- Dosarul nr.
- 2r-1010/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 9 decembrie 2015
- Părțile
- Esanu Mariana vs Esanu Vladislav
- Pe scurt
- Cazurile în care nu se dă curs cererii de apel
2r-1010/15 — Stabilirea cotelor părţi ideale din bunul imobil
Dosarul nr. 2r-1010/15 prima instanţă - M. Diaconu, instanţa de apel - V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa, DECIZIE 09 decembrie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând recursurile declarate de recurentul Eşanu Vladislav şi avocatul Ion Lupaşcu, în pricina civilă înaintată de Eşanu Mariana împotriva lui Eşanu Vladislav privind determinarea cotelor-părţi ideale din bunul imobil şi partajarea bunului imobil, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Eşanu Vladislav şi s-a acordat termen pentru achitare a taxei de stat, şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care s-a respins cererea lui Eşanu Vladislav de scutire de la plata taxei de stat şi acordat termen pentru achitarea ei, constată ; La 16 iunie 2014 Eşanu Mariana a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva lui Eşanu Vladislav prin care a solicitat, determinarea cotele-părţi ideale din bunul imobil, casa individuală de - locuit situată pe str. Cantinei, 20, or.
Durleşti, cu suprafaţa de 150 m.p., după cum urmează: - a atribui Marianei Eşanu din bunul imobil - casa individuală de locuit cu numărul cadastral 0121105.004.01, cu suprafaţa de 150 m.p., amplasată pe str. Cantinei, 20, din or. Durleşti, în mun. Chişinău, în valoare de 871 265 lei, cota-parte ideală de 70 (şaptezeci) %, din întregul bun, iar lui Eşanu Vladislav - 30 (treizeci) %; atribuirea întregul bun, casa individuală de locuit cu numărul cadastral - 0121105.004.01, cu suprafaţa de 150 m.p., amplasată pe str. Cantinei, 20, din or-1 Durleşti, în mun. Chişinău, în valoare de 871 265 lei (opt sute şaptezeci şi unu mii şase sute douăzeci şi cinci), - reclamantei şi copiilor minori Guţu Dumitru şi Eşanu Diana; achitarea lui Eşanu Vladislav cu titlu schimbului unei sulte din cota-parte - ideală ce urmează să î-i revină de 0,30 % din bunul imobil aflat în litigiu, suma de 261 380 lei.
În motivarea acţiunii s-a indicat că în baza deciziei Primăriei or. Durleşti nr. 13/3-4 din 28 decembrie 1994 i-a fost repartizat în proprietate privată teren cu 1 suprafaţa totală de 0,0763 ha, pentru construcţia casei de locuit. La 18 septembrie 2002 decizia privind alocarea acestuia teren a fost trecută în registru cadastral al deţinătorilor de terenuri cu nr.7101. Menţonează că, la 29 decembrie 2001 a obţinut şi autorizaţia de construire, pornind anterior lucrările asupra construcţiei casei de locuit. În anul 1996, a încheiat căsătoria cu Guţu Oleg, iar din relaţiile de căsătorie cu Guţu Oleg la 06 noiembrie 1996 s-a născut fiul Dumitru Guţu. La 05 februarie 2004, prin actul de divorţ nr.50, căsătoria dintre părţi fost desfăcută.
Ulterior, la 28 iulie 2004, a încheiat căsătoria cu Eşanu Vladislav, în perioada relaţiilor de căsătorie la 21 martie 2004 s-a născut fiica Eşanu Diana. La 03 martie 2011, căsătoria cu Eşanu Vladislav a fost desfăcută, fapt trecut în registru actelor de stare civilă cu nr.84, de către Oficiul Stării Civile Chişinău. Indică în perioada imediată de după desfacerea căsătoriei, Eşanu Vladislav s-a manifestat caracterul său agresiv. Astfel, potrivit sentinţei emisă de judecătoria Buiucani mun. Chişinău Eşanu Vladislav, a fost recunoscut vinovat în temeiul art.201/1 alin l Cod penal, şi condamnat la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii în mărime de 150 de ore, iar prin sentinţa judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 31 iulie 2008 Eşanu Vladislav a fost condamnat la trei ani de închisoare în temeiul art.362 alin. 2) lit. b) şi c), iar în temeiul art. 90 Cod penal, i s-a suspendat executarea pedepsei, pentru un termen de probă de doi ani. Susţine că, în perioada anilor 1996-2004 din sursele sale personale a construit casa individuală de locuit situată pe str. Cantinei, 20 or. Durleşti, mun. Chişinău. În perioada relaţiilor de căsătoriei cu Eşanu Vladislav, ultimul nu a fost încadrat în cîmpul muncii. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 noiembrie 2014 acţiunea înaintată de Eşanu Mariana a fost admisă. S-a determinat cotele-părţi ideale din bunul imobil, casa individuală de locuit situată pe str. Cantinei, 20, or.
Durleşti, cu suprafaţa de 150 m.p., după cum urmează: - a atribui Marianei Eşanu din bunul imobil - casa individuală de locuit cu numărul cadastral 0121105.004.01, cu suprafaţa de 150 m.p., amplasată pe str. Cantinei, 20, din or. Durleşti, în mun. Chişinău, în valoare de 871 265 lei, cota-parte ideală de 70 (şaptezeci) %, din întregul bun, iar lui Eşanu Vladislav - 30 (treizeci) %. S-a atribuit întregul bun, casa individuală de locuit cu numărul cadastral 0121105.004.01, cu suprafaţa de 150 m.p., amplasată pe str. Cantinei, 20, din or-1 Durleşti, în mun. Chişinău, în valoare de 871 265 lei (opt sute şaptezeci şi unu mii şase sute douăzeci şi cinci), - reclamantei şi copiilor minori Guţu Dumitru şi Eşanu Diana.
S-a obligat Eşanu Mariana să achite lui Eşanu Vladislav cu titlu de sultă din cota-parte ideală ce urmează să î-i revină de 0,30 % din bunul imobil casa individuală de locuit cu numărul cadastral 0121105.004.01, cu suprafaţa de 150 m.p., amplasată pe str. Cantinei, 20, din or-1 Durleşti, în mun. Chişinău, suma de 261 380 lei. 2 Nefiind de acord cu soluţia primei instanţei Eşanu Vladislav la 26 februarie 2015 a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 noiembrie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 18750 lei pînă la 28 octombrie 2015. S-a explicat apelantului că în cazul neînlăturării neajunsurilor, cererea de apel va fi restituită fără de examinare.
În şedinţa de judecată din 28 octombrie 2015 apelantul Eşanu Vladislav, a înaintat un demers privind scutirea de la plata taxei de stat din motivul imposibilităţii achitării taxei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015 s-a respins cererea lui Eşanu Vladislav privind scutirea de la plata taxei de stat, şi s-a acordat apelantului termen suplimentar pentru prezentarae dovezii taxei de stat, pînă la 25 noiembrie 2015, ora 1000. La 28 octombrie 2015 Eşanu Vladislav a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, solicitînd, casarea încheierii recurate şi scutire de la plata taxei de stat. Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel.
Susţine că instanţa de apel incorect a calculat cuantumul taxei de stat, deoarece el pretinde doar la ½ din bunul imobil, şi respectiv taxa de stat urma a fi calculată anume valoarea a ½ cotă parte din imobil. Indică că plata taxei de stat este extrem de mare şi este în imposibilitate de a o achita deoarece nu are venituri. La 16 noiembrie 2015 Eşanu Vladislav şi avocatul Ion Lupaşcu au declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, solicitînd, casarea încheierii recurate şi scutire de la plata taxei de stat. Menţionează recurentul că, nu are posibilităţi reale de achitare a plăţii taxei de stat deoarece, nu este angajat în cîmpul muncii şi totodată are obligaţie de achitare a pensiei de întreţinere pentru copilul minor, iar cuatumul taxei de stat pentru el este împovărător.
Totodată indică că instanţa aplică o tratare diferită faţă de părţi, din motiv că reclamanta la depunerea cererii de chemare în judecată a fost scutită parţial de plata taxei de stat, iar Eşanu Vladislav a fost obligat să achite în întregime cuantumul taxei de stat, însă obligarea apelantului la achitare îl pune într-o situaţie defavorabilă faţă de partea opusă. Consideră că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 28 octombrie 2015 şi respectiv 16 noiembrie 2015, sunt depuse în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea încheierilor instanţei de apel din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs, după de examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. 3 S-a stabilit că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse, cu acordarea termenului pentru necesitatea achitării taxei de stat în mărime de 18750 lei, pînă la 28 octombrie 2015, ora 1430. În şedinţa de judecată din 28 octombrie 2015 prin cerere apelantul Eşanu Vladislav a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, invocînd situaţia materială dificilă şi faptul că achită pensiei de întreţinere unui copil minor. La demersul privind scutire de la plata taxei de stat, Eşanu Vladislav nu a anexat probe ce a-r demonstra situaţia materială precară invocată şi imposibilitatea achitării taxei de stat, care ar sta la baza scutirii acestuia de la plata taxei de stat.
Instanţa a respins cererea ca neîntemeiată şi a dispus acordarea unui termen suplimentar pentru achitarea plăţii taxei de stat pînă la 25 noiembrie 2015, ora 1000. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierile instanţei de apel legale şi întemeiate, iar recursurile neîntemeiate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 85 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. În conformitate cu art. 365 al. (4) Code de Procedură Civilă, la cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.
În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art. 368 al. (1) Cod de Procedură Civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Din materialele cauzei urmează că Eşanu Mariana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, solicitînd determinarea cotelor ideale din bunul imobil.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează, că în cazul cînd cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii de sine stătătoare cu caracter patrimonial, taxa de stat se va calcula conform valorii fiecărei pretenţii aparte art. 87 alin.(1) lit. k) Cod de Procedură Civilă. Deci, instanţa de apel întemeiat a concluzionat de a nu da curs cererii de apel depusă de Eşanu Vladislav, ulterior de a-i acorda termen suplimentar pentru achitarea taxei de stat. Colegiul conchide că scutirea de la achitarea taxei de stat se dispune în baza unor probe pertinente, însă la materialele dosarului nu există nici o probă veridică şi reală care indică nemijlocit asupra situației materiale care să reflecte situaţia precară la moment a solicitantului şi imposibilitatea achitării taxei de stat.
Prin urmare impunerea achitării plăţii taxei de stat, pentru examinarea apelului, nu reprezintă limitarea accesului la justiţie. 4 Neprezentarea dovezii de plată a taxei de stat ori solicitarea de la scutirea acesteia, drept prevăzut la art.85 Cod de Procedură Civilă, indică direct la nerespectarea drepturilor sale procedurale, în măsura stabilită de normele de drept procedural, de aceea instanţa de apel în temeiul legii a dispus obligarea apelantei de a prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, or înaintând cerere de apel fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat şi cunoscând despre necesitatea prezentării acesteia, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt însă ignorat de aceasta.
Prin urmare instanța atestă că recurentul Eşanu Vladislav nu a ţinut cont de prevederileart. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care indică că, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Distinct de cele relatate, instanţa de recurs reţine că argument invocat de către recurent precum că prin impunerea la plata taxei de stat a apelantului, îl pune într-o situaţie defavorabilă faţă de reclamant, nu poate constitui temei de casare a încheierii recurate. Or, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că odată cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat, actele ce confirmă starea materială precară invocată urmau a fi anexate la depunerea demersului.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să menţioneze faptul că în situaţia din speţă, acţiunea instanţei de apel prin aceia că nu a dat curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul reclamantului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag.
1 CEDO, decît dacă acestea urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.
1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea 5 justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.
Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că cererea de apel nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. art. 364 şi 365 Cod de Procedură Civilă, acordîdui apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul nu este lipsit de dreptul de a solicita în instanţa de apel în conformitate cu art. 86 al. (1) Cod de Procedură Civilă, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat.
Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, încheierile instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 şi încheierea din 28 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de Eşanu Vladislav şi avocatul Ion Lupaşcu.
Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Eşanu Vladislav şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care s-a respins cererea lui Eşanu Vladislav de scutire de la plata taxei de stat şi acordat termen pentru achitarea ei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6