3ra-1591/15 — Obligarea la recalcularea pensiei, indexarea pensiei şi achitarea diferenţei de pensie

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1591/15 Judecător: V. Efros Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Fistican ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oganesean Graci Levic către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind obligarea la recalcularea pensiei, indexarea pensiei şi achitarea diferenţei de pensie, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 aprilie 2015, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 07 mai 2014, Oganesean Graci Levic s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind obligarea pîrîtului de a recalcula pensia pentru limită de vîrstă, cu includerea venitului asigurat confirmat prin certificatul de salariu nr.1/4 din 08.10.2013 pentru activitatea la SRL ”OISO” în perioada 1992-1997; de a recalcula stagiul de cotizare cu includerea perioadei de la 25.08.1969 -07.10.2013; de a indexa pensia pentru limită de vîrstă în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.170 din 12.03.2014 şi achita deferenţa dintre pensia încasată în perioada 07.10.2013 - 07.05.2014 şi pensia recalculată.

In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 04 noiembrie 2013, la atingerea vîrstei de 62 de ani, a înaintat oficiului teritorial sect. Buiucani al Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM, cererea şi documentele necesare în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, pentru a beneficia de dreptul protecţiei sociale cuvenit sub formă pensiei pentru limită de vîrstă, conform art. 14 din legea menţionată, întru-cît la 07.10.2013, dînsul a întrunit cumulativ toate condiţiile prevăzute la art. 41, 42 ale Legii nr. 156 din 14.10.1998. Astfel, la 28 noiembrie 2013, de către colaboratorul oficiului teritorial sect.

Buiucani al Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a fost efectuat un control al documentelor prezentate, în urma căruia s-a constatat, prin actul de verificare a documentelor din 28 noiembrie 2013, că sumele indicate în certificatul de salarizare nr. 1/4 din 08 octombrie 2013 prezentat la 07.10.2013 corespund cu datele din Cartea (registru) de evidenţă a salariilor întreprinderii „OISO”. La data de 15 decembrie 2013, la cererea verbală a colaboratorului oficiului teritorial sect.

Buiucani al Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, reclamantul a dat o explicaţie cu privire la registrele de evidenţă a remunerării salariaţilor firmei SRL „OISO” pentru perioada anilor 1992-1997, în conţinutul căreia a explicat motivele lipsei unor documente de evidenţă contabilă, iar ca urmare a acesteia, la data de 18 decembrie 2013, reclamantului i-a fost înmînată o notă informativă fără număr de înregistrare şi fără semnătură, lipsită de concluzii, care după părerea sa a stat la baza calculării pensiei sale.

Indică reclamantul că, aproximativ după 20 de zile, de la primirea notei informative, a fost informat verbal, precum că în calculul de stabilire a pensei sale nu vor fi incluse datele perioadei 1992-1997, 2003. Respectiv, la data de 15 ianuarie 2014, s-a adresat către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu cererea de a interveni în soluţionarea situaţiei contradictorii privind modalitatea de calculare a pensiei pentru limita de vîrstă, care a apărut între reclamant şi oficiului teritorial sect. Buiucani al Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova.

Drept urmare, la 14 februarie 2014, reclamantul a primit răspunsul de la pîrît - actul nr 11-03/04-341, prin care a fost informat în scris, precum că la calcularea pensiei sale nu vor fi luate în consideraţie datele din Registrul de evidenţă a salariilor pentru perioada 1992-1997, din motivul că certificatele de salarizare sunt nemotivate în baza conturilor personale restabilite ce se confirmă prin ordinul nr. 5 din 04.01.2000, precum şi de nota informativă prezentată de oficiul teritorial sect. Buiucani al Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova. Totodată, i s-a comunicat că Registrul pentru perioada 1992-1997 este falsificaţ, dat fiind faptul că datele de pe coperta au fost perfectate mult mai tîrziu, decît datele din conţinutul registrului.

De asemenea, reclamantul a fost informat că mărimea pensiei sale va constitui 436,60 lei, iar dat fiind faptul că cuantumul pensiei calculate pentru stagiul său este mai mic decît cuantumul pensiei minime, acestuia i se va acorda în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 156 din 14.10.1998, pensie minimă 749, 96 lei lunar.

Considerînd că i-a fost încălcat dreptul său la pensie pentru limita de vîrstă, la data de 12 martie 2014, reclamantul a înaintat cererea prealabilă către Casa Naţionale de Asigurări Sociale a RM, expunîndu-şi dezacordul cu decizia adoptată şi solicitînd recalcularea sumei stabilite ca pensie pentru limită de vîrstă, cu luarea în calcul datelor din perioada anilor 1992-1997, însă prin răspunsul recepţionat la data de 10 aprilie 2014, reclamantul a fost informat precum că pensia sa pentru limită de vîrstă nu poate fi calculată în baza datelor pentru perioada anilor 1992-1997, astfel după indexarea, începînd cu 01 aprilie 2014, pensia sa urmînd a constitui 798,33 lei lunar şi 90 de lei în calitate de ajutor social.

Mai indică reclamantul că la 16.04.2014 i-a fost prezentată decizia privind stabilirea pensiei, conţinutul căreia, de jure, i-a fost adus la cunoştinţă încă prin hotărîrea CNAS, adoptarea căreia rezultă din actul nr 11-03/04-341 din 14.02.2014, pe care dînsul 1-a contestat prin cererea din 12.03.2014. Menţionează reclamantul, că cuantumul pensiei sale şi refuzul pîrîtului de a-i satisface cererea sa rezultă din scrisoarea nr. 11-03/04- 2569 din 10.04.2014, or, dat fiind faptul că decizia CNAS îi era cunoscută, dînsul a contestat-o în conformitate cu legislaţia în vigoare prin cererea din 12.03.2014. Prin urmare, consideră reclamantul că decizia privind stabilirea pensiei din 16.04.2014 este un act pur formalist, conţinutul căruia a fost confirmat anterior prin decizii CNAS şi contestat prin cererea menţionată.

Referitor la faptul precum că în registru, numărul angajaţilor este cu mult mai mic decît cel prezentat în declaraţii 4-BASS, reclamantul susţine că au existat 2 registre pentru angajaţii administraţiei şi ceilalţi angajaţi, ultimul fiind sustras în timpul atacului „Reider”, ce se confirmă prin scrisoarea din 10 noiembrie 1999 nr. 13/0-397 şi ordinul nr 5 din 04.01.2000. Menţionează că, în anii 90, DCCOC al MAI al RM a efectuat mai multe verificări abuzive în cadrul cărora au fost ridicate documente contabile, inclusiv două cărţi de evidenţă a salariilor angajaţilor, care nu au mai fost restituite. Cartea de evidenţă a remunerării salariaţilor s-a ţinut în 2 registre. Primul registru pentru angajaţii administraţiei şi cel de-al 2-lea pentru ceilalţi salariaţi.

După ce a avut loc atacul ”Reider”, registrul nr. l împreună cu o parte din actele ridicate ilicit, a fost găsit la gunoiştea din apropierea întreprinderii. De asemenea, cu referire la faptul precum că, Cartea de evidenţă a remunerării salariaţilor pentru anii 1992-1997 ar fi falsificată, susţine reclamantul că registrul dat deja a fost verificat de către colaboratorii CNAS-ului, în timpul primului control de către angajaţii oficiului teritorial sect. Buiucani al CNAS, precum şi la data de 22 februarie 2012 de către oficiul teritorial sect. Rîşcani al CNAS, or, atît în primul cît şi în cel de-al doilea caz, nu au apărut careva obiecţii referitor la veridicitatea conţinutului sau integritatea registrului examinat de către specialişti.

Mai mult ca atît, reclamantul susţine că, faptul veridicităţii şi integrităţii registrului rezultă şi din procesul-verbal nr. 5-004307 din 30 decembrie 1997, întocmit în urma controlului efectuat de către inspectoratul fiscal de stat, prin care s- a stabilit că evidenţa contabilă a fost dusă la un nivel satisfăcător, toate calculele şi dările de seamă au fost prezentate la timp. Menţionează reclamantul că, în momentul cînd colaboratorii oficiului teritorial sect. Buiucani al CNAS au solicitat prezentarea registrului pentru controlul repetat el a fost integru şi nu conţinea defectul privind coperta, iar în incinta oficiului teritorial sect. Buiucani al CNAS, registrul nominalizat s-a aflat timp de 24 de ore, după ce i-a fost restituit cu copertă complet ruptă.

Astfel, consideră că defectul dat a apărut din culpa gravă sau intenţia colaboratorilor oficiului teritorial sect. Buiucani al CNAS. Susţine reclamantul că, faptul că pînă la intrarea în posesia specialiştilor oficiului teritorial sect. Buiucani al CNAS registrul a fost integru, se confirmă prin aceea că în timpul controalelor care au avut loc anterior, nu a apărut nici o obiecţie cu privire la condiţii de formă şi de conţinut ale registrului respectiv. Prin urmare, în opinia reclamantului argumentele aduse de pîrît în motivarea refuzului de a include la calcularea pensiei sale datele pentru anii 1992-1997, au un caracter declarativ şi fără suport justificat.

Suplimentar, reclamantul susţine că pîrîtului i-au fost prezentate ordine de plată pentru perioada 1992-1993 care confirmă faptul că în perioada dată au fost achitate cu mult mai multe impozite decît cele care pot fi calculate în baza salariilor plătite aparatului de conducere al SRL „OISO” şi faptul că salariaţii SRL „OISO” care nu făceau parte din aparatul de conducere, primeau salariile în perioada menţionată, în privinţa cărora se achitau impozite în fondul de pensionare al Republicii Moldova. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 aprilie 2015: -Acţiunea a fost admisă; -S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a recalcula lui Oganesean Graci pensia pentru limita de vîrstă cu includerea venitului asigurat confirmat prin certificatul de salariu nr. 1/4 din 08.10.2013 pentru activitatea la SRL „OISO” în perioada 1992-1997; -S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a indexa pensia recalculată lui Oganesean Graci pentru limita de vîrstă în conformitate cu Hotărîrea Guvernului RM nr. 170 din 12.03.2014; -S-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale de a-i achita lui Oganesean Graci diferenţa dintre pensia încasată în perioada 07.10.2013 - 07.05.2014. Prin decizia Curtea de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de Maria Borta în interesele Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 aprilie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 octombrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate ca nefondată. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond au dat o decizie pripită cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, la examinarea cauzei a fost interpretată eronat legea.

La 25 noiembrie 2015, Oganesean Graci Levic a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd recunoaşterea inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă