2ra-2443/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-2443/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma, Liliana Catan examinând recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Teleaga Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Teleaga Ion împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 c o n s t a t ă La data de 13 august 2013 Teleaga Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că, a fost învinuit de către organul de urmărire penală în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 27, art. 145 alin. (1) din Codul penal. Menţionează că, prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 29 ianuarie 2010 procesul penal în privinţa sa în săvîrşirea infracţiunii imputate supra a fost încetat din motiv că fapta acestuia constituie contravenţie prevăzută de art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional, iar procedura contravenţională a fost încetată ca rezultat al prescrierii termenului de atragere la răspundere contravenţională. Relevă faptul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2011 a fost condamnat în temeiul art. 27, art. 145 alin. (1) din Codul penal la 9 ani de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fiind luat sub strajă din sala de judecată.

Prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2011 a fost casată decizia instanţei de apel nominalizată şi a fost menţinută sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 29 ianuarie 2010 fiind eliberat din arest imediat din sala de judecată. Remarcă că în rezultatul acţiunilor organelor de drept a Republicii Moldova a fost privat de liberate ilegal, pe parcursul a 10 luni. Solicită repararea prejudiciului material în sumă de 17893 lei, prejudiciului moral în sumă de 250000 lei, cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică pentru depunerea şi susţinerea prezentei acţiuni în 1 mărime de 2000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 martie 2015 s-a admis acţiunea şi s-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Teleaga Ion venitul ratat pentru perioada 17 februarie 2011 - 16 decembrie 2011 în sumă de 17893 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei, în total suma de 19893 lei. S-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Teleaga Ion prejudiciul moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 5000 lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens s-au respins. Prima instanţă a constatat că, faţă de Ion Teleaga a fost pronunţată o sentinţă de condamnare la 17 februarie 2011 prin care i s-a aplicat pedeapsă privativă de liberate care ulterior a fost anulată, iar procesul penal a fost încetat, acesta fiind deţinut ilegal pe o perioadă de 10 luni în detenţie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală şi Teleaga Ion şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 07 august 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu titlu secundar, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului material şi moral precum şi nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond.

Menţionează că pretenţiile lui Teleaga Ion nu sunt justificate deoarece nu se încadrează în temeiul art. 3 şi art. 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998 care enumeră exhaustiv cazurile în care o persoană poate pretinde repararea prejudiciului de către stat.

La data de 29 septembrie 2015 Teleaga Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, modificarea sau casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral în cuantum de 5000 de lei, cu majorarea cuantumului prejudiciului moral pînă la suma de 250000 lei, sau să fie adoptată o nouă hotărîre prin care acţiunea privind încasarea prejudiciului moral în cuantum de 250000 lei să fie admisă integral şi a încasa din contul Statului Republicii Moldova în beneficiul său suma de 250000 lei, cu titlu de compensare a prejudiciului moral suportat pentru 10 luni sau 304 de zile de detenţie ilegală din 17 februarie 2011 - 16 decembrie 2011, iar în rest hotărîrea primei instanţe de menţinut.

În motivarea recursului a invocat că, decizia recurată este nemotivată şi pasibilă casării or, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apelul declarat de Teleaga Ion. Consideră că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii, au încălcat normele de drept material şi în mod arbitrar au apreciat probele prezentate de dânsul. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Ministerul Justiţiei urmează a fi respins, iar recursul declarat de Teleaga Ion urmează a fi admis, casată 2 decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere parţială a cerinţelor cu privire la încasarea sumei cu titlu de prejudiciu moral din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Materialele pricinii atestă că, prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 29 ianuarie 2010, procesul penal în privinţa lui Teleaga Ion în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) din Codul penal a fost încetat, din motiv că fapta acestuia constituie contravenţie prevăzută de art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional. Totodată în legătură cu prescripţia termenului de atragere la răspundere contravenţională prevăzută de art. 26 şi art. 30 din Codul contravenţional a fost încetat şi procesul contravenţional (f.d. 4). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2010, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menţinerea sentinţei primei instanţe (f.d.

5). Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 09 noiembrie 2010, a fost admis recursul procurorului, casată decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 04 mai 2010 cu remiterea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată (f.d. 5 verso). Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2011 a fost admis apelul procurorului, casată sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 29 ianuarie 2010 rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre prin care Teleaga Ion a fost condamnat în temeiul art. 27, 145 alin. (l) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani (nouă ani), cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi localitatea se modifică în arest punînd inculpatul Teleaga Ion sub strajă din momentul reţinerii astăzi în sala de judecată (f.d. 6, 130-133). Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul inculpatului Ion Teleaga, s-a casat decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2011 cu menţinerea sentinţei Judecătoriei Cimişlia din 29 ianuarie 2010 şi eliberarea imediată a lui Teleaga Ion din sala de judecată (f.d. 4-10). Potrivit certificatului nr. 5/T-172/15 din 12.02.2015 eliberat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare se confirmă că Teleaga Ion a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 din or.

Chişinău în perioada 17.02.2011 pînă la 16.12.2011 (f.d. 134/1). De asemenea, conform certificatului nr. 5/1947 din 19.02.2015 se atestă că Teleaga Ion a fost reţinut la 17.02.2011 imediat din sala de judecată în baza dispozitivului deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17.02.2011, fiind eliberat la 16.12.2011 în temeiul deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 16.12.2011 imediat din sala de judecată (f.d. 138). Verificînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015 în raport cu recursurile declarate 3 de Ministerul Justiţiei şi Teleaga Ion Colegiul constată că soluţiile instanţelor inferioare cu privire la repararea prejudiciului material prin tragerea ilegală la răspundere penală şi încasarea cheltuielilor de judecată sunt legale şi justificate, iar concluziile cu privire la cuantumul prejudiciului moral sunt neîntemeiate.

Conform art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Potrivit definiţiei legale acţiunile ilicite reprezintă acele acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni). Instanţa de recurs reţine că de la 17 februarie 2011 (decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău) pînă la 16 decembrie 2011 (decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie) Teleaga Ion a fost privat de libertate, aplicîndu-i-se măsura preventivă sub formă de arest.

Prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2011 se atestă faptul că privarea de libertate pe un termen de 10 luni a lui Teleaga Ion în baza art. 27, 145 alin. (1) din Codul penal a fost ilegală avînd în vedere faptul că măsura preventivă de arest aplicată în contextul unei acuzaţii penale nu şi-a găsit justificare or, natura faptei comisă de Teleaga Ion se încadrează la categoria contravenţiilor reglementate de Codul contravenţional. În concluzie, Colegiul reţine că instanţele inferioare corect au calificat natura acţiunilor ilicite ale statului sub aspectul – privării ilegale de liberate şi just au aplicat temeiul juridic prevăzut de art. 3 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 or, alegaţiile Ministerului Justiţiei la acest capitol sunt neîntemeiate şi poartă un caracter declarativ.

La capitolul stabilirii prejudiciului material cauzat lui Teleaga Ion, Colegiul consideră că concluzia instanţei de apel este corectă şi motivată din perspectiva normelor de drept relevante în consonanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, totodată în circumstanţele speţei suma prejudiciului moral încasată de instanţele inferioare nu este echitabilă, rezonabilă şi susceptibilă să-i compenseze prejudiciul cauzat. 4 Din materialele pricinii relevante pentru stabilirea prejudiciului material şi moral rezultă că, prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 17.03.2008 a fost fondată Întreprinderea Individuală “Teleaga Ion”, fiind eliberat în acest sens certificatul de înregistrare cu seria MD nr. 0071995 (f.d.

11, 15). Potrivit Adeverinţei nr. 666 din 28.05.2012 eliberată de Consiliul sătesc Batîr se confirmă că Întreprinderea Individuală “Teleaga Ion” a funcţionat pînă la data de 17 februarie 2011 conform genurilor de activitate, iar începînd cu data de 18 februarie 2011 pînă la 16 decembrie 2011 activitatea întreprinderii a fost suspendată în legătură cu aflarea conducătorului întreprinderii individuale – Teleaga Ion în locurile de detenţie (f.d. 12). Conform declaraţiei (dare de seamă fiscală unificată) prezentată de Întreprinderea Individuală “Teleaga Ion” la 31 martie 2010 în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat Cimişlia, agentul economic menţionat a declarat venituri de 21471 lei (f.d.

16). În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Potrivit art. 11 din aceeaşi lege, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. În conformitate cu art. 14 alin. (2) din Codul civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Conform art. 1405 din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi 5 localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Statul se exonerează de răspundere în cazul cînd persoana vătămată a contribuit intenţionat şi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunţ.

Potrivit art. 1422 din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

În corespundere cu art. 1423 din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că instanţele inferioare corect au calculat cuantumul prejudiciului material prin prisma art. 8 din Legea nr. 1545 avînd în vedere faptul că recurentul Teleaga Ion în cadrul procesului penal a beneficiat de serviciile de asistenţă juridică ale avocatului în sumă de 2000 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 583862 din 07 noiembrie 2011. De asemenea, din declaraţia (dare de seamă fiscală) a Î.I. “Teleaga Ion” pentru anul precedent privării ilegale de libertate recurentul Teleaga Ion a avut un venit în sumă totală de 21471 lei care împărţit la 12 luni ale anului reflectă venitul mediu lunar al acestuia în mărime de 1789,25 lei.

Iar, pentru determinarea prejudiciului material (sub forma venitului ratat) suportat de Teleaga Ion, venitul mediu lunar în sumă de 1789,25 lei se înmulţeşte cu 10 luni care constituie durata privării ilegale de libertate (17 februarie 2011 – 16 decembrie 2011) şi formează suma finală de 17892,50 lei.

În altă ordine de idei, Colegiul consideră ca fiind nejustificate concluziile instanţelor inferioare în partea încasării sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat lui Teleaga Ion, dar totodată exagerată suma de 250000 lei solicitată de reclamant, or acţiunile ilicite vizate în speţă au provocat lui Teleaga Ion suferinţe psihice care pot fi cuantificate echitabil şi just doar dacă se vor lua în considerare următorii factori importanţi şi anume: incriminarea unei infracţiuni deosebit de grave - art. 27, 145 alin. (1) din Codul penal, durata privării de libertate - 10 luni, starea de frustrare, nelinişte şi stres menţinută pe perioada privării ilegale de liberate şi ulterior după consumarea procesului penal.

Prin urmare, ţinînd cont de cele abordate supra Colegiul consideră justificată şi echitabilă încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Teleaga Ion a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral. 6 Colegiul reţine că concluzia instanţei de recurs în lumina circumstanţelor menţionate supra nu este aptă să fie combătută sau influenţată de criticile invocate de Ministerul Justiţiei deoarece nu sunt susţinute prin argumente consistente, concludente şi probate catalogate în acest sens ca fiind declarative.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Teleaga Ion sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi de a admite recursul declarat de Teleaga Ion, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015 în partea prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere parţială a cerinţelor înaintate de Teleaga Ion cu privire la încasarea prejudiciului moral şi încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Teleaga Ion a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei. Se admite recursul declarat de Teleaga Ion. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015 în partea prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care: Se admit parţial pretenţiile înaintate de Teleaga Ion împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului moral. Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Teleaga Ion suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în rest cerinţele se resping ca fiind neîntemeiate.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015 se menţin. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan 7