3ra-1563/15 — Anularea dispoziţiei, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanţă: S.Popovici dosarul nr. 3ra-1563/15 instanţa de apel: V.Movilă, E.Dvurecenschii, N.Veleva ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Stanciu Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stanciu Vladimir împotriva Adunării Populare a Găgăuziei privind anularea dispoziţiei, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2015 prin care s-a admis apelul declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 15 mai 2013, Vladimir Stanciu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Adunării Populare a Găgăuziei privind repunerea acţiunii în termen, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 11 septembrie 2000 prin dispoziţia nr. 69-k a fost angajat la serviciu de către Adunarea Populară a Găgăuziei. Ulterior, la 01 februarie 2013, a fost eliberat din funcţia publică - specialist de lucru cu comisiile permanente ale Adunării Populare a Găgăuziei în baza art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, în legătură cu modificarea statelor de personal. Menţionează că, la 29 ianuarie 2013 s-a adresat către conducerea Adunării Populare a Găgăuziei de a fi transferat într-o altă funcţie în Direcţia juridică, însă prin răspunsul din 03 ianuarie 2013, i s-a fost refuzat, din motiv că au fost aprobate noi state de personal.

Consideră reclamantul că, refuzîndu-i transferul în altă funcţie, Adunarea Populară a Găgăuziei a ignorat cerinţele art. 48 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Indică că, la 05 decembrie 2012 şi la 03 ianuarie 2013 lucrătorii direcţiei lichidate au fost avertizaţi despre 1 eliberarea din funcţie în legătură cu adoptarea noilor state de personal ale Adunării Populare a Găgăuziei prin hotărîrea nr. 24-IV/V din 21 decembrie 2012, însă hotărîrea dată nu are putere legală, deoarece la acel moment aceasta încă nu era aprobată de către Cancelaria de Stat. Aprobarea a avut loc peste 20 zile, adică la 23 ianuarie 2013, ceea ce înseamnă că a fost eliberat de la lucru fără avertizarea legală din partea angajatorului, fapt prin ce s-au încălcat prevederile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, care obligă angajatorul să avertizeze lucrătorul despre concediere cu 30 zile calendaristice.

A mai indicat reclamantul că, la data avertizării privind eliberarea sa din funcţie, statele de personal ale Adunării Populare a Găgăuziei nu erau modificate. Consideră ilegală dispoziţia nr. 30-k din 03 ianuarie 2013 privind avertizarea despre eliberarea din funcţia publică în legătură cu modificarea statelor de personal, deoarece aceasta contravine prevederilor hotărîrii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în vigoare a prevederilor legii cu privire la funcţionarul public şi statutul funcţionarului public. Solicită reclamantul, recunoaşterea nulă a pct. 2 din dispoziţia nr. 47-k a Adunării Populare a Găgăuziei privind eliberarea din funcţia de funcţionar public; restabilirea în funcţia de funcţionar public al Adunării Populare a Găgăuziei; încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului mediu pentru toată perioada de absenţă forţată pînă în ziua restabilirii la locul de muncă şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea din 15 mai 2013 Stanciu Vladimir a solicitat repunerea acţiunii în termen (f.d. 12). Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2014 s-a repus în termen acţiunea lui Vladimir Stanciu şi s-a admis parţial cererea de chemare în judecată. S-a anulat ca ilegal pct. 2 din dispoziţia preşedintelui Adunării Populare a Găgăuziei nr. 47-k din 04 februarie 2013 cu privire la eliberarea din funcţia publică de specialist privind lucrul cu comisiile permanente Vladimir Stanciu. S-a restabilit Vladimir Stanciu la locul de muncă în funcţie de specialist de lucru cu comisiile permanente ale Adunării Populare a Găgăuziei. S-a încasat de la Adunarea Populară a Găgăuziei în beneficiul lui Vladimir Stanciu compensaţia pentru salariul neachitat în perioada absenţei forţate de la serviciu în mărime de 54 114 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2014. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 29 aprilie 2015 s-a admis recursul declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei, s-a casat decizia Curţii de Apel Comrat din 26 noiembrie 2014, cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Cahul. 2 Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2015 s-a admis apelul declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind depusă peste termenul de prescripţie extinctivă.

La 09 octombrie 2015 Stanciu Vladimir a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale pe motiv că, concluziile instanţei de judecată contravin circumstanţelor pricinii şi au fost aplicate eronat normele de drept material.

Consideră că, instanţa de apel neîntemeiat a concluzionat asupra faptului omiterii termenului de prescripţie şi eronat a făcut trimitere la prevederile art. 68 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, precum şi a argumentelor expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Stanciu Vladimir, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stanciu Vladimir este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stanciu Vladimir, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Stanciu Vladimir, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Valentina Clevadî 4