2rac-449/15 — Nulitatea contractului de vînzare-cumpărare

Dosarul nr. 2rac-449/15 Prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Moraru) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud. A. Gheorghieş, A. Albu, N. Chircu) DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de lichidatorul SRL „Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate - Radu Fortuna împotriva deciziei din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Bălți, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate, împotriva Cooperativei de Producție „Izvorul Mariei”, SA „Speranţa”, Cotici Anton, Cotici Viorica, intervenient principal SRL „We Trade”, intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni, SA „Banca Socială” privind constatarea nulității contractelor de vînzare-cumpărare şi repunerea părților în poziția inițială, c o n s t a t ă : La data de 26 august 2011 SRL „Tîmplarul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Producție „Izvorul Mariei” privind constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare şi repunerea părților în poziția inițială.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea din 12.04.2011 a Curţii de Apel Economice a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Tîmplarul”, iar în funcție de administrator al procesului de insolvabilitate a fost numit Ciuvalschii Iurii, deținătorul certificatului de instruire profesională nr. 17878 din 09.12.2010. Menționează reclamantul că în urma preluării tuturor actelor întreprinderii, administratorul a constatat existența contractului de vînzare-cumpărare din 14.12.2009, încheiat între SRL „Tîmplarul” şi CP „Izvorul Mariei” prin care, vînzătorul – SRL „Tîmplarul” a vîndut cumpărătorului CP „Izvorul Mariei” bunurile imobile situate în rl Ungheni, sat.Pîrliţa cu nr.cadastrale 9261303.005.01, 9261303.005.02, 9261303.005.023, 9261303.005.04, 9261303.005.05, 9261303.005.06, 9261303.005.07, 9261303.005.08, 9261303.005.09, 9261303.005.10, 9261303.005.11, 9261303.005.12.

Susține reclamantul că bunurile respective aparțineau SRL „Tîmplarul” şi formau masa debitoare a acestuia. Afirmă reclamantul că nu este de acord cu contractul dat şi consideră ca acesta este pasibil de a fi recunoscut nul, deoarece din conținutul acestuia rezultă că actul juridic încheiat a fost semnat de una şi aceiași persoană pentru ambele părți contractante, fapt ce contravine art. 251 Cod civil, care prevede că reprezentantul nu are dreptul, în măsura în care nu îi este permis în mod expres, să încheie acte juridice în numele reprezentatului cu sine însuși, nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al unui terţ. Astfel, consideră reclamantul că actul juridic încheiat este nul, întrucît operațiunea juridică încheiată între două părţi diferite, dar conduse de voința unei singure persoane, care acționează într-o dublă calitate este imposibilă.

Declară reclamantul că din punct de vedere juridic actul încheiat cu sine însuşi este de neconceput, deoarece prezintă riscul vătămării dreptului reprezentantului din pricina conflictului de interese ce se poate ivi între reprezentat şi reprezentant, ori, partea pe care acesta din urmă, de asemenea, o reprezintă. Relatează reclamantul că bunurile imobile transmise conform contractului de vînzare-cumpărare contestat, au fost estimate şi vândute la un preț mult mai mic decît valoarea lor „de facto”, fapt ce a prejudiciat considerabil masa debitoare a SRL „Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate, şi drepturile creditorilor acestuia. Invocă reclamantul că în cadrul procesului de insolvabilitate, toate acțiunile administratorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanțelor creditorilor şi conservarea drepturilor acestora din urmă.

Solicită reclamantul constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare din 14.12.2009 încheiat între SRL „Tîmplarul” şi CP „Izvorul Mariei” privind înstrăinarea bunurilor imobile nominalizate supra, situate în rl Ungheni, sat. Pîrliţa cu repunerea părților în poziția inițială. Prin încheierea din 07 decembrie 2011 a Curții de Apel Bălți au fost atraşi în proces în calitate de intervenienți accesorii SA „Banca Socială” şi SRL „Speranța”. Prin încheierea din 04 martie 2013 a Curții de Apel Bălți s-a transmis conform competenței jurisdicționale teritoriale - judecătoriei Ungheni pentru examinarea cauzei civile la acțiunea depusă de SRL „Tîmplarul”, în proces de faliment, împotriva Cooperativei de Producție „Izvorul Mariei”, intervenienți accesorii SA „Speranţa”, SA „Banca Socială” privind constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare şi repunerea părților în poziția inițială.

Prin încheierea din 20 iunie 2013 a judecătoriei Ungheni a fost atras în proces în calitate de intervenient principal ÎCS „We Trade”.

În cadrul judecării pricinii, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerințelor înaintate în acțiune, solicitînd declararea nulității contractului nr. 15794 din 14.12.2009 semnat între SRL „Tîmplarul” şi CP „Izvorul Mariei” cu revenirea părților la poziția inițială; a contractului nr. 15377 din 01.12.2011 semnat între CP „Izvorul Mariei” şi SRL „Speranța” cu revenirea părților la poziția inițială; a contractului nr. 3545 din 16.03.2013 semnat între SRL „Speranța” şi Cotici Anton şi Cotici Viorica cu revenirea părților la poziția inițială şi atragerea în proces în calitate de copîrîţi a lui Cotici Anton şi Cotici Viorica şi în calitate de intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni şi obligarea acestuia de a radia din Registrul bunurilor imobile a înscrisurilor cu privire la imobilele respective şi anume a contractelor anulate.

Prin încheierea din 16 iulie 2013 a judecătoriei Ungheni au fost atraşi în proces în calitate de copîrîţi Cotici Anton, Cotici Viorica, iar OCT Ungheni - în calitate de intervenient. Prin hotărîrea din 12 decembrie 2013 a judecătoriei Ungheni s-a respins ca nefondată acțiunea înaintată de SRL „Tîmplaru”. Prin decizia din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul depus de SRL „Tîmplaru”; s-a casat hotărîrea din 12 decembrie 2013 a judecătoriei Ungheni şi s-a pronunțat o hotărîre nouă de admitere parțială a acțiunii înaintată de SRL „Tîmplaru” prin care s-a constatat nulitatea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 15794 din 14.12.2009 încheiat între SRL „Tîmplarul” şi CP „Izvorul Mariei”; a contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 153444 din 01.12.2011 încheiat între CP „Izvorul Mariei” şi SRL „Speranța”.

În rest, s-au respins pretențiile înaintate în acțiune privind constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 3545 din 16.03.2013 încheiat între SA „Speranța” şi Cotici Anton şi Cotici Viorica, repunerea părților în poziția inițială şi obligarea OCT Ungheni de a radia înscrierea imobilelor din Registrul bunurilor imobile. La data de 28 septembrie 2015 lichidatorul SRL „Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate - Radu Fortuna a declarat recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Bălți, solicitînd casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie constatată nulitatea contractului de vînzare-cumpărare nr. 3545 din 16.03.2013 încheiat între SRL „Speranţa” şi Cotici Anton şi Cotici Viorica cu repunerea părților în poziția inițială, precum şi obligarea OCT Ungheni la radierea înscrierilor din Registrul Bunurilor imobile.

În motivarea recursului s-a invocat că bunurile imobile amplasate în rl Ungheni, sat.Pîrlița au format obiectul altor două tranzacții. Astfel, CP „Izvorul Mariei”, în persoana lui Vorobiov Victor, cunoscînd despre faptul că în instanța de judecată se examinează litigiul privind constatarea nulității tranzacției de transmitere a bunurilor imobile sitate în rl Ungheni, sat.Pîrliţa, înstrăinează, în mod fictiv, acest complex de bunuri imobile SRL „Speranţa”. Funcția de administrator a acestei întreprinderi era deținută de asemenea de către Vorobiov Victor. Mai mult ca atît, în urma încheierii aceste tranzacții, Vorobiov Victor, în funcția sa de administrator al CP „Izvorul Mariei”, era cu împuterniciri expirate.

Menționează că este ilegală şi tranzacția din 16.03.2013 încheiată între SRL „Speranţa”, reprezentată de același Vorobiov V. şi soţii Cotici, deoarece sunt lovite de nulitate primele două acte juridice şi datorită faptului că bunurile imobile au ieşit din proprietatea SRL „Tîmplarul” fără voia acestei societăţi. Astfel, instanţa de apel respingînd cererea privind constatarea nulităţii contractului de vînzare cumpărare încheiat între SRL „Speranţa” şi soţii Cotici, eronat a interpretat legea şi anume prevederile art.375 Cod Civil. Instanţa de apel a ignorat faptul că împuternicirile reprezentantului SRL Speranţa” – Vorobiov Victor, la momentul încheierii tranzacției, erau expirate deşi în partea descriptivă a hotărîrii a menționat acest fapt.

A solicitat recurentul casarea parţială a deciziei din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bălţi, pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se constate nulitatea contractului de vînzare cumpărare nr.3545 din 16.03.2013 încheiat între SRL „Speranţa” şi Cotici Anton, Cotici Viorica, repunerea părţilor în poziţia iniţială, cu obligarea OCT Ungheni de a radia înscrierile din registrul bunurilor imobile. Conform art. 434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 23 iunie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 27.07.2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f.d.117) şi a fost recepţionată de către recurent la data de 29.07.2015, iar recursul a fost depus la data de 28.09.2015.

Astfel, instanța de recurs conchide că recursul declarat de SRL „Tîmplarul” este în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de lichidatorul SRL „Tîmplarul” şi de a casa decizia instanței de apel, hotărîrea primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi ca instanță de insolvabilitate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanța după de judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f). În conformitate cu art. 432, alin.(3), lit. f) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Materialele cauzei atestă că prin hotărîrea din 12.04.2011 a Curţii de Apel Economice a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Tîmplarul”, iar în funcție de administrator al procesului de insolvabilitate a fost numit Ciuvalschii Iurii, deținătorul certificatului de instruire profesională nr. 17878 din 09.12.2010.(f.d.4-5, vol.I) La data de 26 august 2011 SRL „Tîmplarul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Producție „Izvorul Mariei” privind constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare şi repunerea părților în poziția inițială. În fapt, cererea de chemare în judecată a fost motivată prin faptul că administratorul insolvabilităţii este obligat, în cadrul procesului de insolvabilitate, să întreprindă toate acţiunile necesare pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art.113 lit.a) al Legii insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001, conform cărora, administratorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate, pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, acţiuni în vederea anulării a orice act juridic fictiv sau fraudulos, încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procesului de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor. De asemenea din materialele cauzei rezultă că litigiul dat a fost reţinut spre judecare de către Curtea de Apel Economică, care prin încheierea din 20.10.2011 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bălţi. (f.d.20, vol.I).

Ulterior, Curtea de Apel Bălţi prin încheierea din 04 martie 2013 şi-a declinat competenţa şi a transmis pricina civilă pentru judecare în judecătoria Ungheni, din motivul că sediul pîrîtului – CP „Izvorul Mariei” se află în jurisdicţia judecătoriei Ungheni. (f.d.109-110, vol.I) Judecătoria Ungheni, la data de 12 decembrie 2013, după judecarea în fond a pricinii, a adoptat hotărîrea prin care a respins ca nefondată acțiunea înaintată de SRL „Tîmplaru”.

Prin decizia din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul depus de SRL „Tîmplaru”; s-a casat hotărîrea din 12 decembrie 2013 a judecătoriei Ungheni şi s-a pronunțat o hotărîre nouă de admitere parțială a acțiunii înaintată de SRL „Tîmplaru” prin care s-a constatat nulitatea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 15794 din 14.12.2009 încheiat între SRL „Tîmplarul” şi CP „Izvorul Mariei”; a contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 153444 din 01.12.2011 încheiat între CP „Izvorul Mariei” şi SRL „Speranța”. În rest, s-au respins pretențiile înaintate în acțiune privind constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor nr. 3545 din 16.03.2013 încheiat între SA „Speranța” şi Cotici Anton şi Cotici Viorica, repunerea părților în poziția inițială şi obligarea OCT Ungheni de a radia înscrierea imobilelor din Registrul bunurilor imobile.

Colegiul constată că instanţele de judecată inferioare au judecat litigiul cu încălcarea competenței jurisdicționale. Conform art.17 alin.(2) al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, instanţa de judecată dispune de competenţă exclusivă la judecarea litigiilor ce ţin de masa debitoare. Instanţa examinează din oficiu toate circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate. Conform art. 113 lit. a) al Legii insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001, administratorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate, pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, acţiuni în vederea anulării a orice act juridic fictiv sau fraudulos, încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procesului de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Astfel, Colegiul remarcă că, litigiul din speţă, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, urma a fi judecat în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001, adică de către instanţa de insolvabilitate. După cum s-a menţionat, ulterior, la data de 04 martie 2013, instanţa de judecată – Curtea de Apel Bălţi de asemenea şi-a declinat competenţa în favoarea judecătoriei de drept comun. La momentul pronunţării încheierii – 04.03.2013, de asemenea era încă în vigoare Legea insolvabilității nr.632 din 14.11.2001. Astfel, Colegiul constată că instanțele de judecată neîntemeiat şi-au declinat competența de la judecarea litigiului în favoarea judecătoriei de drept comun.

Respectiv, judecătoria Ungheni neîntemeiat a reţinut în procedura sa pricina civilă dată, judecînd-o în fond şi pronunţînd hotărîrea la data de 12.12.2013. Curtea de Apel Bălţi fiind investită cu judecarea apelului, a omis să verifice, din oficiu, aspectul privind respectarea competenței la judecarea pricinii şi a adoptat decizia contestată la moment cu recurs. Colegiul menționează că verificarea respectării competenței jurisdicționale este o obligație a instanțelor de judecată pe care acestea urmează să o execute din oficiu, fără a fi sesizate în acest sens de către participanții la proces. Colegiul consideră că neonorarea acestei obligații legale de către instanțele de judecată a dus la judecarea greșită a pricinii şi anume cu încălcarea competenței jurisdicționale.

De asemenea, Colegiul remarcă că atît conform prevederilor legale la momentul înaintării cererii de chemare în judecată, cît şi la momentul judecării pricinii în fond, în ordine de apel şi recurs, reglementările legale speciale - Legea insolvabilităţii nr.632 din 14.11.2001 şi Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (în vigoare din 14.03.2013), prevedeau şi prevăd cert că, administratorul insolvabilităţii în exercitarea atribuţiilor sale trebuie să întreprindă toate acţiunile necesare pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare.

Pentru realizarea acestor atribuţii, administratorul a fost investit cu dreptul de a introduce în instanţa de insolvabilitate, pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, acţiuni în vederea anulării a orice act juridic fictiv sau fraudulos, încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procesului de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor, iar instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, în litigiul dedus judecății se contestă legalitatea unor acte juridice ce se referă la bunuri, ce constituie masa debitoare ale debitorului SRL ”Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate, acte juridice încheiate atît pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, cît şi în timpul derulării procesului de insolvabilitate.

Conform art.50 alin.alin. (1)-(2) al Legii insolvabilității nr. 632 din 14.11.2001, art. 39 alin.alin. (1)-(2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. În caz de litigiu între coproprietarii bunului inclus în masa debitoare, partajarea se face într- un proces separat de către instanţa de insolvabilitate pe al cărei rol se află cauza. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună.

La litigii ce țin de masa debitoare sunt atribuite și acțiunile administratorului insolvabilității prevăzute de art. 113 lit.g) din Legea insolvabilităţii nr.632 din 14 noiembrie 2001 (abrogată), precum art. 104 lit.g) al Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 . Reiterînd cele expuse supra, în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2), art. 50 alin. (1) și art. 113 lit.g) din Legea insolvabilităţii nr.632 din 14 noiembrie 2001 (abrogată), precum și prevedrile art.5 alin. (2), art. 104 lit.g) al Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, este incontestabil faptul că, litigiul din speţă urma a fi examinat de către instanţa de insolvabilitate şi nu în procedura contencioasă de către instanţele de drept comun.

Din materialele pricinii rezultă că procesul de insolvabilitate a SRL “Tîmplarul” se află în procedura Curţii de Apel Bălţi, judecător S.Procopciuc. (f.d.243”b”, vol.I). Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că, atît judecătoria Ungheni, cît şi Curtea de Apel Bălţi au încălcat normele de drept procedural la examinarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de lichidatorul SRL “Tîmplarul”, de a casa decizia Curții de Apel Bălţi din 23 iunie 2015 şi hotărîrea judecătoriei Ungheni din 12.12.2013, de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în cadrul procedurii de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Radu Fortuna, lichidatorul SRL “Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate. Se casează decizia Curții de Apel Bălţi din 23 iunie 2015 şi hotărîrea judecătoriei Ungheni din 12.12.2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL “Tîmplarul”, în proces de insolvabilitate, împotriva Cooperativei de Producție „Izvorul Mariei”, SA „Speranţa”, Cotici Anton, Cotici Viorica, intervenient principal SRL „We Trade”, intervenienți accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni, SA „Banca Socială” privind constatarea nulității contractelor de vînzare-cumpărare şi repunerea părților în poziția inițială cu restituirea pricinii pentru judecare în Curtea de Apel Bălţi, în cadrul procedurii de insolvabilitate.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală