2ra-2503/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S. Gubenco dosarul nr.2ra-2503/15 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 17 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Scurtul Svetlana împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 28 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La data de 16 iunie 2014 Scurtul Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat, că la data de 25 aprilie 2012 s-a adresat în instanţa de judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA solicitînd anularea actului de depistare a încălcării condiţiilor contractuale nr. A 14332 din 20 februarie 2012 şi facturii din 12 martie 2011, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată. Invocă, că pîrîtul urmează să-i achite cheltuielile suportate pentru adresarea cu cerere în instanţa de judecată, ulterior pricina fiind examinată în instanţa de apel şi instanţa de recurs, dânsa avînd câştig de cauză. Scurtul Svetlana solicită încasarea de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA a cheltuielilor de judecată suportate în sumă de 5000 lei şi cheltuielile suportate pentru achitarea taxei de stat în mărime de 150 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Comrat din 09 iulie 2014 acţiunea s-a admis şi s-a încasat de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA în beneficiul Svetlanei Scurtul cheltuielile de judecată suportate în sumă de 5000 lei şi taxa de stat achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 150 lei, iar în total suma de 5150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 28 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 24 iunie 2015 ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 28 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încasate cheltuielile de judecată evaluate proporţional mărimii cerinţelor intimatei care s-au admis, iar în rest a respinge cerinţele intimatei.

1 În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat şi interpretat prevederile art. 94 din Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

2 Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a aplicat şi interpretat prevederile art. 94 din Codul de procedură civilă nu pot fi reţinute, deoarece în conformitate cu art.94 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. La caz, instanţele de judecată corect au încasat de la recurent în beneficiul intimatei sumele de 5000 de lei pentru acordarea asistenţei juridice şi 150 de lei pentru achitarea taxei stat, deoarece la dosar sunt anexate bunurile de plată, care confirmă aceste cheltuieli (f.d.

17; 18; 19; 22). Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea cu capital străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3