2ra-2799/15 — Privind nulitatea ordinelor de plată bancară

Dosarul nr. 2ra-2799/15 Instanţa de fond: Judecătoria Comrat – V. Hrapacov Instanţa de apel: CA Cahul – V. Movilă, N. Veleva, Ev. Dvurecenschii DECIZIE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele colegiului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd recursul, declarat de Banca Comercială „Moldova – Agroindbank” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Demeşco împotriva Băncii Comerciale „Moldova – Agroindbank” Societate pe Acţiuni privind nulitatea ordinelor de plată bancare, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Aliona Demeşco, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea, CONSTATĂ : La 17 decembrie 2012 Aliona Demeşco s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldova – Agroindbank” SA privind nulitatea ordinelor de plată bancare.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că în luna martie 2007 a discutat cu angajaţii BC “Moldova – Agroindbank” SA filiala Comrat modul de stingere a dobînzei la creditul ÎI “Sarî Vera” conducător al căreia era ea. Datorită imposibilităţii 1 stingerii datoriei de către întreprindere, lucrătorii băncii i-au propus să primească pe numele ei credit şi să stingă datoria întreprinderii. Angajaţii băncii au motivat că creditul trece în numărul celor întîrziate şi banca va suporta prejudicii la formarea fondului de risc. Aliona Demeşco a menţionat că iniţial a acceptat propunerea băncii şi la 23 martie 2007 a încheiat cu BC „Moldova – Agroindbank” SA un contract de credit la suma de 189.000 lei, cu termenul de rambursare pînă la 20 martie 2022, cu o dobîndă de 15% anual.

În asigurarea creditului s-a constituit contractul de gaj al apartamentului amplasat în mun. Comrat, str. Dubinin, 14. Însă după semnarea la bancă a contractelor de credit şi de ipotecă, a hotărît să nu mai ia creditul. Reclamanta a indicat că la examinarea unei alte cauze între aceleaşi părţi, unde s-a examinat transmiterea silită în posesiune a bunurilor gajate, a aflat ca a primit creditul. Astfel a solicitat de la bancă prezentarea documentelor de plată care confirmă primirea mijloacelor băneşti de către ea. La 18 decembrie 2009 Banca a prezentat copia neautentificată a documentului de plată nr. 11496 din 27 martie 2007, potrivit căruia i-au fost eliberate mijloace băneşti şi cererea de confirmare a primirii creditului de către Aliona Demeşco.

Aliona Demeşco susţine că aceste documente ea nu le-a semnat şi mijloace băneşti nu a primit, iar în realitate creditul a fost primit de către lucrătorii bancari şi ulterior îndreptaţi la stingerea obligaţiunilor ÎI “Sarî Vera”. Astfel documentul de plată nr. 11496 din 27 martie 2007 este nul, cu atît mai mult că conform raportului de expertiză, semnătura din numele Alionei Demeşco pe confirmarea de primire a creditului din 27 martie 2007 a fost executată de către lucrătorul bancar L. Condratova.

Reclamanta a menţionat că a depus plîngere la CCCEC pe faptul dat, unde s-a stabilit că creditul pe care nu l-a primit se stingea din numele ei de către alte persoane, conform a 10 ordine de încasare a numeralului: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei.

În cadrul examinării cauzei reclamanta a înaintat cerere suplimentară prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii documentului de plată bancar nr. 11496 din 27 martie 2007 şi recunoşterea nulităţii a 10 ordine de încasare: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Aliona Demeşco ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei s-a reţinut că acţiunile îndreptate spre executarea actului juridic nu pot fi private ca acte juridice sinestătătoare, deoarece nu întrunesc toate elementele actului juridic, aceste acţiuni pot fi apreciate doar concomitent cu examinarea litigiilor privind actul juridic de bază, iar cerinţa privind nulitatea contractului de credit a fost deja examinată şi există hotărîre judecătorească definitivă de respingere a acestei pretenţii (f.d. 226, 227, 230 - 233 vol. I). La 14 mai 2014 Aliona Demeşco a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să se admită acţiunea (f.d.

229, 243 - 244 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015 s-a admis recursul declarat de Aliona Demeşco, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea. S-a constatat nulitatea ordinului de eliberare a numeralului nr. 11496 din 27 martie 2007 în sumă de 189.000 lei; ordinele de încasare a numeralului: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei.

În motivarea deciziei s-a reţinut că BC „Moldova – Agroindbank” SA nu a prezentat probe şi nu a confirmat existenţa consimţămîntului Alionei Demeşco la primirea de facto a sumei de 189.000 lei conform ordinului de eliberare a numeralului din 27 martie 2007 şi la introducerea chiar şi de către alte persoane împuternicite, la contul creditorului a sumelor băneşti conform celor 10 ordine de încasare a numeralului. Instanţa de apel a concluzionat că Aliona Demeşco nu a semnat nici ordinul de eliberare a numeralului nr. 11496 din 27 martie 2007 la suma de 189.000 lei şi nici cele 10 ordine de încasare a numeralului, astfel că la întocmirea acestor acte juridice nu a fost respectată forma scrisă prevăzută de art. 210 alin. (1) Cod Civil (f.d.

137 - 141 vol. II). La 21 septembrie 2015 BC „Moldova – Agroindbank” SA a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014 (f.d. 148 - 149 vol. II). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate normele de drept material şi procedural. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Cahul a fost pronunţată la 16 iulie 2015 şi a fost expediată părţilor la 03 august 2015 (f.d.

142 vol. II). Recurentul a depus recurs la 18 septembrie 2015, fiind depus în termen. 3 Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 16 iulie 2015 a admis recursul declarat de Aliona Demeşco, a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014, a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea.

S-a constatat nulitatea ordinului de eliberare a numeralului nr. 11496 din 27 martie 2007 în sumă de 189.000 lei; ordinele de încasare a numeralului: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră neîntemeiată concluzia instanţei de apel din următoarele motive.

Din materialele cauzei rezultă că la 26 martie 2007 BC “Moldova – Agroindbank” SA şi Aliona Demeşco au încheiat contractul de credit, prin care creditorul s-a obligat să ofere un credit la suma de 189.000 lei, iar Aliona Demeşco s- a obligat să primească creditul şi să-l restituie cu scadenţa finală pînă la 20 martie 2022. În asigurarea acestui credit BC “Moldova – Agroindbank” SA şi Aliona Demeşco au încheiat contractul de ipotecă, obiectul căruia l-a constituit bunul imobil apartament nr. 14 de pe str. Dubinin, 20, or. Comrat. Întru confirmarea executării obligaţiunii la contractul de credit din 26 martie 2007 banca a prezentat ordinul de eliberare a numerarului nr. 11496 din 27 martie 2007, ce confirmă primirea de către beneficiarul Aliona Demeşco a sumei de 189.000 (f.d.

109 vol. I), iar în confirmarea faptului că Aliona Demeşco parţial a executat obligaţiunea de rambursare a creditului şi a plăţilor aferente s-au prezentat ordinele de încasare a numeralului: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei, potrivit cărora plătitorul Aliona Demeşco a achitat BC “Moldova – Agroindbank” SA (f.d.

87 – 96 vol. I). Aliona Demeşco susţine că aceste documente ea nu le-a semnat şi mijloace băneşti nu a primit, iar în realitate creditul a fost primit de către lucrătorii bancari şi ulterior îndreptat la stingerea obligaţiunilor ÎI “Sarî Vera”. Consideră documentul de 4 plată nr. 11496 din 27 martie 2007 în sumă de 189.000 lei nul, cu atît mai mult că conform raportului de expertiză, semnătura din numele Alionei Demeşco pe confirmarea de primire a creditului din 27 martie 2007 a fost executată de către lucrătorul bancar L. Condratova. Insistă că şi cele 10 bonuri de stingere parţială a creditului de asemenea nu este semnat de ea. Reieşind din situaţia de fapt, Colegiul remarcă că obiectul prezentului litigiu sînt ordinele de eliberare a numeralului enumerate mai sus, ce rezultă din contractul de credit nr. S-07-136 din 26 martie 2007 încheiat între BC “Moldova – Agroindbank” SA şi Aliona Demeşco.

Instanţa de recurs reţine că contractul de credit nr. S-07-136 din 26 martie 2007 încheiat între BC “Moldova – Agroindbank” SA şi Aliona Demeşco, a fost obiectul litigiului într-o altă cauză, unde banca a solicitat transmiterea silită în posesiune a bunurilor ipotecate şi anume apartamentul nr. 14, situat pe str. Dubinin, or. Comrat, ipotecat conform contractului de ipotecă nr. S 07 136/A, iar Aliona Demeşco prin acţiune reconvenţională a solicitat declararea nulităţii contractului de credit şi a contractului de ipotecă, pe aceleiaşi temeiuri că ea nu a primit creditul în sumă de 189.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 16 mai 2011 acţiunea BC “Moldova – Agroindbank” SA a fost admisă, s-a transmis în mod forţat băncii bunul ipotecat în baza contractului de ipotecă nr. S-07-136 din 26 martie 2007, care aparţine cu drept de proprietate Alionei Demeşco, apartamentul nr. 14 cu suprafaţa de 41 m.p.

situate în or. Comrat, str. Dubinin, 20 şi s-a respins acţiunea reconvenţională privind nulitatea contractelor de credit şi de ipotecă. Prin decizia instanţei de apel din 22 noiembrie 2011 s-a menţinut hotărîrea instanţei de fond din 16 mai 2011, ulterior fiind menţinută şi prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 26 aprilie 2012 (f.d. 63 – 67 vol. II). Colegiul constată întemeiată concluzia instanţei de fond precum că acţiunile îndreptate spre executarea actului juridic nu pot fi privite ca acte juridice sinestătătoare, deoarece nu întrunesc toate elementele actului juridic, aceste acţiuni pot fi apreciate doar concomitent cu examinarea litigiilor privind actul juridic de bază, iar cerinţa privind nulitatea contractului de credit a fost deja examinată şi există hotărîre judecătorească definitivă de respingere a acestei pretenţii.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă, soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată, sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile, la care participă aceleaşi persoane. Colegiul precizează că decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, avînd puterea lucrului judecat, are forţă superioară faţă de prevederile normei precitate şi este obligatorie pentru cei vizaţi, ori, aceasta are scopul de a asigura preeminenţa dreptului faţă de orice prevederi legale. 5 Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate.

În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sînt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărîri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie. Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărîre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creînd speranţa legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară. Instanţa de recurs constată că prevederile art. 123 alin. (2) și art. 254 alin. (3) CPC vorbesc despre prejudicialitatea hotărîrii judecătorești. Acest efect face imposibil o altă apreciere într-un alt proces al faptelor și raporturilor juridice, care au fost deja stabilite printr-o hotărîre judecătorească.

Prejudicialitatea are limite subiective și obiective. Cele subiective cer ca acest efect juridic să se producă prin participarea la un alt proces a acelorași persoane. Limitele obiective se referă la examinarea în cadrul altui proces a acelorași fapte și raporturi juridice în privința cărora a fost emisă deja o hotărîre irevocabilă. Respectarea prejudicialității contribuie la soluționarea justă a pricinilor civile, exclude posibilitatea pronunțării hotărîrilor contradictorii, facilitează procesul probației. Astfel, concluziile primei instanţe privind respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Aliona Demeşco ca neîntemeiată, sînt apreciate de instanţa de recurs ca fiind juste. Or, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, reieşind din probele prezentate.

Materialele cauzei demonstrează că creditul contractat de Aliona Demeşco în baza contractului nr. S-07-136 din 26 martie 2007 în sumă de 189.000 lei a fost îndreptat spre stingerea datoriei ÎI “Sarî Vera”, al cărei administrator era Aliona Demeşco. Argumentul că ordinul nr. 11496 din 27 martie 2007 de eliberare de către bancă a sumei de 189.000 lei nu este semnat de recurentă, nu influienţează obligaţia Alionei Demeşco faţă de bancă, de rambursare a datoriei, ori ea recunoaşte faptul încheierii contractului de credit şi că aceiaşi bani au fost îndreptaţi la stingerea datoriei ÎI “Sarî Vera”. Ea la rîndul său este îndreptăţită să revendice suma de la ÎI “Sarî Vera”.

Şi ordinele de incaso a sumelor: nr. 17814 din 27 septembrie 2007 în sumă de 3.402 lei; nr. 14668 din 10 aprilie 2007 în sumă de 2.915 lei; nr. 13703 din 22 mai 2008 în sumă de 3.280 lei; nr. 10600 din 30 mai 2007 în sumă de 6.820 lei; nr. 09392 din 25 iunie 2007 în sumă de 3.350 lei; nr. 14136 din 31 ianuarie 2008 în sumă de 3.420 lei; nr. 11473 din 27 martie 2007 în sumă de 1.890 lei; nr. 21729 din 07 mai 2008 în sumă de 3.460 lei; nr. 16847 din 30 iunie 2008 în sumă de 3.440 lei şi nr. 16239 din 29 februarie 2008 în sumă de 3.270 lei, nu pot fi recunoscute nule, ele demonstrează stingerea parţială a creditului contractat de Aliona Demeşco, cu micşorarea datoriei restante. Totodată creditul a fost stins prin transmiterea silită a bunului ipotecat.

6 În sensul art. 218 Cod Civil nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită. În speţă lipsa semnăturilor intimatei Aliona Demeşco în ordinele de eliberare a împrumutului, de încasare a ratelor la credit, a fost acoperită prin voinţa tăcită a intimatei, care a acceptat stingerea datoriei ÎI “Sarî Vera” din contul contractului de credit încheiat între ea şi bancă, adică din contul sumei de 189.000 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că argumentele aduse BC „Moldova – Agroindbank” SA şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014, prin care acţiunea Aliona Demeşco a fost respinsă.

Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Moldova – Agroindbank” Societate pe Acţiuni. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 16 iulie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Demeşco împotriva Băncii Comerciale „Moldova – Agroindbank” Societate pe Acţiuni privind nulitatea ordinelor de plată. Se menţine hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 aprilie 2014 prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Aliona Demeşco ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele colegiului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 7