2ra-2775/15 — Obligarea eliberării copiei dosarului penal şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr.2ra-2775/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivanenco Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Ivanenco împotriva Judecătoriei Centru mun. Chișinău cu privire la obligarea eliberării copiei dosarului penal și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către Ivanenco Valentin și menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 16 decembrie 2014 prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 20 iunie 2014, Ivanenco Valentin a depus cererea de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Centru mun. Chișinău cu privire la obligarea eliberării copiei dosarului penal și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 18 iunie 2014, s-a adresat Judecătoriei Centru mun. Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea copiei dosarului penal nr. 1-415/2013, în baza căruia la data de 04 iulie 2013 judecătorul D. Chistol, a adoptat sentinţa de condamnare în privinţa Anei Cebotari. Menționează că și-a întemeiat cerințele în baza pct.2 din Regulamentul privind modul de formare şi utilizare a veniturilor obţinute de la prestarea serviciilor, contra plată, de către instanţele judecătoreşti, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.241 din 06 martie 2006. Însă, Judecătoria Centru mun.

Chișinău i-a refuzat în eliberarea copiei dosarului penal nr. 1-415/2013, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil. La fel, remarcă că contrar prevederilor pct.7 din Regulamentul sus menţionat, care stabileşte că solicitarea de eliberare a copiei de pe înregistrarea audio şi/sau video a şedinţei de judecată sau a fotocopiei se înregistrează de către persoana responsabilă la instanţa de judecată care eliberează solicitantului un bon de plată, pîrîtul nu i-a eliberat bon de plată. Solicită reclamantul obligarea Judecătoriei Centru mun. Chișinău să-i elibereze copia dosarului penal nr.1-415/2013 în baza căruia la data de 04 iulie 2013 Judecătorul D. Chistol a adoptat sentința de condamnare în privința Anei Cebotari și repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 unități convenționale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 august 2014, cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valentin Ivanenco către Judecătoria Centru mun. Chişinău privind încasarea prejudiciului moral, a fost strămutată pentru examinare în fond de la Judecătoria Centru mun. Chișinău la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 16 decembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Ivanenco Valentin și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele judecătorești au reținut prevederile pct.2 din Regulamentul privind modul de formare şi utilizare a veniturilor obţinute de la prestarea serviciilor, contra plată, de către instanţele judecătoreşti, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.241 din 06 martie 2006, care indică că instanțele vor elibera copii de pe înregistrarea audio şi/sau video a şedinţei de judecată, la solicitarea scrisă sau verbală a participanţilor la proces, precum şi fotocopii de pe materialele dosarului și au concluzionat că în cadrul examinării cauzei nu a fost justificat dreptul reclamantului de a-i fi eliberate fotocopii din materialele dosarului penal nr.1-415/2013. Or, Ivanenco Valentin nu a confirmat calitatea sa de participant în cauza penală nr. 1-415/2013, examinată de Judecătoria Centru mun.

Chișinău și finalizată la data de 04 iulie 2013 cu pronunțarea sentinței de condamnare în privința Anei Cebotari. Totodată, cu referire la reglementările art. 1422 alin. (1) Cod civil, instanțele nu au constatat careva acțiuni ale Judecătoriei Centru mun. Chișinău, prin care s-ar fi încălcat vre-un drept al reclamantului. La 23 septembrie 2015, Ivanenco Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și urmează a fi casată deoarece la examinarea cauzei instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în special prevederile pct. 12 lit. e) din Regulile de conduită a justiţiabililor şi a altor persoane în instanţa judecătorească, aprobate prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.504/17 din 3 iunie 2014, care indică că, informaţia cu privire la dosarele din arhiva instanţei de judecată poate fi obţinută cu respectarea următoarelor reguli generale: fotocopierea actelor din dosar de către terţele persoane, care nu sînt participanţi în procesul respectiv, poate fi efectuată doar cu acordul preşedintelui instanţei judecătoreşti sau altei persoane împuternicite şi în prezenţa unui reprezentant al arhivei.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivanenco Valentin este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivanenco Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ivanenco Valentin asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivanenco Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ivanenco Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva