2r-920/14 — Încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-920/15 Judecători: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Postică Larisa, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală „Apă – Canal” Străşeni împotriva Larisei Postica privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de livrare a apei potabile şi recepţionare a apelor reziduale în mărime de 1 689,50 lei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: Întreprinderea Municipală „Apă – Canal” Străşeni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Postica privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de livrare a apei potabile şi recepţionare a apelor reziduale în mărime de 1 689,50 lei.

În motivarea pretenţiilor a invocat faptul că, in baza Contractului de alimentare cu apă potabilă şi evacuare a apelor uzate din data de 09.09.2013, pîrîtei Postica Larisa, în calitate de consumator i-a fost furnizată apă potabilă, pe care pîrîta este obligată conform pct.3.1. lit. a) ale clauzelor contractuale să achite plata pentru serviciile prestate în luna precedentă până în ultima zi a lunii următoare. Pârâta nu şi-a onorat obligaţiile asumate, datoria pentru serviciile prestate constituie sumă de 1689, 50 lei, care solicită a fi încasată din contul consumatorului Postica Larisa. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23.01.2015 s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală „Apă – Canal” Străşeni.

S-a încasat de la Postică Larisa în beneficiul Întreprinderii Municipale „Apă – Canal” Străşeni datoria pentru serviciile prestate în sumă de 1 689, 50 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei în beneficiul statului. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond la 25.03.2015, Postica Larisa a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, repunerea în termen a apelului şi casarea integrală a hotărârii instanţei de fond cu remiterea cauzei la rejudecare. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015 s-a respins cererea de repunere în termen, s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă tardiv şi s-a remis Larisei Postică cererea de apel cu toate documentele anexate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionând că apelanta fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar careva temeiuri legale de repunere în termen a apelului nu au fost constatate. La 05 octombrie 2015, Postica Larisa a înaintat cerere de recurs, admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii instanţei de apel din 10 septembrie 2015 cu restituirea pricinii la rejudecare. La 17 octombrie 2015, Întreprinderea Municipală „Apă – Canal” Străşeni a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de Postica Larisa, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 10.09.2015.

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că contrar prevederilor art. 150 CPC nu a fost înştiinţată legal referitor la locul, data şi ora examinării apelului. Prin urmare, nu a avut posibilitatea de a-şi argumenta poziţia cu probe necesare. Totodată, consideră recurenta că a fost privată de dreptul de a-şi exercita dreptul la apărare, la un proces echitabil, cît şi accesul la justiţie. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Postică Larisa, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de 2 către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurentă că a primit hotărârea la 19.03.2015 şi de atunci începe să curgă termenul de 30 zile, Colegiul o preciază critic. În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentei.

Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că începerea curgerii termenului de declarare a apelului nu este legat de momentul aducerii la cunoştinţă a hotărîrii redactate integral, ci exclusiv acesta începe să curgă de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. După cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău a fost emisă la 23.01.2015. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că începutul termenului de atac de 30 zile a fost data de 26.01.2015, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 26.02.2015.

Cererea de apel a fost depusă la data de 25.03.2015 (f.d. 53), adică după expirarea termenului de 30 zile. Din materialele cauzei reiese că recurenta a fost prezentă în şedinţa instanţei de fond din 23.01.2015 (f.d. 43) şi a cunoscut despre conţinutul actului judecătoresc primind dispozitivul hotărârii la 23.01.2015 (f.d. 46), urmând să folosească cu bună credinţă drepturile sale procedurale. La 03 iunie 2015, Postică Larisa a solicitat instanţei amânarea examinării cererii de apel fixată pentru 04.06.2015 pentru a avea posibilitate de a se pregăti pentru şedinţa de judecată iar prin citaţia din 04.06.2015, Postică Larisa a fost informată legal despre şedinţa de judecată care a avut loc la 10.09.2015 ora 10:00, însă dânsa nu s-a prezentat.

Astfel, colegiul apreciază critic argumentele recurentei precum că nu a cunoscut despre locul, data şi ora examinării apelului, or, însăşi recurenta a solicitat amânarea şedinţei de judecată pentru a avea posibilitatea de a se pregăti pentru următoarea şedinţă (f.d. 67), însă dând dovadă de neglijenţa drepturilor sale procedurale, nu s-a prezentat în şedinţa instanţei de apel. Totodată, Colegiul conchide că instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen, deoarece Postică Larisa nu a prezenta instanţei probele convingătoare ce dovedesc imposibilitatea înaintării în termen a apelului.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul 3 securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Postica Larisa nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Postica Larisa. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală „Apă – Canal” Străşeni împotriva Larisei Postica privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor de livrare a apei potabile şi recepţionare a apelor reziduale în mărime de 1 689,50 lei, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4