2rc-892/15 — Apărarea reputaţiei profesionale, recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Hrapacova dosarul nr.2rc-892/15 instanţa de apel: A. Czrdov, G. Colev, Ş. Starciuc DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Suvorov- Vin” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Pavel Cotruţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Suvorov-Vin” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tomai-Vinex” cu privire la apărarea reputaţiei profesionale şi recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curții de Apel Comrat din 13 octombrie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Suvorov- Vin” Societate cu Răspundere Limitată, c o n s t a t ă : La 19 februarie 2013, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Tomai-Vinex” cu privire la apărarea reputaţiei profesionale şi recuperarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada martie 2008 – 22 noiembrie 2012 s-a aflat cu pîrîtul într-un litigiu de judecată, iniţiat la cererea SA „Tomai-Vinex”, obiectul litigiului fiind drepturile părţilor asupra proprietăţii intelectuale. Susţine că prin acţiunea înaintată SA „Tomai-Vinex” a avut intenţia de a anula drepturile sale legale asupra obiectului proprietăţii intelectuale şi anume, desenului industrial cu nr. 1029, sub forma de ambalaj din sticlă originală cu sigiliul de tip „Twist-Off”, precum şi interzicerea producerii şi realizării băuturilor alcoolice cu utilizarea ambalajului din sticlă menţionat, scoaterea din circulaţie toată producţia sa pentru etichetarea cărora a fost utilizat acelaşi ambalaj din sticlă, cît şi încasarea prejudiciului material în valoare de 8 732 010 lei.

Menţionează că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2012, acţiunea SA „Tomai-Vinex” a fost admisă parţial, fiindu-i anulate drepturile sale asupra desenului industrial nr. 1029, fiindu-i interzisă producerea şi utilizarea sticlei „WINE / trade DRIADA marc” pentru producerea băuturilor spirtoase, precum şi retrase din reţeaua de comerţ băuturile spirtoase cu utilizarea sticlei menţionate ca fiind falsificate şi încasat din contul ÎCS „Suvorov-Vin” SRL şi SRL „Esmalida” suma în mărime de 2910670 lei cu titlu de prejudiciul material, şi anume pentru utilizarea ilegală a drepturilor de proprietate intelectuală care aparţin SA „Tomai- Vinex”.

Remarcă că împotriva hotărîrii menţionate ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a declarat recurs, care suspendă executarea hotărîrii contestate din 29 iunie 2012 în temeiul normei imperative a art. 403 CPC în redacţia de pînă la 01 decembrie 2012. Cu toate acestea, de către Curtea de Apel Chişinău a fost eliberat titlul executoriu, care a fost transmis reprezentanţilor SA „Tomai-Vinex” în scopul executării. Invocă că în rezultatul intentări procedurii de executare, în privinţa ÎCS „Suvorov-Vin” SRL au fost întreprinse măsuri în scopul asigurării executării documentului executoriu, şi anume: prin încheierea executorului judecătoresc din 10 iulie 2012 au fost aplicate sechestre pe toate bunurile mobile şi imobile, conturi bancare, iar în adresa organului fiscal şi organului vamal, au fost expediate comunicatele informative în acest sens.

Afirmă că ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a fost în imposibilitate să deschidă conturi pentru continuarea afacerii sale, să achite serviciilor comunale şi plăţile salariale, precum şi să execute obligaţiunile ce ţin de livrările de export. Relatează că ÎCS „Suvorov-Vin” SRL este o întreprindere cu orientare spre export, care exportă 99% din produsele sale, iar prin întreruperea forţată a activităţii sale, întreprinderii a fost cauzat un prejudiciul material considerabil şi lezată reputaţia profesională.

La fel, invocă că pe toată perioada examinării litigiului, din partea SA „Tomai- Vinex” au fost întreprinse acţiuni în vederea dezinformării partenerilor săi atît moldoveneşti, cît şi cei străini, importatorii a produselor sale, precum şi furnizorul materiei prime, în deosebi produselor din steclă, în vederea utilizării ilegale de către ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a sticlelor, a mărcii care aparţine cu dreptul exclusiv SA „Tomnai-Vinex” şi dreptul exclusiv a ultimei pentru producerea pe teritoriul Republicii Moldova a produselor cu utilizarea sticlelor „WINE / trade DRIADA marc”. Mai susţine că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 noiembrie 2012, a fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2012, în partea admiterii acţiunii SA „Tomai-Vinex” şi emisă în partea dată o nouă hotărîre cu privire la respingerea pretenţiilor SA „Tomai-Vinex”, astfel încît pretenţiile ultimei au fost respinse integral.

Invocă că urmare a examinării litigiului menţionat, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a suportat cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică calificată, care i-a fost acordată de către un avocat licenţiat ce constituie 539 625,9 lei, care sunt confirmate cu documente corespunzătoare. Concomitent indică că în rezultatul acţiunilor întreprinse de către SA „Tomai- Vinex”, a fost lezată şi reputaţia profesională a ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, prin răspîndirea informaţiei mincinoase, care urmează a fi dezmințită cu plata compensaţiei corespunzătoare. Prejudiciul moral, prin lezarea reputaţiei profesionale ÎCS „Suvorov- Vin” SRL, reclamantul estimează în sumă de 8 732 010 lei, sau echivalentul a 3 lei pentru fiecare sticlă invocată în acţiunea SA „Tomai-Vinex” împotriva ÎCS „Suvorov- Vin” SRL ca fiind utilizată ilegal de către întreprinderea sa.

Solicită obligarea SA „Tomai-Vinex” să dezmintă, prin publicarea în sursele mass-media de importanţă naţională, a informaţiei ce nu corespunde realităţii, şi anume despre utilizarea ilegală de către ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a mărcii comerciale ce aparţine SA „Tomai-Vinex”, încasarea din contul SA „Tomai-Vinex” în beneficiul ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a sumei de 8 732 010 lei cu titlu de prejudiciul moral pentru lezarea reputaţiei profesionale şi a sumei de 550213,91 cu titlu de cheltuieli de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare, ÎCS „Suvorov-Vin” a depus o cerere de concretizare a cerinţelor în partea încasării cheltuielilor de judecată, în care suplimentar a invocat că în rezultatul examinării pricini civile la acţiunea SA „Tomai- Vinex”, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a suportat cheltuieli de judecată pentru efectuarea 2 expertize în suma totală de 10 588,01 lei, cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică la deblocarea activităţii întreprinderii, precum cheltuieli pentru asistenţă juridică suportate în cadrul examinării cauzei în Curtea Supremă de Justiţie ce constituie 296 547,10 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 08 mai 2015, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul SA „Tomai-Vinex” în beneficiul ÎCS „Suvorov-Vin” SRL suma de 9052,01 lei cu titlu de cheltuieli suportate la efectuarea expertizei de către SGS „Moldova” SA în cadrul examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată a SA „Tomai-Vinex” împotriva ÎCS „Suvorov-Vin” SRL şi SRL „Esmalda” cu privire la anularea înregistrării mărcii şi recuperarea prejudiciului, suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică la examinarea cauzei respective, precum şi suma de 421,56 lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea atxei de stat la depunerea acţiunii în instanţă de judecată.

În rest cerinţele acţiunii au fost respinse ca neîntemeiate. La 01 iunie 2015, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărîrii primei instanțe, invocînd dezacordul cu hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cerinţelor. Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 10 iunie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, fiind acordat apelantului un termen de 15 zile din momentul recepţionării încheierii respective pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 37 575 lei. Totodată, a fost explicat apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile stabilite în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită.

La 07 august 2015, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a depus cererea de apel motivată, precum şi dovada achitării taxei de stat în sumă de 150 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 13 octombrie 2015, a fost restituită cererea de apel depusă de către ÎCS „Suvorov-Vin” SRL. La 23 octombrie 2015, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, reprezentat de avocatul Pavel Cotruţă, a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel di 13 octombrie 2015, solicitînd admiterea acestuia şi soluţionînd prin decizia problema în fond, dispunerea examinării apelului în instanţa de apel în acelaşi complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, deşi, încheierea instanţei de apel, prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost recepţionată de apelant la data de 15 iunie 2015, însă aceasta a parvenit, când reprezentantul apelantului, care este unicul jurist la întreprindere, fapt demonstrat prin Scrisoarea de Confirmare anexată, se afla deja în concediu anual de odihnă, acordat acesteia pentru perioada cuprinsă între 14 iunie 2015-05 iulie 2015, ce se atestă prin Ordinul nr. 34-C/1 cu privire la concediile anuale din 10 iunie 2015 emis de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL. În aceste condiţii, susţine că a fost în imposibilitate obiectivă de a evalua caracterul încheierii din 10 iunie 2015, prin care nu s-a data curs cererii de apel, precum şi a depune recurs împotriva acesteia.

De asemenea, consideră eronată soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea apelului în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, deoarece termenul acordat de instanţă pentru lichidarea neajunsurilor stabilite nu era nici suficient şi nici rezonabil.

Menţionează că împotriva hotărârii primei instanţe, a fost formulat apel, cererea de apel declarativă fiind perfectată cu respectarea derogării speciale prevăzută de art. 365 alin. (11) CPC, fiind ulterior depus apel suplimentar, în care a fost elucidată stabilirea eronată de către instanţa de fond a cuantumului taxei de stat aferentă examinării pricinii în prima instanţă, ce urma a fi achitată conform încheierii irevocabile a Judecătoriei Comrat din 20 februarie 2013. Afirmă că prima instanţă greşit a impus ÎCS „Suvorov-Vin” SRL să achite taxa de stat, în baza regulii generale - potrivit prevederilor art. 3 pct. 1) lit. a) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, în limita plafonului maxim pentru persoanele juridice, deoarece cele trei capete de cerere formulate în acţiunea iniţială din 18 februarie 2013, înregistrată în evidenţa primei instanţe la 19 februarie 2013, precum şi acţiunea concretizată din 27 iunie 2013 - prin care a fost diminuată suma revendicată cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate de ÎCS „Suvorov- Vin” SRL pe o altă cauză judiciară premergătoare, sunt impuse cu taxă de stat în cotă fixă.

Prin urmare, insistă că prima instanţă greşit a calificat caracterul revendicărilor din acţiune prin prisma prevederilor art. 3 pct. 1) lit. a) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, calificându-le implicit, însă eronat, ca revendicări cu caracter patrimonial, deoarece revendicările din acţiune se califică ca revendicare cu caracter nepatrimonial (care nu urmează a fi evaluate) încadrate în categoria respectivă potrivit art. 3 pct. 1) lit. e) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992 - ceea ce presupune achitarea taxei de stat în cuantumul a 500%, adică echivalent a 100 lei; iar revendicările cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată sunt exonerate de plata taxei de stat.

Este de părere că în cazurile în care apelantul contestă corectitudine soluţiei instanţei ierarhic inferioare asupra cheltuielilor de judecată, practica judiciară impune instanţele ierarhic superioare să accepte spre examinare şi să se expună în fond pe marginea cererilor de apel şi recurs, fără plata taxei de stat calculate prin transpunere directă a prevederilor art. 3 pct. 1) lit. j) al Legii taxei de stat, adică fără intrarea în dezbateri asupra fondului cauzei, impunând instanţa ierarhic superioară respectivă să se expună integral pe fondul cererii de atac ordinar în cauză, deoarece este contestată soluţia instanţei ierarhic inferioare asupra cheltuielilor de judecată, neimpuse cu taxă de stat ca efect al Legii.

În context invocă că partea apelantă a achitat taxa de stat aferentă examinării prezentei cauze în ordine de apel, ce urma a fi calculată potrivit prevederilor art. 3 pct. 1) lit. j) coroborate cu cuantumul iniţial calculat conform art. 3 pct. 1) lit. e) al Legii taxei de stat, ceea ce va constitui 150 lei, dar nu 37 500 lei precum abordat în încheierea Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2015. Astfel, invocă asupra caracterului greşit al soluţiei primei instanţe susţinută implicit de către instanţa de apel prin încheierea din 10 iunie 2015 de a nu da curs cererii de apel şi cea din 13 octombrie 2015 de restituire a cererii de apel, iar ca urmare, aplicarea eronată a normelor procesuale, precum şi o îngrădire inadmisibilă a dreptului la acces la justiţie, contrar practicii CtEDO care deja s-a expus în sensul că accesul la justiţie nu poate fi condiţionat prin limitări de acest gen, în special că cererea de apel suplimentară abordează anume incorectitudinea stabilirii şi cuantificării taxei de stat.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 octombrie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat din 08 mai 2015, fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și fără a achita taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, fiind acordat apelantului ÎCS „Suvorov-Vin” SRL un termen de 15 zile, din momentul recepţionării încheierii respective, pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 37 575 lei. Totodată, a fost explicat apelantului că dacă nu va lichida neajunsurile stabilite în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele va fi restituită. Aici este important de menționat că copia încheierii menționate a fost recepționată de către ÎCS „Suvorov-Vin” SRL la data de 15 iunie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.

128 Vol.II) şi care nu a fost negat nici de apelant. Cu toate acestea, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL nu a prezentat instanței de apel în termen de 15 zile din momentul recepţionării încheierii instanţei de apel din 10 iunie 2015, apelul motivat şi dovada de plată a taxei de stat.

În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că şedinţa instanţei de apel la care urma a fi soluţionată chestiunea cu privire la restituirea cererii de apel depuse de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a fost stabilită pentru data de 13 octombrie 2015 ora 14.30, iar pînă la data stabilită, şi anume, la 07 august 2015, apelantul ÎCS „Suvorov-Vin” SRL a prezentat instanţei de apel, cererea de apel suplimentară, cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi dovada achitării parţiale a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în cuantum de 150 lei, respectiv, nu a înlăturat integral neajunsurile menționate în încheierea instanței de apel din 10 iunie 2015. În asemenea împrejurări, instanța de recurs constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel depuse de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, deoarece este cert că în termenul stabilit de instanță apelantul nu a prezentat dovada de plată integrală a taxei de stat, circumstanțe ce atrag consecinţele dispoziţiilor art. 369 al.

(1) lit. a) CPC. În acest context, Colegiul consideră necesar de menționat că în interpretarea corectă a prevederilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, care indică că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) se înțelege că în cazul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor menţionate în încheiere, survine sancţiunea pentru neîndeplinirea în termen a actului de procedură, la caz, restituirea cererii de apel. Or, în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

Prin urmare, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună- credinţă de drepturile lor procesuale şi sunt în drept de a-şi exercita toate drepturile lor procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă. Argumentul recurentului precum că dispoziţiile instanţei de apel la stabilirea spre achitare a taxei de stat în sumă de 37 575 lei sunt contrare prevederilor art. 3 lit. j) în coroborare cu art. 3 lit. e) a Legii taxei de stat nu poate fi reţinut, deoarece cuantumul taxei nominalizate a fost stabilit de către instanţa de apel prin încheierea din 10 iunie 2015, care nu a fost contestată de către ÎCS „Suvorov-Vin”.

Iar prin recursul formulat la caz se solicită doar casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015. Cu aît mai mult că potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii taxei de stat, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial se achită taxa de stat de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 270 lei şi nu mai mult de 50000 lei de la persoanele juridice, iar lit. j) a normei enunţate prevede că, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti se achită taxă de stat în cuantum de 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau alte cereri (plângeri). Respectiv, prin prisma prevederilor legale, se constată a fi neîntemeiată şi susţinerea recurentului cu referire la faptul că suma taxei de stat achitată de apelant în mărime de 150 lei este suficientă pentru examinarea pricinii în ordinea de apel.

Instanţa de recurs respinge ca neîntemeiat şi argumentul recurentului precum că a fost în imposibilitate de a contesta încheierea instanţei de apel din 10 iunie 2015, din motivul că aceasta a parvenit în adresa întreprinderii , când reprezentantul apelantului, care este unicul jurist la întreprindere, se afla deja în concediu anual de odihnă, acordat acesteia pentru perioada cuprinsă între 14 iunie 2015-05 iulie 2015. Or, ÎCS „Suvorov-Vin” SRL, ca persoană juridică, fiind la curent despre obligaţia înlăturării neajunsurilor cererii de apel, a avut posibilitatea şi dreptul de a angaja un alt reprezentat pentru îndeplinirea actelor de procedură, fapt însă ignorat de acesta.

De altfel, nu are suport legal nici argumentul invocat în recurs cu referire la faptul că termenul acordat de instanţa de apel prin încheierea din 10 iunie 2015, pentru lichidarea neajunsurilor, nu era suficient şi nici rezonabil, or deşi, instanţa de apel a acordat un termen de 15 zile de la momentul recepţionării încheierii pentru lichidarea neajunsurilor, însă acestea nu au fost lichidate nici pînă la şedinţa de judecată din 13 octombrie 2015, la care şi a fost soluţionată chestiunea cu privire la restituirea cererii de apel depuse de ÎCS „Suvorov-Vin” SRL. Sub acest aspect, sunt lipsite de sens şi alte critice aduse în susţinerea cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul ÎCS „Suvorov-Vin” SRL în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural.

În circumstanţele menţionate, instanța de recurs constată că la emiterea încheierii contestate nu au fost admise careva încălcări a normelor de drept procedurale și nici nu au fost lezate drepturile recurentului la justiţie, la un recurs efectiv şi un proces echitabil, garantate de Constituţia RM, Codul de procedură civilă şi de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Imului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 13 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Suvorov- Vin” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Pavel Cotruţa. Se menţine încheierea Curţii de Apel Comrat din 13 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Suvorov- Vin” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tomai-Vinex” cu privire la apărarea reputaţiei profesionale şi recuperarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru