2ra-3026/15 — Privind încasarea pensiei de întreţinere

Dosarul nr. 2ra-3026/15 Instanţa de fond: Judecătoria Hînceşti – T. Mereuţă Instanţa de apel: CA Chişinău – Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Marian Petru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Marian împotriva lui Marian Petru privind încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarat de Marian Petru, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 29 aprilie 2015, CONSTATĂ : La 16 martie 2015 Lilia Marian s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Marian Petru privind încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 04 aprilie 2006 a încheiat căsătoria cu Petru Marian. Din căsătorie s-au născut doi copii, dintre care unul este minor. La 26 iulie 2012 a fost desfăcută căsătoria. După divorţ Marian Petru nu a acordat ajutor material pentru întreţinerea copilului minor şi nici nu participă la educaţia acestuia. Lilia Marian a indicat că pîrîtul nu este angajat în serviciu, are venituri neregulate şi a solicitat încasarea de la Petru Marian pensia de întreţinere a copilului minor în mărime de 1.200 lei lunar începînd cu ziua depunerii acţiunii şi pînă la atingerea majoratului de către copil. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 29 aprilie 2015 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de către Lilia Marian.

S-a încasat de la Petru Marian în beneficiul Liliei Marian pensia pentru întreţinerea copilului minor în mărime de 800 lei lunar, începînd cu data de 15 martie 2015 pînă la majoratul copilului (f.d. 20, 24 - 27). 1 La 13 mai 2015 Petru Marian a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 29 aprilie 2015, solicitînd casarea acesteia parţial, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă parţial, cu încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri. De asemenea a solicitat scutirea de la plata taxei de stat (f.d. 23, 39). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Petru Marian, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 29 aprilie 2015 (f.d.

45 - 50). La 02 noiembrie 2015 Petru Marian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 29 aprilie 2015, solicitînd casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel (f.d. 59). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de judecată nu a examinat cauza multiaspectual, nu a stabilit corect raporturile juridice între părţi, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 10 septembrie 2015 şi a fost expediată părţilor la 17 septembrie 2015 (f.d.

51). Recurentul a depus recurs la 02 noiembrie 2015 şi se consideră a fi depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Petru Marian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul în recursul său nu au făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile la proces. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaşi articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Privitor la argumentul recurentului precum că în apel i s-au încălcat drepturile procedurale prin examinarea cauzei în absenţa sa, instanţa de recurs reţine că Petru Marian a fost citat despre examinarea cauzei în apel în ordinea stabilită de lege, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 41). Conform art. 206 alin. (5) CPC neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii.

Şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului indică asupra obligării participanţilor procesului de judecată care iniţiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ, urmărind cu diligenţă derularea procesului său. În speţă, recurentul, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să se intereseze care este soluţia luată de instanţa de judecată şi să dispună de drepturile procedurale, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În legătură cu cele invocate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale, ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Petru Marian împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Marian Petru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Marian împotriva lui Marian Petru privind încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 3