2ra-2938/15 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Lupaşcu dosarul nr. 2ra-2938/15 instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Rihtic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Rihtic împotriva Direcţiei Generale Învăţământ Tineret şi Sport Drochia cu privire la anularea actului, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit şi a ajutorului material şi încasarea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Tatiana Rihtic şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea, constată: La 07 iunie 2010, Tatiana Rihtic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Învăţământ şi Sport Drochia prin care a solicitat declararea nulităţii hotărârii Direcţiei de Învăţământ şi Sport Drochia nr. 208 din 05 mai 2010, obligarea Direcţiei de Învăţământ şi Sport Drochia să acorde concediul de odihnă ordinar plătit pentru anii 2009-2010, încasarea plăţii pentru buletinul de boală în mărime de 2016 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 13 aprilie 2010, 16 aprilie 2010 şi 20 aprilie 2010 s-a adresat în mod oficial la Direcţia Generală Învăţământ Tineret şi Sport Drochia cu privire la acordarea concediului de odihnă anual pentru anii 2009-2010. Indică că prin hotărârea nr. 208 din 05 mai 2010 i s-a refuzat în acordarea concediului de odihnă anual fiind încălcate prevederile art. 115-116 Codul muncii. Susţine că dreptul său la concediu ordinar se confirmă prin graficul concediilor aprobat de stat. Mai indică că refuzul privind acordarea concediului a fost contestat la comitetul sindical raional Direcţia republicană a sindicatelor, însă până în prezent nu a primit un careva răspuns. 1 Susţine că la 25 mai 2010 s-a adresat la contabilitatea Direcţiei Generale Învăţământ şi Sport Drochia pentru a i se achita buletinul de boală pe perioada 27 aprilie 2010 – 22 mai 2010, ce constituie 26 de zile calendaristice, în sumă de 2016 lei, la care din nou a primit refuz.

Consideră că prin acţiunile pârâtului i-a fost înrăutăţită starea sănătăţii, ce a dus la imposibilitatea plecării la timp la tratamentul sanatorial în or. Truskaveţ Ucraina, astfel că în urma acţiunilor Direcţiei Generale Învăţământ şi Sport Drochia i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce-l apreciază în sumă de 10000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 14, 16, 19, 25 din Legea contenciosului administrativ, art. 1422-1423 Cod civil. Solicită anularea hotărârii Direcţiei Generale Învăţământ şi Sport Drochia nr. 208 din 05 mai 2010, obligarea Direcţiei de Învăţământ şi Sport Drochia să acorde concediul de odihnă ordinar plătit pentru anii 2009 – 2010, încasarea plăţii pentru buletinul de boală în mărime de 2016 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 17 noiembrie 2010 cererea înaintată de Tatiana Rihtic împotriva Direcţiei Generale Învăţământ Tineret şi Sport Drochia cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 aprilie 2011 a fost admis apelul declarat de Tatiana Rihtic, casată hotărârea primei instanţe din 17 noiembrie 2010, cu restituirea pricinii la rejudecare. La 24 octombrie 2013, Tatiana Rihtic a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat să fie considerat ilegal şi neîntemeiat refuzul Direcţiei Generale de Învăţământ şi Sport Drochia nr. 208 din 05 mai 2010 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 08 mai 2014, Tatiana Rihtic a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat a declara nul refuzul nr. 208 din 05 mai 2010 privind acordarea concediului pentru investigații în aprilie 2010, a obliga pârâtul să achite compensaţia pentru concediul nefolosit pe perioada din 06 iulie 2005 până la 26 septembrie 2007, obligarea pârâtului să achite ajutorul material pe perioada 05 iulie 2005 până la 26 septembrie 2007 cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2014, cerinţele Tatianei Rihtic privind anularea actului şi încasarea prejudiciului moral au fost respinse ca fiind neîntemeiate, iar cerinţele privind încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit, încasarea ajutorului material au fost respinse ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Tatiana Rihtic şi a fost menţinut hotărârea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2014. La 04 iunie 2015 Tatiana Rihtic prin intermediul poştei a expediat în adresa Curţii Supreme de Justiţie recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2014 prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei Curţii de apel Bălţi din 12 martie 2015 şi a hotărârii Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2014 cu emiterea 2 unei noi hotărârii de admitere acţiunii înaintate de Tatiana Rihtic cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând-o ilegală şi neîntemeiată pasibilă casării reieşind din faptul că la examinarea prezentei cauze au fost esenţial încălcate normele de drept material şi procedural exprimate prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, interpretarea în mod eronat a legii, punerea la baza deciziei judecătoreşti a probelor care sunt dubioase nu sunt veridice şi nu sunt autentificate. Consideră că instanţa de apel în mod greşit a ajuns la concluzia că apelanta a omis termenul de prescripţie pentru înaintarea cererii privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite.

Indică că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură ce i se cuvin salariatului, prin urmare consideră că a depus cererea de chemare în judecată în termen. Menţionează că prima instanţă cât şi instanţa de apel nu au aplicat la judecarea pricinii Legea privind finanţele publice locale. Afirmă că în luna decembrie al fiecărui an se prezintă graficul concediilor anuale al tuturor angajaţilor instituţiei preşcolare în Primăria satului Zguriţa întărit la şedinţa colectivului de muncă pentru planificarea bugetului pentru anul viitor.

Consideră că instanţa de apel a comis o eroare gravă care a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale precum sunt dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării. La 30 noiembrie 2015 Direcţia Învăţământ Tineret şi Sport Drochia a depus referinţă împotriva recursului declarat de Tatiana Rihtic prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi ilegal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, la 01 aprilie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 42 vol. III), fiind recepţionată la 07 aprilie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 44 vol. III).

Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 iunie 2015 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii 3 sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatiana Rihtic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatiana Rihtic, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Rihtic, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tatiana Rihtic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4