2ra-2545/15 — Înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului ş.a.

prima instanţă: T. Avasiloaie dosarul nr.2ra-2545/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Tatianei Iaroş, avocatul Zmeu Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iaroş Tatiana împotriva lui Iaroş Leonid, intervenienţi accesorii Vlah Larisa, Vlah Lilia, Vlah Alexandru cu privire la înlăturarea obstacolelor de exercitare a dreptului de proprietate asupra imobilului, evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ şi radierea vizei de domiciliu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 15 septembrie 2014 Iaroş Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iaroş Leonid, intervenienţi accesorii Vlah Larisa, Vlah Lilia, Vlah Alexandru şi a solicitat înlăturarea obstacolelor de exercitare a dreptului de proprietate asupra imobilului, prin evacuarea lui Iaroş Leonid din imobilul situat în mun.

Chişinău, strada Ghica Vodă, 26, fără acordarea altui spaţiu locativ şi radierea din registrul informaţional de stat, în rubrica viza de domiciliu în imobilul situat în mun. Chişinău, strada Ghica Vodă, 26. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 22 ianuarie 2015 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prima instanţă a constatat că, reclamanta nu a prezentat probe veridice din care ar rezulta că Leonid Iaroş locuieşte în partea din imobil ce aparţine Tatianei Iaroş, iar în condiţiile în care bunul imobil proprietate comună pe cote-părţi nu este partajat în natură sau nu este stabilit modul de folosire a acestui bun între coproprietari, evacuarea din acest imobil poate fi admisă doar la cererea tuturor coproprietarilor.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Iaroş Tatiana şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 17 august 2015 reprezentantul Tatianei Iaroş, avocatul Zmeu Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată eronat au aplicat normele legale prevăzute la art. 346, 347, 357 din Codul civil. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată eronat au aplicat normele legale prevăzute la art. 346, 347, 357 din Codul civil nu pot fi reţinute deoarece 2 normele citate sunt pertinente în speţă şi reglementează în mod direct raportul juridic litigios.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Tatianei Iaroş, avocatul Zmeu Alexandru ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Tatianei Iaroş, avocatul Zmeu Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3