3ra-1685/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1685/15 prima instanţă – A. Vrînceanu instanţa de apel –Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de recurentul Bodiu Ivan și avocatul Angela Procopciuc acționînd în interesele recurentului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bodiu Ivan împotriva societății pe acțiuni ”Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 29 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Bodiu Ivan, reprezentat de avocatul Angela Procopciuc, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălți din 04 iunie 2015. c o n s t a t ă: La data de 12 noiembrie 2014 Bodiu Ivan s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiuni ”Cet-Nord” cu privire la anularea avizului de plată pentru luna septembrie 2014, prin care se impune plata pentru energia termică în sumă de 3974,99 lei ca datorie pentru încălzirea apartamentului 15 casa nr. 39 din str. Bulgară mun.

Bălţi pe numele lui Ivan Bodiu, calculată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.91 din 19 februarie 2002, ca consumator fară contract de prestare a serviciilor (deconectat de la serviciu), cu prescrierea achitării pînă la 31 octombrie 2014 și cu obligarea pîrîtului de a nu emite avize de plată pentru energie termică. Din 04 noiembrie 2002, Ivan Bodiu, proprietarul apartamentului 15 casa nr.39 din str.Bulgară, mun.Bălţi este deconectat de la energia termică centralizată, fapt confirmat prin actul de deconectare încheiat între Ivan Bodiu și societatea pe acțiuni ”Cet-Nord”, fiind instalată încălzirea autonomă pe baze de gaze naturale.

Pretinde că avizul de plată pentru luna septembrie 2014 este ilegal şi pasibil de a fi anulat, deoarece societatea pe acțiuni ”Cet-Nord” nu a furnizat lui Bodiu Ivan energie termică pentru sezonul rece a anului precedent; nu a prezentat calculele pentru pierderile obținute; careva date că temperatura aerului în locuința dată a fost mai scăzută decît temperatura țevelor de tranzit, precum și că încăperile nelocuibile sau spațiile de uz comun au fost încălzite, întreprinderea nu a prezentat. Din contra, afirmă reclamantul că dispune de bonuri de plată emise de societatea cu răspundere limitată „Bălţi Gaz,, din care rezultă că, în perioada rece a lunii octombrie 2013 - aprilie 2014, proprietarul a achitat peste 2,5 mii lei pentru gaze naturale.

Indică, că între reclamant şi pîrît nu există careva relații contractuale, din care ar rezulta că furnizorul de energie termică este în drept de a solicita plăţi pentru căldura termică deconectată în mărime de 20 % din suprafaţa locuibilă. Consideră că, neîncheierea contractului nu conduce la obligaţii reciproce, iar pîrîtul poate să-şi strămute ţevele de căldură în afara locuinţei reclamantului. Afirmă că, prin avizul de plată care se contestă, proprietarul este impus la suportarea coloanelor de tranzit, din motivul că societatea nu poate să ocolească proprietatea lui Ivan Bodiu, ultimul fiind impus să primească un serviciu comunal, pe care proprietarul nu acceptă, mai mult nici nu e furnizat, încălcînd astfel, dreptul de proprietate consfiinţit prin art.46 al Constituţiei RM şi art.l Protocolul nr.l adiţional CEDO.

La fel, din momentul deconectării de la căldură Ivan Bodiu şi familia acestuia nu mai are statut de consumator, iar relaţiile existente au încetat din anul 2003, fapt ce contravine art.l din Legea privind protecţia drepturilor consumatorilor. Prin răspunsul din 05 noiembrie 2014 nr.06 jur/659 societatea pe acțiuni ”Cet- Nord” a refuzat admiterea cererii prealabile, recunoscînd că Ivan Bodiu nu este consumator, iar suma indicată în avizul de plată nu constituie energie termică livrată, ci pierderi care urmează a fi achitate conform art. 514 Cod civil, şi nu constituie cheltuieli de întreţinere a sistemelor inginereşti, din care considerente a motivat reclamantul să se adreseze în instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 04 iunie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de Bodiu Ivan împotriva societății pe acțiuni ”Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă ca nefondată. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 08 iunie 2015, a depus apel nemotivat Bodiu Ivan, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, în sensul invocat. La data de 16 septembrie 2015 Bodiu Ivan a declarat apel motivat, avînd aceleași cerințe.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Bodiu Ivan, reprezentat de avocatul Angela Procopciuc, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Bălți din 04 iunie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 24 noiembrie 2015 Bodiu Ivan și avocatul Angela Procopciuc acționînd în interesele recurentului, prin mandat avocațial seria MA nr.0504095 din 04 noiembrie 2014 au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălți din 29 octombrie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Bălți din 04 iunie 2015, cu trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

A indicat că, între pîrît și reclamant nu este semnat careva contract, deci nu există nici un temei legal de a solicita plăți pentru căldura termică (chiar și deconectată) în mărime de 20 % din suprafața totală. A făcut referire la hotărîrea Guvernului nr.434 din 09 apriie 1998, care în pct. 9 stabilește că, furnizarea energiei termice se face numai în bază de contract încheiat între consumator, între producător și distribuitor, precum și între consumator și subconsumator, ale cărui prevederi trebuie respectate de fiecare parte. De asemenea, s-a referit la art. 25 din Legea nr.1402 din 21 octombrie 2002 cu privire la serviciile publice de gospodărire, care stabilește că persoanele care beneficiază de servicii publice de gospodărire comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturii primite, în termenul stabilit în contractul încheiat între operator și utilizator.

Iar, art.8 alin.1-2 pct.(a) Cod civil prevede că, drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. Drepturile şi obligaţiile civile apar, din contracte şi din alte acte juridice.

Indică că, din răspunsul la cererea prealabilă rezultă că plata indicată în avizul contestat este o plată pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperi locuibile și cămine), însă societatea pe acțiuni ”Cet-Nord” nu a luat în considerație existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri), care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, pentru că atare nici nu sunt, societatea pe acțiuni ”Cet- Nord” nu a dovedit necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

A specificat că, nici o probă în acest sens nu au fost prezentate la eliberarea bonului de plată, deci avizul nu întrunește condițiile specifice în norma legală, iar prescrierile legale nu se raportează la cerințele bonului de plată contestat. În conformitate cu art.439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de comunicare și avizelor de recepție anexate la materialele dosarului (f.d.93-96) rezultă că, recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanţei de apel la data de 18 noiembrie 2015, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 noiembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Bodiu Ivan și avocatul Angela Procopciuc acționînd în interesele recurentului, poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Bodiu Ivan și avocatul Angela Procopciuc acționînd în interesele recurentului, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art.433 lit.a) şi art.440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de recurentul Bodiu Ivan și avocatul Angela Procopciuc acționînd în interesele recurentului, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari