2rac-451/15 — Încasarea datoriei, penalității, dobinzii de intirziere și cheltuielile de judecată

prima instanţă: Gh. Mîţu dosarul nr. 2rac-451/15 instanţa de apel: n. Traciuc, M. Anton, Iu . Cotruţă DECIZIE 18 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Navelina”, reprezentată de avocatul Marian Bucătaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Navelina” împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Rogob” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Rogob” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 decembrie 2014, în partea încasării penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată şi emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care cerinţele au fost admise parţial, în rest a fost menţinută Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2014, constată: La 27 martie 2014, SRL „Navelina” a depus cerere de chemare în judecată împotriva FCP „Rogob” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului de vânzare- cumpărare f/n din 18 mai 2012, încheiat cu FPC „Rogob” SRL şi conform facturilor prezentate, acesteia din urmă i-a fost livrată marfă: carne şi subproduse de porc, iar pârâta şi-a asumat obligaţia să achite marfa prin transfer bancar în termen de 10 zile.

Susţine că potrivit actului de verificare din 26 martie 2014, datoria pârâtei constituie suma de 1 052 360,64 lei, pe care aceasta are obligaţia să o restituie în temeiul art.572 alin.(3) Cod civil. Menţionează că la data de 31 decembrie 2013 datoria pârâtei constituia 5602360,64 lei, iar la rugămintea acesteia, SRL „Navelina” şi-a retras acţiunea iniţiată anterior împotriva FPC „Rogob” SRL, cu stabilirea unui grafic de achitare a datoriei nominalizate până la 21 martie 2014 cu includerea dobânzii bancare în sumă de 112 000 lei. Invoca reclamanta că la înştiinţarea sa din 04 martie 2014, pârâta a solicitat revizuirea termenului final de achitare a datoriei pînă la data de 31 mai 2014, fără, însă, a stinge datoria formată.

Prin scrisoarea din 06 martie 2014, SRL „Navelina” a respins condiţiile propuse de pîrîta şi a solicitat planarea litigiului pe calea amiabilă. Afirmă că prin avizul nr. 5 din 21 martie 2014, debitorul a fost somat să-şi onoreze obligaţiunile pînă la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, cu toate aceste pîrta nu a efectuat careva plăţi pentru stingerea datoriei. Mai invocă că SRL „Navelina” are accesate credite bancare pentru executarea condiţiilor a contractului nominalizat, însă din cauza blocării banilor în proporţii deosebit de mari în contul FCP „Rogob” SRL, întreprinderea SRL „Navelina” riscă să intre în incapacitate de plată şi respectiv sistarea totală a activităţii întreprinderii.

Cu referire la prevederile art.602 alin. (1) şi art.619 alin.(2) Cod civil şi clauzele contractului din 18 mai 2012, reclamanta invocă obligaţia pârâtei de achitare pentru perioada de întârziere a penalităţii şi a dobânzii de întârziere în cuantum de 142 068.60 lei şi, respectiv, de 52 545,95 lei. Solicită încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 52 545,95 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 142 068,60 lei cu titlu de penalitate şi a sumei de 37 409,26 lei cu titlu de taxă de stat.

În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Navelina” a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 70 061,27 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 189 424,92 lei cu titlu de penalitate; a sumei de 39 429,23 lei cu titlu de taxă de stat şi a sumei de 2460,70 lei cu titlu de cheltuieli pentru servicii juridice (f.d. 70-71).

Ulterior, de către SRL „Navelina” a mai fost depusă cerere prin care ultima şi-a concretizat cerinţele, solicitînd încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 70 061,27 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 189 424,92 lei cu titlu de penalitate; a sumei de 180 000 lei cu titlu de venit ratat; a sumei de 120 000 lei cu titlu de prejudiciu moral; a sumei de 39 429,23 lei cu titlu de taxă de stat şi a sumei de 189424,92 lei cu titlu de cheltuieli judecătoreşti (f.d. 132-133).

Prin cererea scrisă din 06 noiembrie 2014, SRL „Navelina”, concretizîndu-şi cerinţele a solicitat încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 122 895,53 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 189 424,92 lei cu titlu de penalitate; a sumei de 2460,70 lei cu titlu de plată pentru servicii judecătoreşti şi a sumei de 41 014,25 lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 190-191). Prin cererea suplimentară de concretizare a cerinţelor, SRL „Navelina” în final a solicitat încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 126 368,32 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 189 424,92 lei cu titlu de penalitate; a sumei de 2460,70 lei cu titlu de plată pentru servicii judecătoreşti şi a sumei de 41118,44 lei cu titlu de taxă de stat (f.d.

206-207). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă integral şi încasat din contul FCP „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” datoria în sumă de 1 052 360,64 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 126 368,32 lei, penalităţi în sumă de 189 424,92 lei şi cheltuieli judiciare sub forma taxei de stat în sumă de 41 118,44 lei şi cheltuieli legate de plata onorariului executorului judecătoresc în sumă de 2 460,70 lei, iar în total suma de 1 411 733,02 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, a fost admis apelul declarat de FPC „Rogob” SRL, casată hotărîrea primei instanţe în partea încasării dobînzii de întîrziere, a penalităţii şi a taxei de stat şi în partea dată fiind emisă o nouă hotărîre, prin care s-a încasat din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” cu titlu de penalitate suma de 17 890,12 lei şi cu titlu de taxa de stat suma de 32 107,52 lei, fiind respinsă ca neîntemeiată pretenţia SRL „Navelina” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere. Totodată, s-a încasat din contul SRL „Navelina” în beneficiul FPC „Rogob” SRL taxa de stat achitată în mărime de 6702,82 lei. În rest, a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin aceiaşi decizie a fost respinsă cererea SRL „Navelina” cu privire la încasarea din contul FPC „Rogob” SRL a dobînzii de întîrziere pentru perioada de după pronunţarea hotărîrii primei instanţe 10 decembrie 2014-21 mai 2015, ca fiind neîntemeiată. La 16 iulie 2015, SRL „Navelina”, reprezentată de avocatul Bucătaru Marian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe cu încasarea suplimentar a sumei de 103 880,97 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere pentru perioada 10 decembrie 2014-09 iunie 2015 şi suma de 2 226,54 lei cu titlu de taxa de stat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, prin aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată.

Susţine că instanţa de apel eronat a concluzionat precum că cazului din speţă nu- i sunt aplicabile art. 512, 514, 572, 602, 666 şi 668 Cod civil, or normele enunţate au aplicabilitate directă cauzei, deoarece reglementează regulile executării obligaţiilor care decurg din contractul încheiat între debitor şi creditor, şi anume: plata penalităţilor este stipulată în p. 5.2.

al contractului de vânzare-cumpărare din 18 mai 2012. Ca neîntemeiată, apreciază recurentul şi afirmaţia intimatului reţinută şi de instanţa de apel precum că, faptul aplicării măsurilor de asigurare pe conturile bancare ale lui a servit drept temei a incapacităţii lui de plată, fapt care nu poate fi luat în considerare de instanţa de judecată, deoarece suma pe care a fost aplicat sechestru constituie mărimea dobînzii bancare, pe care însăşi debitorul şi-a asumat s-o achite în cazul nerestituirii la timp a datoriei, totodată suma sechestrată nici nu acoperă mărimea datoriei de bază ce reprezintă suma de 1 052 360,64 lei, pe cînd suma sechestrată este de 112 000 lei, adică reprezintă 1/10 din sumă datoriei existente.

La fel, menţionează că la soluţionarea problemei de asigurarea a acţiunii instanţa de judecată a ţinut cont de principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale prevăzut de art. 24 CPC al RM, astfel încît nici una din părţi nu a fost avantajată sau defavorizată în raport cu cealaltă parte. Remarcă că nici debitorul nu a contestat aplicarea sechestrului şi nici instanţa de judecată nu a decis din oficiu anularea asigurării acţiunii în speţă. Mai invocă că faptul recunoaşterii datoriei nu atestă şi faptul că datoria va fi achitată, şi nicidecum nu înseamnă că FPC „Rogob” SRL a întreprins toate măsurile în vederea executării benevole a obligaţiunii prin singura recunoaşterea a datoriei.

Intenţia pârâtului de a achita datoria s-a reflectat numai prin cererea reconvenţională depusă şi prin cererea privind separarea pretenţiilor. Consideră lipsite de sens şi afirmaţiile intimatului FPC „Rogob” precum că, la toate iniţiativele şi propunerile de a achita cât mai urgent datoria, a primit refuz atât de la creditor, de la executorul judecătoresc, cât şi de la instanţa de judecată, or, în acest sens nu a prezentat nici un refuzul scris al SRL „Navelina” în primirea datoriei, deoarece astfel de refuz nu există deloc. Totodată, susţine că instanţa de apel în mod eronat a apreciat prevederile art. 617 alin. (5) Cod civil, în folosul debitorului, norma care prevede că, debitorul nu este în întârziere atât timp cât prestaţia nu a avut loc din cauza unor împrejurări neimputabile debitorului.

Relatează că însăşi debitorul FPC „Rogob” SRL contrar prevederilor art. 118 CPC RM nu a dovedit, existenţa împrejurărilor neimputabile, deoarece debitorul a admis neexecutarea contractului din dol sau culpa, şi până în prezent, datoria nu este achitată, deşi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2014 în această partea a intrat în vigoare, prin necontestare. Insistă că la caz nu a fost constatată existenţa împrejurărilor neimputabile debitorului FPC„Rogob” SRL pentru rambursarea datoriei restante.

Apreciază recurentul ca neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că SRL „Navelina” a oferit intimatului un termen de rambursare a datoriei existente până la data de 21 martie 2014, astfel încât creditorul a modificat data scadenţei datoriei, constatînd că FPC „Rogob” SRL nu s-a aflat în întârziere până la data de 21 martie 2014, or, instanţa de apel la capitolul data a palicato regulă generală, care nu se aplică în speţa dată, şi anume, creditorul trebuie să someze debitorul, adică să-i pretindă executarea obligaţiei ajunse la scadenţă, iar debitorul se va considera în întârziere numai dacă nu a executat obligaţia sa, ca urmare a somaţiei. În acest sens invocă că potrivit art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, nu este necesară somaţie în cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligaţiei, pe cînd conform contractului din 18 mai 2012 părţile au convenit asupra termenului efectuării plăţilor pentru livrarea mărfii.

La fel, este împotriva concluziilor instanţei de apel, precum că dispoziţiile art. 624 şi 619 Cod civil nu sunt aplicabile speţei pentru perioada de după 07 aprilie 2014, din motive ce nu sunt imputabile acesteia, care au făcut imposibilă executarea de către FPC „Rogob” SRL a obligaţiei da plată, şi anume aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti. În baza celor menţionate, consideră că instanţa de apel a făcut calculele greşite a penalităţilor de plată, calculând penalitatea numai pentru 17 zile (de la 22 martie 2014 – 07 aprilie 2014), în sumă de 17890,12 lei, fără a pune la bază vre-un temei juridic.

Consideră neîntemeiată şi menţinea instanţei de apel cu referire la faptul că în cazul dat penalitatea instituită prin acordul părţilor constituie o clauză penală inclusivă, astfel încât dobânda de întârziere se încadrează în cuantumul penalităţii, fiind pe deplin compensată de clauza penală, deoarece dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 Cod civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare, considerându-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 21 mai 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 19 iunie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 37 vol.II).

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva FPC „Rogob” SRL, SRL „Navelina”, cocretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” a sumei de 1 052 360,64 lei cu titlu de datorie; a sumei de 126 368,32 lei cu titlu de dobândă de întârziere; a sumei de 189 424,92 lei cu titlu de penalitate; a sumei de 2460,70 lei cu titlu de plată pentru servicii judecătoreşti şi a sumei de 41118,44 lei cu titlu de taxă de stat. Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis integral acţiunea şi a încasat din contul FCP „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” datoria în sumă de 1 052 360,64 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 126 368,32 lei, penalităţi în sumă de 189 424,92 lei şi cheltuieli judiciare sub forma taxei de stat în sumă de 41 118,44 lei şi cheltuieli legate de plata onorariului executorului judecătoresc în sumă de 2 460,70 lei, iar în total suma de 1 411 733,02 lei.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de FPC „Rogob” SRL, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe în partea încasării dobînzii de întîrziere, a penalităţii şi a taxei de stat şi pronunţînd în partea dată o nouă hotărîre, prin care a încasat din contul FPC „Rogob” SRL în beneficiul SRL „Navelina” cu titlu de penalitate suma de 17 890,12 lei şi cu titlu de taxa de stat suma de 32 107,52 lei şi respingînd ca neîntemeiată pretenţia SRL „Navelina” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere. Totodată, instanţa de apel a încasat din contul SRL „Navelina” în beneficiul FPC „Rogob” SRL taxa de stat achitată în mărime de 6702,82 lei. În rest, menţinînd hotărîrea primei instanţe.

Prin aceiaşi decizie, instanţa de apel respins ca neîntemeiată şi cererea SRL „Navelina” cu privire la încasarea din contul FPC „Rogob” SRL a dobînzii de întîrziere pentru perioada de după pronunţarea hotărîrii primei instanţe 10 decembrie 2014-21 mai 2015. Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de a admite integral acţiunea formulată de SRL „Navelina”. Conform prevederilor art.512 alin.(1) şi (3) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Prestaţia trebuie să fie posibilă şi determinată sau determinabilă, să nu contravină legii, ordinii publice şi bunelor moravuri. În conformitate cu art.572 alin.(1) şi (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună- credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Astfel, actele cauzei denotă că, la 18 mai 2012, SRL „Navelina”, în calitate de vânzător şi FPC „Rogob” SRL, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia SRL „Navelina” s-a obligat să realizeze vânzarea în beneficiul FPC „Rogob” SRL a cărnii şi a subproduselor de bovine, ovine şi porcine, iar ultima s-a obligat să achite valoarea mărfii procurate, determinată conform facturii sau anexei la contract, în timp de 10 zile din momentul livrării, prin transfer bancar (f.d.

6 Vol.I). Potrivit actului de verificare întocmit şi prezentat de SRL „Navelina”, la data din 26 martie 2014 datoria FPC „Rogob” SRL faţă de SRL „Navelina” constituia 1052 360,64 lei (f.d. 7 Vol.I), circumstanţă ce nu a fost negată de către debitor, astfel încât veridicitatea acestor date se confirmă şi prin prisma art.123 alin.(6) CPC. Mai mult decît atît, după cum rezultă din conţinutul recursul declarat de către SRL „Navelina”, ultima invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel doar în partea ce ţine de cuantumul penalităţii şi taxei de stat încasate, precum şi în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, precum şi dobînzii de întîrziere suplimentare.

În acest sens, instanţa de recurs reţine, că la caz a fost stabilit incontestabil că FPC „Rogob” SRL nu a executat în termen şi în modul stabilit condiţiile contractuale de achitare a mărfii livrate de către SRL „Navelina”. O atare interpretare a situaţiei de fapt se impune cu atât mai mult, cu cât, fiind somat despre necesitatea executării obligaţiilor contractuale (f.d. 13 Vol.I), însuşi intimatul FPC „Rogob” SRL, prin răspunsul din 06 martie 2014 confirmă faptul că va achita datoria restantă integral în sumă de 1 402 360,64 lei, totodată solicitînd revizuirea termenului final de achitarea a acesteia pînă la 31 mai 2014. Aici urmează de remarcat că prin pct.4.2 a contractului de vînzare-cumpărare din 18 mai 2012, părţile au stabilit că plata se va efectua în timp de 10 zile după momentul livrării prin transfer bancar.

Iar pct. 5.2 al aceluiaşi contract expres statuează că în cazul neachitării în termenul stabilit, Cumpărătorul va suporta o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel fiind, după cum corect a constatat şi prima instanţă, FPC „Rogob” SRL prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare f/n din 18 mai 2012 şi-a asumat benevol obligaţiile civile faţă de SRL „Navelina”, care urma să le execute cu bună credinţă, cu toate acestea FPC „Rogob” SRL nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi nu a efectuat plata pentru marfa livrată în termenul stabilit de contract. Drept urmare, SRL „Navelina” a expediat în adresa FPC „Rogob” SRL în repetate rînduri somaţii, inclusiv şi la 21 martie 2014 cu privire la lichidarea datoriilor, solicitând achitarea plăţii pentru marfa livrată în sumă totală de 1 164 360,64 lei (f. d. 8), însă care a rămas fără niciun răspuns.

Conform art. 753 alin.(1) Cod civil, prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Reieşind din prevederile enunţate, precum şi pct. 5.2 din contractul de vînzare- cumpărare f/n din 18 mai 2012 încheiat între părţi, instanţa de recurs reliefează drept corectă admiterea de către prima instanţă a pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întârziere în sumă de 189 424,92 lei, care a fost calculată pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1% din suma datoriei neachitate pentru o perioadă de 180 zile (1 052 360,64 x 0,1% x 180), or în cazul de faţă intimatul a încălcat termenul de achitare a datoriei pentru marfa livrată, iar în aţa situaţie recurentul-reclamantul fiind îndreptăţit de a pretinde şi achitarea acestei penalităţi şi nu doar datoria recunoscută de intimat.

Cu alte cuvinte, neexecutarea obligaţiilor contractuale reprezintă o faptă ilicită care generează un raport juridic de răspundere contractuală, conţinutul căruia se reduce la dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri pentru neexecutare şi obligaţia debitorului de a plăti aceste despăgubiri. Iar, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării obligaţiilor, o evaluare convenţională şi prealabilă a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării prestaţiei la care s-a îndatorat. Ea poate fi stipulată fie în contractul ce dă naştere raportului obligaţional, fie într-o convenţie ulterioară încheiată înainte de momentul în care intervine neexecutarea prestaţiilor datorate de debitor.

Condiţiile de fond ale clauzei penale sînt aceleaşi ca şi ale contractului principal la care se referă, ţinîndu-se însă seama şi de caracterul ei accesoriu, de vreme ce validitatea obligaţiei principale constituie o condiţie esenţială pentru existenţa clauzei penale. Astfel fiind, reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligaţii principale şi că atît existenţa, cît şi întinderea prejudiciului nu necesită a fi dovedite. Creditorul trebuie să dovedească numai existenţa obligaţiei contractuale şi faptul că aceasta nu a fost executată, pe cînd, în speţă a fost dovedită atît existenţa obligaţiilor contractuale, cît şi neexecutarea de către FPC „Rogob” SRL a acestor obligaţii în termenul stabili de contract, aspect ce atrage consecinţele dispoziţiilor contractuale, care stabilesc clauza penală în cazul nerespectării termenului pentru achitarea produselor livrate.

În principiu, debitorul este ţinut să plătească clauza penală atunci cînd sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri. Se cere deci, ca neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, astfel, analizînd aceste condiţii, instanţa de recurs nu a stabilit împrejurările neimputabile FPC „Rogob” SRL în neexecutarea obligaţiei contractuale principale, iar ultimul, contrar prevederilor art. 118 CPC, nu a dovedit existenţa acestor împrejurări. Dimpotrivă, vina intimatului privind neachitarea în termen a datoriei se confirmă şi prin faptul că de la data înaintării somaţie şi pînă la data depunerii recursului, FPC „Rogob” SRL nu a întreprins nici o măsură în vederea executării prestaţiilor datorate.

Respectiv, în asemenea circumstanţe, prima instanţă temeinic şi legal a încasat de la FPC „Rogob” SRL în beneficiul lui SRL „Navelina” penalitatea de întârziere în sumă de 189 424,92 lei, or, prin clauza penală stabilită în contractul de vînzare- cumpărare, părţile au evaluat anticipat şi în mod benevol prejudiciul, în cazul neexecutării obligaţiilor. Astfel, cele descrise combat concluziile instanţei de apel precum că SRL „Navelina”, prin acţiuni pertinente, a schimbat termenul de scadenţă al obligaţiei intimatului şi respectiv, nu poate pretinde repararea de către FPC „Rogob” SRL a prejudiciului pretins cauzat în perioada dată.

Aceasta deoarece, din materialul probator prezentat de părţi se deduce cu certitudine că FPC „Rogob” SRL se află în întîrziere pentru plata datoriei din 22 decembrie 2013, însă la solicitarea ultimului a fost întocmit graficul rambursării datoriei debitoare pînă la data de 21 martie 2014, cu toate acestea, nici pînă la data respectivă datoria nu a fost stinsă faţă de SRL „Navelina”, corespunzător, intimatul se consideră a fi în întîrziere începînd cu a doua zi după ce au ajuns 10 zile după livrarea mărfii către acesta, aspect prevăzut expres în contract de vînzare-cumpărare. Or, în termenul acordat cu preferinţă pentru executarea prestaţiei datorate, intimatul nu a întreprins nici o acţiune în acest sens, din care considerente în speţă nu poate fi luat în calcul termenul suplimentar acordat de către recurentul pentru rambursarea datoriei.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine şi faptul că în timp ce la caz s-a constatat neexecutarea în termen şi în modul stabilit a prevederilor contractuale de către FPC „Rogob” SRL, temeinic prima instanţă cu referire la prevederile art. 619 Cod civil, care reglementează dobânda de întârziere, a considerat întemeiată şi pretenţia SRL „Navelina” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 126 368,32 lei. În acest context instanţa de recurs reţine prevederile art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Din sensul normei enunţate este de înţeles că dobînda de întîrziere se compune din suma datoriei la data scadenţei obligaţiei de plată înmulţită la rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei sumată cu 9% anual pentru fiecare zi de întîrziere, împărţită la numărul de zile a unui an şi ulterior, înmulţită la numărul efectiv a zilelor de întîrziere.

Reieşind din prevederile enunţate şi având ca reper statistica privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru anii 2013-2014 (f. d. 194-196 Vol.I), conform cărei rata de bază a BNM pentru perioada 22 decembrie 2013-23 decembrie 2014 constituie 4,5%, iar pentru perioada 01 ianuarie 2014-09 decembrie 2014 constituie 3,5%, instanţa de recurs găseşte drept corect calculul dobânzii de întârziere efectuat de prima instanţă pentru perioada indicată în sumă de 126 368,32 lei. Sub acest aspect, instanţa de recurs relevă că atât susţinerea recurentului, cât şi reţinerea primei instanţe cu privire la calcularea sumei dobînzii de întîrziere la suma adjudecată sunt justificate, care sunt şi în corelaţie cu normele legale.

Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că sechestrul asupra conturilor bancare ale intimatului a fost instituit la cererea recurentei SRL „Navelina”, ca urmare, vina pentru neexecutarea obligaţiilor de către FPC „Rogob” SRL nu poate fi imputată acesteia din urmă, considerînd, astfel că în speţă se întrunesc temeiurile de liberare a intimate de răspundere pentru neexecutarea obligaţiei prin prisma dispoziţiilor art. 617 alin.(5) Cod civil. Or, la soluţionarea chestiunii cu privire la asigurarea acţiunii instanţa de judecată a ţinut cont de principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale prevăzute de art. 24 CPC, astfel încît nici una din părţi nu a fost avantajată sau defavorizată în raport cu cealaltă.

În altă ordine de idei asigurarea acţiunii constituie o măsură silită temporară dispusă de către judecător sau instanţa de judecată, la solicitarea părţii interesate, menite să garanteze executarea efectivă a unei hotărîri judecătoreşti, şi nici de cum să facă imposibilă executarea obligaţilor de plată a sumelor datorate, după cum greşit a remarcat instanţa de apel. În consecinţă, la capitolul dat se va remarca şi faptul că intimatul nu a contestat aplicarea măsurilor de asigurare pe conturile sale, dar nici nu a prezentat probe care ar confirma intenţia întreprinsă în vederea restituirii datorii existente către SRL „Navelina”, circumstanţe ce în plus atestă netemeinicia argumentelor invocate de intimat în acest sens.

În acest context, nu poate fi reţinut nici argumentul intimatului susţinut şi de instanţa de apel cu referire la faptul că în cazul dat penalitatea instituită prin acordul părţilor constituie o clauză penală inclusivă, astfel încît dobînda de întîrziere se încadrează în cuantumul penalităţii, fiind pe deplin compensată de clauza penală, deoarece în speţă prevederile art. 619 alin. (2) Cod civil sunt aplicabile indiferent de invocarea acestora în clauzele contractuale. Suplimentar la acest capitol se va remarca că dobînda de întîrziere prevăzută de art. 619 Cod civil, nu se clasifică ca clauza penală şi respectiv, nu cade sub incidenţa art. 624 Cod civil, iar ca urmare penalitatea nu exclude aplicarea dobînzilor de întîrziere şi invers.

Aşa dar, FPC „Rogob” SRL având obligaţia de a achita plata pentru marfa livrată la data limită indicată în contract, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere. În aceste condiţii, corect prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, mai mult după cum s-a menţionat, dobânda de întârziere cât şi penalitatea au un caracter compensatoriu al prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei, fie executarea necorespunzătoare sau tardivă, circumstanţe care la caz au fost constatate cu certitudine, care de altfel, nu au fost negate şi nici combătute de intimat.

Sub acest aspect se stabileşte a fi întemeiată şi pretenţia SRL „Navelina” invocată în cererea de recurs cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, pentru perioada 10 decembrie 2014 - 09 iunie 2015, or materialul probator denotă că datoria contractuală în mărime de 1 102 358,28 lei, fost restituită de către FPC „Rogob” la data de 23 octombrie 2015, fapt ce se confirmă prin copia ordinului de plată anexat la referinţa intimatului nr. 944, iar pînă la data respectivă ultimul nu a întreprins nici o măsură în vederea achitării datoriei.

Prin urmare, perioada de întîrziere la plata prestaţiilor datorate este data scadenţei acesteia 22 decembrie 2013 şi achitarea ei de facto la 23 octombrie 2015, însă, ţinînd cont că dobînda de întîrziere pentru perioada 22 decembrie 2013 - 09 decembrie 2014, a fost încasată deja de prima instanţă, iar cerinţa SRL „Navelina” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere suplimentare este doar pentru perioada 10 decembrie 2014 - 09 iunie 2015, aceasta fiind indicată în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va reieşi din limitele pretenţiilor înaintate şi va încasa dobînda de întîrziere suplimentară doar pentru perioada solicitată.

În raport de normele mai sus citate, care reglementează aspecte ce ţin de dobînda de întărziere şi având în vedere statistica Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la Statistica privind ratele de dobîndă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 10 decembrie 2014 - 09 iunie 2015, instanţa de recurs constată că suma dobânzii de întârziere pentru perioada indicată este de 103 880,97 lei. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată şi soluţia primei instanţe cu privire la admiterea pretenţiilor a SRL „Navelina” cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 41 118,44 lei ce constituie taxa de stat achitată de ultima pe parcursul examinării pricinii în prima instanţă.

În susţinerea soluţiei date instanţa de recurs reţine prevederile art. 94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată, iar cum rezultă din actele cauzei SRL „Navelina” a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în prima instanţă pentru plata taxelor de stat în sumă totală de 41 118,44 lei, confirmându-şi pretenţiile prin ordinele de plată (f.d. 3, 68, 189, 204 Vol.I). Adiţional, SRL „Navelina” a suportat cheltuieli şi la judecarea pricinii în instanţa de apel, inclusiv şi în instanţa de recurs pentru plata taxelor de stat, aferente pretenţiilor înaintate în suma totală de 6254,18, fapt ce se confirmă prin ordinele de plată anexate la materiale cauzei (f.d.

244 Vol.I, 11, 15, 40 Vol.II). În acest context, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că la depunerea cererii de recurs, SRL „Navelina” a solicitat şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de apel şi recurs, în mărime de 6254,18. Astfel, având în susţinere normele citate, instanţa de recurs găseşte justificată şi pretenţia recurentului de compensare a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de apel şi recurs, motiv pentru care urmează a fi admisă. În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis integral acţiunea formulată de SRL „Navelina”.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, cu încasarea suplimentară de la FPC „Rogob” SRL în beneficiul lui SRL „Navelina” a dobînzii de întîrziere în mărime de 103 880,97 lei şi a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii în ordine de apel şi recurs în sumă de 6254,18. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Navelina”, reprezentată de avocatul Marian Bucătaru.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Navelina” împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Rogob” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Rogob” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii cu Răspunderea Limitată „Navelina” suma de 103 880 (una sută trei mii opt sute optzeci) lei 97 bani, cu titlu de dobînda de întîrziere pentru perioada 10 decembrie 2014-09 iunie 2015. Se încasează din contul Firmei de Producţie şi Comerţ „Rogob” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii cu Răspunderea Limitată „Navelina” suma de 6254 (şase mii două sute cinzeci şi patru) lei şi 18 bani, cu titlu de cheltuieli de judecată suportată pentru plata taxelor de stat la judecarea pricinii în ordine de apel şi în ordine de recurs. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Iurie Bejenaru