- Dosarul nr.
- 2ra-2884/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 decembrie 2015
- Părțile
- Toma Vasile, Toma Tatiana vs Ministerul Justitiei al RM, Procuratura Buiucani mun. Chisinau
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2884/15 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală
dosarul nr.2ra-2884/15 prima instanţă – M. Diaconu instanţa de apel – N. Traciuc, Iu. Cotruță, M. Anton ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Toma Tatiana și Toma Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Toma Tatiana şi Toma Vasile împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuratura sect. Buiucani, mun. Chişinău privind recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală şi al instanţei de judecată şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Toma Tatiana și Toma Vasile, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 14 iulie 2014 c o n s t a t ă: La data de 27 februarie 2014, reclamanţii Toma Tatiana şi Toma Vasile, s-au adresat în judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Procuratura sect. Buiucani, mun.Chişinău, solicitînd recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală şi al instanţei de judecată şi încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, la data de 02 iulie 2010, în urma pronunțării unei sentinţe ilegale emise de Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău, au fost condamnaţi în baza art.27-145 alin.2), lit.b), i) Cod Penal la 12 ani privaţiune de libertate, cu ispăşirea pedepsei într-o instituţie penitenciară de tip închis.
Prin decizia Curţii de Apel Chisinău din 04 martie 2011, a fost încetat dosarul penal în privinţa lor în baza art.27,145 alin.2, lit.b), i) Cod Penal. Menţionează reclamanţii că, ca urmare a acţiunilor ilegale a Procuraturii mun. Chişinău, hotărîrii ilegale a Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău le-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice grave: prejudiciu, manifestat prin deteriorarea sănătăţii periculoasă pentru viaţă, dureri psihice grave, din cauza condamnării pe un termen de 12 ani, cu ispăşirea pedepsei într-o instituţie penitenciară de tip închis. Au mai menţionat reclamanţii că în perioada 29 mai 2009 - 04 martie 2011, s- au aflat sub presiune psihică morală şi fizică. Susţin că dînşii nu au încălcat legile statului şi aproximativ 40 de ani au lucrat cinstit pentru binele ţării, fiind chiar premiaţi de stat.
Totodată indică că, din cauza acţiunilor ilegale a Procuraturii - percheziţii ilegale la domiciliu şi la locul de muncă au suferit daune ireparabile. Pînă la fabricarea împotriva lor a dosarului penal, dînşii au fost relativ sănătoşi, însă din cauza acţiunilor ilegale ale instanței de judecată şi procuraturii, au devenit bolnavi şi dependenţi de medicamente. Relevă că, reclamanta Tatiana Toma, a fost forţată să părăsească locul de muncă, din cauza îmbolnăvirii de boli incurabile: diabet zaharat, insulte, a fost identificată o boală de inimă incurabilă care necesită intervenţii chirurgicale complexe şi scumpe. Reclamantul Vasile Toma, din cauza acţiunilor ilegale ale Procuraturii mun. Chişinău şi Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău suferă de boli grave precum diabet zaharat, hipertensiune, fibrilaţia atrială a inimii, boli tiroidiene severe, care necesită intervenţie chirugicală şi alte boli care duc la cheltuieli inevitabile de tratament. Solicită reclamanţii încasarea din bugetul de stat, pentru fiecare reclamant în parte, a prejudicului material în mărime de 30 000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 06 august 2014, au depus apel Toma Tatiana şi Toma Vasile, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, în sensul invocat.
Prin decizia Curții de Apel din 09 iulie 2015 s-a respins apelul declarat de către Toma Tatiana şi Toma Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 iulie 2014. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 07 septembrie 2015 Toma Tatiana şi Toma Vasile au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 iulie 2014, pronunțînd o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.
În motivarea recursului recurenții au indicat că, instanța de fond și cea de apel nu au elucidat pe deplin și sub toate aspectele circumstanțele care au o importanță pentru soluționarea pricinii, instanțele de judecată au încălcat și au aplicat eronat normele de drept material și anume prevederile art.6 al Legii RM nr.1545 cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, precum și prevedrile art. 1405,1422 Codul civil. Afirmă recurenții că, din cauza intentării urmăririi penale, în privința recurenților a fost aplicată măsura de reprimare obligațiunea de nepărăsire a localității, care nu a fost încălcată și în această stare s-au aflat timp de un an și 10 luni, ce a avut o influență negativă asupra psihicului.
Indică, că urmare a acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, le-au fost cauzate suferințe fizice și daune materiale în sumă de 30 000 lei pentru fiecare, precum și au suportat un prejudiciul moral în mărime de 500 000 lei. În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Conform scrisorii de comunicare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 09 iulie 2015 a fost expediată la data de 31 iulie 2015 (f.d.228), însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 septembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Analizînd modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.
Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenților cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurenții Toma Tatiana și Toma Vasile poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurenții Toma Tatiana și Toma Vasile în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Toma Tatiana și Toma Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari