2ra-2862/15 — Reopararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptiului la exaecutarea în termen rezonabil a hotăprîrii judecătoreşti

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr.2ra-2862 /15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Malancea Eduard împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 05 mai 2014, prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Malancea Eduard, iar în rest hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 mai 2015 a fost menținută, c o n s t a t ă : La 02 februarie 2014, Malancea Eduard a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la cu repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2009, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2009, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să acorde familiei sale spaţiu locativ conform legislaţiei în vigoare.

Susține că în temeiul hotărîrii judecătorești menționate la data de 28 iulie 2009 Oficiul de Executare Centru a emis încheierea nr. 12-1005/09 cu privire la primirea spre executare a documentului executoriu și stabilirea termenului de executare benevolă prin care a fost obligat Consiliul mun. Chișinău să execute hotărîrea judecătorească în termen de 15 zile. Însă, pînă în prezent hotărîrea Judecătoriei Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2009, nu a fost executată. Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material în mărime de 1000 lei lunar începînd cu data de 25 noiembrie 2009 și pînă la adoptarea hotărîrii și repararea prejudiciului moral în mărime de 3 000 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 mai 2014, acțiunea a fost admisă parțial fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Malancea Eduard la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești definitive a Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2009, și încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Malancea Eduard suma de 52 000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 25 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și modificată hotărîrea primei instanțe prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Malancea Eduard de la 25 000 lei pînă la 15 000 lei, iar în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La 28 septembrie 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea, acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care cerințele să fie respinse integral ca neîntemeiate. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe a interpretat eronat normele de drept material care reglementează modalitatea de apreciere a prejudiciului moral, mai cu seamă prescripţia art. 1 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care indică că aplicarea şi interpretarea termenilor se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru a pararea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, menționează că Curtea europeană prin jurisprudenţa sa în acest sens, precizează că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanţele în care hotărîrea judecătorească neexecutată stipulează doar chirie fără titlu de proprietate, iar prin prisma Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cerințele cu privire la cheltuielile pentru plata chiriei urmează a fi înaintate într-o procedură separată. Totodată, menționează că în cadrul examinării cauzei instanțele au lăsat fără apreciere atît scrisoarea nr. 03-116/2269 din 11 aprilie 2014, prin care Primăria mun.

Chișinău recunoaşte imposibilitatea la caz a executării hotărîrii judecătoreşti din lipsa spațiului locativ liber în mun. Chişinău, cît și scrisoarea nr. 03-116/5960 din 28 mai 2015, din care rezultă că în bugetul Municipal Chişinău pe anul 2015, prezentat spre aprobare Consiliului Municipal Chişinău în lectura a doua, au fost alocate 7 milioane de lei pentru cheltuielile ce ţin de executarea titlurilor executorii. De altfel, susține că în cadrul şedinţei de lucru de la Ministerul Justiţiei din data de 12 mai 2014, reprezentantul Primăriei mun. Chişinău a indicat, că hotărîrile judecătoreşti se execută prin alocarea mijloacelor financiare, însă în virtutea numărului mare de documente executorii, acestea nu pot fi executate simultan.

Prin urmare, este cert că debitorul nu neagă faptul că va executa hotărîrile judecătorești în acest sens, iar în astfel de circumstanțe amînarea sau întîrzierea în executare se constituie justificată. La 04 noiembrie 2015, Malancea Eduard a depus referință asupra recursului declarat de Ministerului Justiției al RM, invocînd netemeicia acestui și legalitatea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva