 2015, Latu Vasile şi Mîţu Vitalie au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, recurenţii au indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră recurenții că concluziile instanței de apel privind lipsa temeiurilor privind repararea prejudiciului moral, vine în contradicție cu prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 11 august 2015 (f.d. 103 vol. II), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015, recursul a fost declarat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel din următoarele considerente: Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs după ce examinează recursul este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanțe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel justificat a respins acţiunea, reieșind din următoarele: Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, „Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă”.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 87, „Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar”.

Din conținutul raportului Procuraturii r. Orhei privind respectarea termenului rezonabil la desfășurarea urmăririi penale nr. 96 din 14 ianuarie 2015, cît și raportului Judecătoriei Orhei privind termenul rezonabil de examinare a cauzei nr. 377 din 13 ianuarie 2015, rezultă că ordonanța OUP a CPR Orhei din 04 noiembrie 2008 a fost pornită urmărirea penală în cauza penală nr. 2008270439 în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal în temeiul plângerii înaintate de către Plămădeală Alexandru despre răpirea acestuia de către Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile, iar prin ordonanţa OUP a CPR Orhei din 09 februarie 2009 s-a dispus pornirea urmăririi penale în temeiul art. 152 al (2) lit. e) Cod penal, pe faptul cauzării de către Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile părţii vătămate Plămădeală Alexandru în cadrul răpirii acestuia a leziunilor corporale medii.

Prin ordonanţa procurorului din 23 februarie 2009, prezentele cauze penale au fost conexate într-o procedură unică. La 16 iunie 2011, cauza penală de învinuire a lui Mîţu Constantin, Mîţu Ion, Mîţu Vitalie și Latu Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod Penal, a fost expediată pentru examinare la Judecătoria Orhei. Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 24 mai 2013 (menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014), acţiunile inculpatului Mîţu Ion, au fost calificate conform art. 157 CP, iar procesul penal a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală; inculpații Mîţu Constantin, Mîţu Vitalie şi Latu Vasile achitați din lipsa în acţiunile acestora a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 87 „(1) Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.” Colegiul reține că, deși legislația națională nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”, prin impunerea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului de justiție, atât legislația națională, cât şi cea internațională subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură de a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, inclusiv ale instanțelor de judecată.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, caracterul rezonabil al duratei procedurilor judiciare trebuie apreciate în funcţie de circumstanțele cauzei şi prin prisma a trei criterii de apreciere (Frydlender împotriva Franței [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII): complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi respectiv conduita autorităților judecătorești. În cazul în care, cauza implică o complexitate considerabilă, justul echilibru trebuie menținut între exigențele celerității procedurilor judecătorești şi principiul general al bunei administrări a justiției, consacrat în egală măsură de art. 6 al Convenției (Boddaert v. Belgia, 12.10.1992 nr. 12919/87).

Colegiul menționează că în speță, instanța de apel întemeiat a constatat că complexitatea cauzei urmează a fi determinată prin prisma existenței a 4 persoane în calitate de bănuiți/învinuiți/inculpați, implicării audierii mai multor martori - 26 în cadrul urmăririi penale şi 17 în cadrul judecării cauzei penale, efectuarea mai multor confruntări, dispunerea efectuării unei expertize medico-legale, audierii expertului şi al reprezentantului secției de traumatologie, necesitatea completării materialelor cauzei cu corpuri delicte, etc. Astfel, instanţa de apel, reieșind din materialele cauzei, întemeiat a ajuns la concluzia că în speță, examinând respectarea „justului echilibru” sub aspectul exigențelor celerității procedurilor judecătorești şi principiul general al bunei administrări a justiției, urmează a fi acordată prioritate bunei administrări a justiției, respectarea căreia a implicat derogarea de la principiul soluționării cauzei în termeni restrânșii.

Colegiul reține și faptul că prin comportamentul pârților, jurisprudența pertinentă include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităților, inclusiv, existența unor întârzieri inexplicabile, amânări neîntemeiate, consecutivitatea ședințelor, planificarea unei ordini a ședințelor cu pauze îndelungate; etc. La fel, urmează a fi luate în considerație şi comportamentul instanțelor de judecată implicate în proces.

Astfel, potrivit raportului prezentat instanţei, motivul tergiversării examinării cauzei a avut loc în mare parte la solicitarea participanților la proces, inclusiv la solicitarea intimaților şi al reprezentanților acestora, în baza cărora au fost amânate 7 ședințe ce constituie 21 % din totalul ședințelor judiciare desemnate pentru examinarea pricinii - 33, iar din cauza participanților la proces, a inculpaților, a părții vătămate, a reprezentanților acestora şi a martorilor au fost amânate 21 ședințe judiciare, ce constituie 63,63% din totalul de ședințe în prima instanță, în timp ce din cauza instanţei judecătorești a fost amânată doar o singură ședință judiciară în legătură cu participarea magistratului la un seminar cu genericul „Identificarea şi protecția copiilor social-vulnerabili, aflați în conflict cu Legea sau sub vârsta răspunderii penale”.

La fel, Colegiul reține că justificat a fost apreciat că intervalul desemnat între ședințele de judecată, răspunde criteriului nominalizat, acesta fiind rezonabil în raport cu complexitatea cauzei şi măsurile procedurale necesare ce au condus la amânarea ședinței. În același context, recurenţii nu au depus în instanță vre-o cerere prin care sa fi solicitat urgentarea examinării cauzei, probe contrare lipsind de la materialele cauzei, circumstanță apreciată justificat de instanţa de apel ca fiind relevantă în raport cu pretențiile înaintate de recurenți. Or, deși în cadrul examinării pricinii penale aceștia şi-au manifestat tacit acordul cu termenii pentru care se amânau ședințele judiciare şi nu obiectau împotriva amânării ședințelor corespunzătoare, denotă cert că schimbarea opiniei acestora după finalizarea pricinii în scopul încasării sumelor pretinse din contul statului este generat exclusiv de interese pecuniare.

Cu referire la miza (interesul) pentru recurenţi, Colegiul relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil. Astfel, instanţa de apel întemeiat a apreciat miza pentru recurenți în pricina penală nominalizată, exclusiv prin prisma termenului în care aceasta a fost judecată şi astfel, deși este cert că aceasta era una considerabilă pentru recurenţi, aceasta nu poate constitui temei de încasare a compensației pentru prejudiciul moral în temeiul Legii nr. 87 din 21.04.2011, în condițiile în care însăși temeiul de înaintare a învinuirii şi menținerea acesteia, constituie obiectul altei Legi decât cea pe care este axată prezenta acțiune, şi anume Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești.

Prin urmare, invocarea de către recurenți a faptului că aceștia au fost pe nedrept recunoscuți ca fiind bănuiți/învinuiţi/inculpaţi în cadrul cauzei penale nu determină justificarea reparării prejudiciului moral pretins cauzat în temeiul Legii nr. 87 din 21.04.2011. Reieșind din cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Latu Vasile şi Mîţu Vitalie, și a menține decizia instanței de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Latu Vasile şi Mîţu Vitalie.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iulie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Latu Vasile şi Mîţu Vitalie împotriva Statului Republica Moldova reprezentat de Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Druţă