2ra-2861/15 — Obligarea modificarii cuantumului pensiei pentru vechimea în muncă

prima instanţă: Gh. Purici dosarul nr. 2ra-2861/15 instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Toderaş, A. Albu DECIZIE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru examinând recursul declarat de către Mandraburcă Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mandraburcă Alexandru împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la obligarea modificării cuantumului pensiei pentru vechimea în muncă, recalcularea şi achitarea pensiei pentru vechimea în muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015, şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea depusă de către Mandraburcă Alexandru, constată La 20 august 2013, Mandraburcă Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Şoldăneşti cu privire la obligarea pîrîtului să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti şi achitarea diferenţei la pensia neplătită începînd cu luna iunie 2004 din momentul apariţiei dreptului la pensie.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 27 noiembrie 1989, a fost desemnat în funcţia de judecător la judecătoria Şoldăneşti. Prin ordinul Ministrului Justiţiei nr.299 din anul 2004 i s-a stabilit pensia pentru vechimea în muncă de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti, cu vechimea totală în muncă peste 25 ani, din care 14 ani în funcţie de judecător, în mărime de 70% din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al judceătoriei Şoldăneşti, începînd cu 16 iunie 2004. 1 Consideră Mandraburcă Alexandru că mărimea pensiei în proporţie de 70 % a fost stabilită eronat, contrar prevederilor art. 43 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, modificată prin Legea nr. 950- XIV din 21 aprilie 2000, nefiind luat în calcul perioada anilor 1973-1978, cînd a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de drept.

Astfel, la momentul stabilirii pensiei avea vechimea în muncă mai mult de 30 de ani, urmînd a fi stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al judecătoriei Şoldăneşti. Solicită Mandraburcă Alexandru obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Şoldăneşti să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti şi achitarea diferenţei la pensia neplătită începînd cu luna iunie 2004 din momentul apariţiei dreptului la pensie (f.d.1-4). La 14 ianuarie 2015, Mandraburcă Alexandru a depus cerere de concretizare a temeiurilor acţiunii (f.d.69-71). În motivarea cererii a menţionat că, potrivit hotărîrii Guvernului nr. 101 din 30 ianuarie 2006, toate dosarele judecătorilor pensionari cărora le-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă pînă la 31 decembrie 2006, au fost transmise către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Consideră că, Casa Naţională de Asigurări Sociale urma să efectueze controlul veridicităţii stabilirii pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere, conform legislaţiei în vigoare. Prin urmare, după efectuarea reformelor în sistemul public de asigurări sociale, Casa Naţională de Asigurări Sociale a preluat dosarele pensionarilor judecători, însă nu a efectuat controlul veridicităţii stabilirii pensiilor, iar situaţia a rămas neschimbată, primind în continuare pensia în proporţie de 70 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al judecătoriei Şoldăneşti.

Totodată, menţionează că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, menţinută prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 noiembrie 2014, s-a constatat că ordinul Ministrului Justiţiei nr. 299 din 16 iunie 2004, în partea în care i s-a stabilit pensie pentru vechime în muncă în cuantum de 70 % din salariul mediu de funcţie reieşind din stagiul de 25 ani, este ilegal, deoarece nu s-a inclus în stagiul de muncă perioada studiilor în instituţia de învăţămînt superior, perioada anilor 1973-1978.

Susţine că, plata pensiei în cuantum greşit se datorează unei omisiuni sau erori a Ministerului Justiţiei, iar ulterior din vina Casei Naţionale de Asigurări Sociale, care în temeiul pct. 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 101 din 30 ianuarie 2006, avea obligaţia de a efectua controlul veridicităiţii calculării pensiei, iar potrivit pct. 21 al Hotărîrii Guvernului nr. 929 din 15 august 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, pensia neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale responsabil de stabilirea şi plata pensiilor se plăteşte retroactiv, fără nici o limitare în termen.

La 25 februarie 2015, Mandraburcă Alexandru, prin cerere de concretizare a acţiunii, a înaintat către Casa Naţională de Asigurări Sociale aceleaşi pretenţii. (f.d.93- 95) Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015, a fost admisă acţiunea. 2 S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a modifica cuantumul pensiei pentru vechime în muncă stabilită lui Alexandru Mandraburcă la 16 iunie 2004, din 70% în 80% din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti.

S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechime în muncă stabilită lui Alexandru Mandraburcă şi a achita diferenţa neachitată a pensiei pentru vechimea în muncă, începînd cu 16 iunie 2004 (f.d.109, 114- 117). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015, a fost admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015 şi emisă o nouă hotărîre prin care, s-a respins acţiunea depusă de către Alexandru Mandraburcă (f.d.142-148). La 29 iulie 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise (f.d.149). Potrivit avizului de recepţie anexat la materialele pricinii rezultă că Mandraburcă Alexandru a recepţionat copia deciziei instanţei de apel, la 03 august 2015 (f.d.150).

La 01 octombrie 2015, Mandraburcă Alexandru prin intermediul oficiului poştal a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat la 01 octombrie 2015, este depus în termen, deoarece potrivit avizului de recepţie anexat la materialele pricinii rezultă că recurentul a recepţionat copia deciziei instanţei de apel, la 03 august 2015 (f.d.150).

În motivarea recursului recurentul a menţionat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar în concluzie a emis o decizie ilegală. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 21 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Casei Naţionale de Asigurări Sociale cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimata nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată de Mandraburcă Alexandru, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, 3 de a casa decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din actele cauzei, prin ordinul Ministerului Justiţiei din iunie 2004, lui Mandraburcă Alexandru i s-a stabilit pensia pentru vechimea în muncă de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti, cu vechimea totală în muncă peste 25 ani, din care 14 ani în funcţie de judecător, în mărime de 70% din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judceătoriei Şoldăneşti, începînd cu 16 iunie 2004 (f.d.11).

Considerînd că, mărimea pensiei în proporţie de 70 % i-a fost stabilită greşit, la 12 iulie 2013, s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Şoldăneşti prin care a solicitat reexaminarea drepturilor la pensie şi anume, să-i constate vechimea în muncă totală de peste 30 ani, ţinînd cont de perioada de studii superioare, stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti, cu recalcularea şi achitarea diferenţei la pensia neplătită începînd cu iunie 2004 din momentul apariţiei dreptului la pensie (f.d.13-14).

Prin răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Şoldăneşti din 22 iulie 2013, i- a fost comunicat lui Mandraburcă Alexandru că pînă la identificarea normelor legale în baza cărora urmează a fi realizate drepturile la pensie ale judecătorilor i s-a refuzat în recalcularea pensiei, iar la apariţia modificărilor în legislaţie v-a fi informat suplimentar (f.d.15). Nefiind de acord cu răspunsul supra enunţat, la 20 august 2013, Mandraburcă Alexandru a înaintat acţiune în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Şoldăneşti, prin care, în urma concretizării cerinţelor a solicitat obligarea pîrîtului să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti şi achitarea diferenţei la pensia neplătită începînd cu luna iunie 2004 din momentul apariţiei dreptului la pensie (f.d.1-4, 93-95).

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii (f.d.109,114-117). Curtea de Apel Bălţi, judecînd apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, l-a considerat ca fiind unul întemeiat, a casat hotărîrea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărîre, prin care, s-a respins acţiunea depusă de către Mandraburcă Alexandru (f.d.142-148). Judecînd pricina în ordine de recurs, Completul de judecată ajunge la concluzia că Curtea de Apel Bălţi eronat a aplicat normele de drept material şi procedural, din următoarele motive. După cum rezultă din materialele pricinii, la momentul stabilirii pensiei lui Mandraburcă Alexandru, autoritatea publică competentă era Ministerul Justiţiei, însă, începînd cu anul 2006, în urma reformei sistemului de asigurări sociale, atribuţiile date au fost transmise către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Ordinul prin care recurentul consideră că i s-a vătămat dreptul la pensie urma a fi contestat la organul emitent – Ministerul Justiţiei, însă, repararea efectivă a dreptului, 4 reexaminarea dreptului la pensie şi achitarea pensiei neplătite ţinea deja de competenţa Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Mandraburcă Alexandru iniţial s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Şoldăneşti, ulterior, printr-o cerere de concretizare a acţiunii, în calitate de pîrît a indicat succesorul acesteia - Casa Naţională de Asigurări Sociale. Or, Casa Teritorială de Asigurări Sociale nu are statut de persoană juridică astfel interesele autorităţii în instanţele de judecată pot fi reprezentate doar de Casa Naţională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 70 CPC, în cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului. Actele săvîrşite pînă la intrarea în proces a succesorului sînt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o. Încheierea instanţei despre refuzul în admiterea succesorului poate fi atacată cu recurs. Prin prisma normei de drept citate, instanţa de recurs reţine că din materialele pricinii nu rezultă că instanţa de judecată ar fi emis vreo încheiere prin care a fost înlocuită Casa Teritorială de Asigurări Sociale Şoldăneşti cu Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Instanţa de recurs reţine că, decizia instanţei de apel este una contradictorie şi anume: în partea motivantă a deciziei Curtea de Apel Bălţi a conchis că, cererea de chemare în judecată depusă de către Mandraburcă Alexandru urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, ulterior instanţa de judecată a concluzionat că acţiunea ultimului este una prescrisă, iar din dispozitivul acesteia s-a dispus respingerea acţiunii, fără a se invoca motivul, fapt ce este inadmisibil. Prin urmare, decizia recurată nu corespunde prevederilor art. 239-241 CPC. Or, hotărîrea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică.

De asemenea, concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărîrii trebuie să coincidă cu concluziile dispozitivului hotărîrii judecătoreşti. Completul de judecată reţine că pe lîngă încălcarea normelor de ordin procedural, instanţa de apel, la emiterea deciziei contestate cu recurs, a aplicat legea care nu urma a fi aplicată. Cu referire la capitolul dat instanţa de recurs reţine următoarele. Curtea de Apel Bălţi, în decizia emisă la 16 iulie 2015, a concluzionat că acţiunea lui Mandraburcă Alexandru este una prescrisă conform prevederilor art. 267 alin. (1), art. 272 Codul civil, pe cînd recurentul s-a adresat în instanţa de judecată în ordinea contenciosului administrativ. Conform art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării 5 termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Legislatorul expres a prevăzut că termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Mandraburcă Alexandru, s-a adresat în instanţa de judecată în termenul prevăzut de art. 17 din Legea contenciosului administrativ. Or, în virtutea Convenţei CEDO art. 1 protocolul 1, dreptul la pensie reprezintă un bun al persoanei, care are un caracter absolut asupra căruia este de neconceput de a fi aplicat în termen de prescripţie. Prin urmare, instanţa de apel eronat a aplicat normele Codului civil şi în concluzie a ajuns la o soluţie neîntemeiată şi ilegală. În urma celor constatate, instanţa de recurs reţine că eroarea judiciară nu poate fi corectată în ordine de recurs, or, instanţa de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.

Mai mult decît atît, prin diploma anexată de către recurent la materialele pricinii se demonstrează faptul că ultimul, în perioada anilor 1973-1978, şi-a efectuat studiile la Universitatea de Stat “V. I. Lenin” din Chişinău, la specialitatea: „dreptul”. Totodată, Colegiul menţionează că, din materialele dosarului nu este clar la ce tip de frecvenţă Mandraburcă Alexandru şi-a făcut studiile, la zi sau la frecvenţă redusă. Acest detaliu fiind imperios necesar pentru stabilirea stagiului de cotizare, or, art. 43 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 (modificat prin Legea nr. 950-XIV din 21 aprilie 2000), statuează expres că, în afară de perioadele specificate la art.5, în stagiul de cotizare se include perioada studiului în instituţiile de învăţămînt superior de zi.

Potrivit art. 442 alin. (1) CPC, Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Astfel, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a corecta eroarea supra enunţată, deoarece la examinarea pricinii în ordine de recurs, instanţa ierarhic superioară nu este în drept să administreze noi dovezi.

Complementar, este de menţionat că, Mandraburcă Alexandru, adresîndu-se la 12 iulie 2013, către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Şoldăneşti cu cerere prealabilă, a solicitat reexaminarea drepturilor la pensie şi anume, să-i constate vechimea în muncă totală de peste 30 ani, ţinînd cont de perioada de studii superioare, stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Şoldăneşti cu recalcularea şi achitarea diferenţei la pensia neplătită, începînd cu iunie 2004, din momentul apariţiei dreptului la pensie (f.d.13-14), iar prin acţiunea supusă examinării, recurentul a solicitat obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a modifica cuantumul pensiei pentru vechimea în muncă stabilită lui, în mărime de 80 % din salariul mediu al funcţiei de preşedinte al judecătoriei Şoldăneşti, de a-i recalcula şi achita diferenţa la pensia neplătită începînd cu luna 2004. În conformiatte cu art. 9 alin. (1) CPC, instanţei judecătoreşti îi revine un rol 6 diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sînt stabilite de prezentul cod şi de alte legi.

Prin urmare instanţa de judecată avînd un rol diriguitor în desfăşurarea procesului, urma să concretizeze cerinţele înaintate de către Mandraburcă Alexandru faţă de autoritatea publică. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel nu satisface standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Mandraburcă Alexandru şi de a casa integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizia legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Mandraburcă Alexandru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iulie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mandraburcă Alexandru împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la obligarea modificării cuantumului pensiei pentru vechimea în muncă, recalcularea şi achitarea pensiei pentru vechimea în muncă, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 7