2ra-2660/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului

prima instanţă: V. Şchiopu dosarul nr.2ra-2660/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicico Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicico Maria împotriva lui Pâslaru Tudor şi Pâslaru Rodica cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015 c o n s t a t ă: La data de 25 aprilie 2013 Nicico Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pâslaru Tudor şi Pâslaru Rodica şi a solicitat obligarea pîrîţilor de a defrişa pomii şi tufarii de pe hat la o depărtare de 1,5 metri de la hatul ce desparte terenul aferent imobilului ce-i aparţine cu drept de proprietate şi terenul aferent imobilului moştenit de pîrîţi de la defuncta Pâslaru Elizaveta, cu obligarea pîrîţilor să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului aferent imobilului său din satul Sineşti raionul Ungheni, încasarea cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului material 2000 de lei şi moral 5000 de lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 22 aprilie 2015 s-au respins cerinţele înaintate de către Nicico Maria cu privire la înlăturarea obstacolelor la folosirea terenurilor, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, repararea prejudiciului material şi moral ca fiind neîntemeiate. Prima instanţă a constatat că, reclamanta n-a prezentat probe ce ar atesta că casa de locuit şi terenul aferent situat în satul Sineşti raionul Ungheni ce-i aparţine ar fi la hotar de vecinătate cu pîrîţii Pîslaru Rodica şi Pîslaru Fiodor. Totodată, nu au fost prezentate probe ce ar confirma că Pîslari Rodica şi Pîslaru Fiodor sunt proprietari legali ai terenului învecinat cu reclamantul Nicico Maria. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de Nicico Maria şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 24 august 2015 Nicico Maria a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată nu au apreciat probele la justa lor valoare şi eronat au aplicat normele de drept material. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, recurenta a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 07.08.2015 (f.d. 168), iar recursul a fost depus la data de 24.08.2015 (f.d. 183). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată nu au apreciat probele la justa lor valoare şi eronat au aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute 2 deoarece sunt declarative, iar în speţă suportul probant a fost apreciat în strictă concordanţă cu principiul liberei şi intimei convingeri a judecătorului în lumina normelor legale pertinente. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicico Maria ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Nicico Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3