2ra-2765/15 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă – I. Rabei dosarul nr.2ra-2765/15 instanţa de apel – A. Gheorghieş, A. Toderaş, N. Chircu ÎNCHEIERE 04 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mogureanu Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Mogureanu împotriva lui Dreahlă Pavel cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral, obligarea de a nu crea impedimente în folosirea bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Mogureanu Tatiana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 14 mai 2015, de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 04 noiembrie 2014 Mogureanu Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dreahlă Pavel cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral, obligarea de a nu crea impedimente în folosirea bunului imobil.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 25 mai 1957 a înregistrat căsătoria cu Mogureanu Ivan. Precizează că, ulterior, le-a fost repartizat un lot de pămînt cu suprafaţa de 0,09 ha destinat pentru construcţie locativă, înregsitrat pe str. Puşkin nr. 5, or. Costeşti. La 04 octombrie 2009 Mogureanu Ivan a decedat. Astfel, conform art. 1500 alin. (1) lit. a) Cod Civil, Mogureanu Tatiana şi feciorul Mogureanu Victor sunt moştenitori legali de gradul I. Indică reclamanta că au acceptat moştenirea, însă feciorul Mogureanu Victor nu pretinde la cota sa din masa succesorală. Indică că după decesul lui Mogureanu Ivan, cumnatul său Dreahlă Pavel, care îi este şi vecin, fără acordul său a schimbat gardul şi a ocupat o parte din teritoriul lui Mogureanu Tatiana.

La adresările sale, Dreahlă Pavel nu a schimbat poziţia gardului. Indică reclamanta, că în termen de 6 luni după decesul lui Mogureanu Ivan, nu s-a adresat cu cerere pentru a trece bunul imobil pe numele său, deoarece a considerat că este coproprietară a averii comune. Solicită Mogureanu Tatiana, constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului la patrimoniul succesoral asupra casei de locuit şi lotului de pămînt cu suprafaţa de 0,09 ha pe str. Puşkin nr. 5, or. Costeşti, r-nul Rîşcani şi obligarea lui Dreahlă Pavel să înlăture obstacolele create la folosirea terenului lîngă casă. La 25 noiembrie 2014 Mogureanu Tatiana a înaintat cerere suplimentară cu privire la precizarea cerinţelor înaintate.

În motivarea cererii a indicat că, Dreahlă Pavel a însuşit nelegitim o parte din lotul de teren şi anume la punctul 3 potrivit planului sectorului a strămutat gardul la depărtarea de 1,80 m şi pînă la punctul 4 construind pe lotul acaparat construcţii cu dimensiunea 2x5 m. Cere, obligarea lui Dreahlă Pavel să nu creeze impedimente la folosirea terenului agricol cu strămutarea gardului potrivit planului sectorului din titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 7123115170 cu demolarea construcţiei ce se află pe terenul acaparat nelegitim de către pârât (f.d.15). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 14 mai 2015, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către Mogureanu Tatiana şi a menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 14 mai 2015. La 18 august 2015 şi la 26 august Mogureanu Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Consideră recurenta că instanţa a apreciat arbitrar probele existente la materialele cauzei şi nu a luat în consideraţie prevederile art. 315 alin. (1) şi 316 Cod civil.

Examinînd cererea de recurs declarată de Mogureanu Tatiana, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mogureanu Tatiana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Mogureanu Tatiana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat