2ra-2728/15 — Încasarea compensaţiilor, recalculărilor şi îndemnizaţiilor de concediere

prima instanţă, jud.: I. Chiroşca dosarul nr. 2ra-2728/2015 instanţa de apel, jud.: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Galina Banari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Banari împotriva Societăţii pe Acţiuni „Drumuri Străşeni” cu privire la încasarea compensațiilor, recalculărilor şi îndemnizațiilor de concediere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Galina Banari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 februarie 2015 c o n s t a t ă : La 18 iulie 2014, Galina Banari a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Drumuri Străşeni” cu privire la încasarea compensaţiilor, recalculărilor şi îndemnizaţiilor de concediere.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat că, în perioada 18 octombrie 1982 – 13 octombrie 2013, a fost angajată la unitatea „Drumuri Călărași”, la moment, succesor de drept al căreia este SA „Dramuri Străşeni”. Indică reclamanta că, în anul 2012, la întreprinderea respectivă au fost operate modificări în statele de personal, iar în urma modificărilor funcţia deţinută de ea, a fost modificată din, inspector pe cadre dactilograf” în „jurist” a serviciului resurse umane. La fel a fost modificat şi cuantumul salariului de la 1 800 lei la 3 500 lei, însă, necătînd la acest fapt, după majorarea salariului şi pînă la eliberarea sa, contrar legislaţiei în vigoare, i s-a menţinut salariul de 1 800 lei.

Menţionează reclamanta că, urmare a refuzului de a i se achita recalculările salariului cuvenit, a fost nevoită de a se adresa cu o petiție către Inspecția Teritorială de Muncă Călărași. Astfel, la 12 februarie 2014, prin semnarea tranzacţiei de împăcare, i sa achitat suma de 20 738,68 lei cu titlu de datorie - restantă, ceea ce constituie diferenţa dintre 3 500 şi 1 800 lei, înmulțite la lunile lucrate din data modificării cuantumului salariului de funcţie, pînă la data eliberării. Menţionează reclamanta că, suma primită conform tranzacţiei de împăcare nu a inclus alte plăti şi compensații cuvenite în ziua eliberării după o astfel de perioadă îndelungată de muncă.

A mai menţionat că, întru soluţionarea situaţiei create pe cale amiabilă, la 19 februarie 2014, a adresat o solicitare scrisă către pîrît, prin care a solicitat achitarea unor plăti care nu i-au fost calculate şi achitate la concediere, inclusiv compensaţia pentru vechimea în muncă, pentru lunile iunie, iulie şi august 2013 - 2 700 lei; recalcularea concediului nefolosit pentru perioada de serviciu - 2 637 lei; achitarea îndemnizație pentru 2 luni după concediere - 4 949,32 lei şi compensarea pentru perioada de muncă 18 octombrie 1982 – 13 august 2013. Însă, prin răspunsul recepţionat la 18 martie 2014, pîrîtul a refuzat în satisfacerea cerinţelor din petiție, invocînd temeiuri formale, precum situaţia financiară precară a întreprinderii şi faptul achitării sumei 20 738,68 lei prin încheierea tranzacţiei de împăcare.

Relevă reclamanta că, cerinţele menţionate supra nu au constituit obiectul negocierilor pe marginea tranzacţiei de împăcare şi nu vin în contradicţie cu prevederile ei, iar suma înaintată spre plată prin cererea din 19 februarie 2014 nu este suplimentară la cea achitată, ci restanţă care din start nici nu a fost calculată de contabilitatea SA „Drumuri Străşeni”. A mai invocat reclamanta că, la 28 martie 2014, repetat a adresat o petiție către pîrît şi Inspecția de Stat a Muncii, prin care a solicitat achitarea sumei calculate prin soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului. La 27 iunie 2014, ca rezultat al neglijării totale a cerinţelor sale prin nesatisfacerea cerinţelor înaintate precum şi prin neexpedierea de către pîrît a căruiva răspuns, a mai adresat o petiție prin care a solicit achitarea sumei în termen de 15 zile.

Solicită reclamanta încasarea forțată de la pîrît a sumei de 2 7811,32 lei şi plata pe perioada întîrzierii în mărime de 0,1 % din suma respectivă pentru fiecare zi de întîrziere, inclusiv ziua pronunţării hotărîrii. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la SA „Drumuri Străşeni” în beneficiul Galinei Banari a sumei de 2 630 lei cu titlul de compensare pentru vechimea în muncă pentru lunile iunie, iulie august 2013; a sumei de 2 620,31 lei - recalcul pentru concediul nefolosit; a sumei de 4 861,06 lei - îndemnizaţia pentru două luni de concediere; a sumei de 17 525 lei - îndemnizaţia pentru eliberarea din serviciu pe perioada 18 octombrie 1982 – 13 august 2013, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Împotriva hotărîrii instanţei de fond, în partea admiterii acţiunii, la 24 februarie 2015, a depus apel nemotivat SA „Drumuri Străşeni”, iar în partea respingerii pretenţiilor, la 19 martie 2015, a depus apel Galina Banari. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, apelul declarat de SA „Drumuri Străşeni” a fost restituit. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, apelul declarat de Galina Banari a fost respins ca neîntemeiat şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 februarie 2015. La 01 septembrie 2015 Galina Banari a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, consideră decizia instanţei de apel neîntemeiată şi ilegală, în cazul în care în cererea iniţială de chemare în judecată a solicitat încasarea 0,1 % din suma de 27 811,32 lei, pentru fiecare zi de întîrziere, inclusiv ziua pronunţării hotărîrii, însă această cerinţă i-a fost respinsă, din motiv că prima instanţă a considerat că o simplă invocare întrun proces de judecată a unei pretenţii este insuficientă pentru a fi admisă. Astfel, recurenta remarcă că, înaintînd cererea de apel a indicat calculul detalia a sumei pe care a solicitat-o a fi încasată în mărime de 18 377,94 lei, pentru fiecare zi de întîrziere. Însă, instanţa de apel pronunţîndu-se asupra respingerii cererii de apel, nu s-a expus asupra cerinţei de încasare a penalității în mărime de 0,1 %, ce constituie suma de 18 377,94 lei, iar, eroarea comisă de instanţa de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Verificînd argumentele invocate de recurent în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care necesită a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015 şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat de Galina Banari la 01 septembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, este depus în termen, în cazul în care la materialele cauzei nu este dovada recepţionării deciziei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Drumuri Străşeni”, Galina Banari a solicitat încasarea forțată de la SA „Drumuri Străşeni” a sumei de 27 811,32 lei şi plata pentru perioada de întîrziere în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere, inclusiv ziua pronunţării hotărîrii.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii şi a dispus încasarea de la SA „Drumuri Străşeni” în beneficiul Galinei Banari a sumei de 2 630 lei cu titlul de compensare pentru vechimea în muncă pentru lunile iunie, iulie august 2013; a sumei de 2 620,31 lei - recalcul pentru concediul nefolosit; a sumei de 4 861,06 lei - îndemnizaţia pentru două luni de concediere; a sumei de 17 525 lei - îndemnizaţia pentru eliberarea din serviciu pe perioada 18 octombrie 1982 – 13 august 2013, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Judecînd apelul declarat de Galina Banari, instanţa de apel a găsit necesar de a respinge apelul şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerînd că aceasta este întemeiată şi legală.

În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a reţinut că în speţă, prima instanţă just a constat faptul temeiniciei parţiale a pretenţiilor înaintate de Galina Banari, şi prin hotărîrea emisă a admis parţial acţiunea. Însă, instanţa de recurs constată că, prima instanţă prin hotărîrea emisă considerat că simpla invocare într-un proces de judecată a unei pretenţii este insuficientă pentru ca aceasta să fie admisă, or, conform art. 118 alin. (1) CPC, reclamantul are obligaţia activă de a prezenta probe în susţinerea pretenţiilor. Astfel, Colegiul reţine că, deşi Galina Banari, întru justificarea dezacordului cu hotărîrea primei instanţe, în cererea de apel şi-a formulat şi motivat pretenţiile, prezentînd şi calculul penalității, instanţa de apel nu s-a expus asupra acestuia.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că, contrar acestor prevederi şi dispoziţii conținute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esența cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecțiile părţilor şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacord cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise, incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. Sub aspectul celor relatate se constată că, soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependență de situaţia stabilită, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Galina Banari.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Banari împotriva Societăţii pe Acţiuni „Drumuri Străşeni” cu privire la încasarea compensaţiilor, recalculărilor şi îndemnizaţiilor de concediere, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat