2ra-2738/15 — Ăncasarea cheltuielilor pentru spaţiile folosite

prima instanţă:B. Bosîi dosarul nr. 2ra-2738/15 instanţa de apel: G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav, Iurașco Ruslan și Condrea Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Central de Probațiunea de pe lîngă Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva executorilor judecătorești Constantiniuc Vladislav, Iurașco Ruslan, Coliba Vera și Condrea Nadejda cu privire la încasarea cheltuielilor pentru spațiile folosite, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 16 aprilie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de către Oficiul Central de Probațiune de pe lîngă Ministerul Justiției al Republicii Moldova casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 30 decembrie 2014, și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 02 decembrie 2013, Oficiului Central de Probațiunea de pe lîngă Ministerul Justiției al RM a depus cererea de chemare în judecată împotriva executorilor judecătorești Constantiniuc Vladislav, Iurașco Ruslan, Coliba Vera și Condrea Nadejda cu privire la încasarea cheltuielilor pentru spațiile folosite.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 02 aprilie 2008 între Departamentul de Executare şi ÎM „Gospodăria Comunal-locativă Cahul” a fost încheiat contractul de comodat nr. 26 cu privire la transmiterea în folosinţă a încăperilor (6 oficii) situate pe str. Ioan Vodă cel Cumplit nr. 71, or. Cahul, cu suprafaţa totală de 138,00 m.p.. Conform punctului 2.1 al contractului de comodat, plata pentru cheltuielile la energia electrică şi gaze naturale se va efectua din conturile bugetare ale Departamentului de Executare, conform contractelor încheiate cu furnizorii acestor servicii.

Menționează reclamantul că în conformitate cu Legea privind executorii judecătoreşti nr.113 din 17 iunie 2010, a fost stabilit statutul, sarcinile şi responsabilităţile executorilor judecătoreşti, modul de organizare profesională şi de autoadministrare, relaţiile lor cu autorităţile publice, cu organizaţii publice sau private, fiind separaţi de Departamentul de Executare, şi încredinţate sarcinile privind executarea silită. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 827 din 10 septembrie 2010, Direcţia de Probaţiune a Departamentului de Executare a fost reorganizată în Oficiul Central de Probaţiune cu birouri de probaţiune, create în baza secţiilor de probaţiune ale oficiilor de executare, fiind subordonat organizatoric Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

În baza aceleiași Hotărîri, Oficiul Central de Probaţiune de pe lîngă Ministerul Justiției al RM a preluat de la Departamentul de Executare unităţile de personal, iar activele şi pasivele, mijloacele fixe şi alte bunuri ale Departamentului de Executare, utilizate în scopul exercitării activităţii de probaţiune, au fost transmise către Oficiul Central de Probaţiune în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizaţiilor, instituţiilor, a subdiviziunilor, construcţiilor, mijloacelor fixe şi altor active, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.688 din 09 octombrie 1995. Totodată, prin Hotărîrea Guvernului cu privire la optimizarea structurii, activităţii Ministerului Justiţiei şi autorităţilor administrative din subordine nr.735 din 03 octombrie 2012, în vigoare din 01 ianuarie 2013, Oficiul Central de Probaţiune şi subdiviziunile teritoriale a fost transferat din subordinea Departamentului instituţiilor penitenciare în subordinea Ministerului Justiţiei.

Menționează reclamantul că, necătînd la faptul, că executorii judecătoreşti au trecut la autoadministrare conform Legii privind executorii judecătoreşti nr.113 din 17 iunie 2010, pîrîţii continuă să se afle şi sa-şi desfăşoare activitatea în încăperile din str. Ioan Vodă cel Cumplit nr.71, or. Cahul, în spaţiul atribuit prin contractul de comodat Departamentului de Executare, deși după restructurările ulterioare dreptul de folosinţă asupra acestui spaţiu revine Oficiului Central de Probaţiune. Mai mult ca atît, executorii judecătoreşti neavînd contracte cu furnizorii de energie electrică şi gaze naturale, folosesc aceste servicii timp îndelungat, fără a achita plata pentru ele care o perioadă de 3 ani este achitată de către Oficiul Central de Probaţiune din surse bugetare.

Indică că a trimis în adresa pîrîților un şir de înştiinţări şi pretenţii solicitînd eliberarea spaţiilor respective şi a achitarea plăților pentru serviciile comunale utilizate, iar la 20 martie 2013 a expediat în adresa acestora facturile de plată și modul de calcul, însă deși prin solicitarea din 05 februarie 2013 pîrîții recunosc că folosesc serviciile de energie electrică şi gaze naturale, nu le achită nu au întreprins careva măsuri în acest sens, continuînd să acumuleze datorii, îmbogățindu-se fără justă cauză de la Bugetul de stat și eschivându-se cu rea credință de respectarea legislaţiei în acest domeniu.

Solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru folosirea spațiului folosit în perioada 01 ianuarie 2011 – 01 noiembrie 2013, și anume de la executorul judecătoresc Vladislav Constantiniuc în mărime de 10 535,80 lei, pentru spaţiul cu suprafața de 15,9 m.p, de la executorul judecătoresc Nadejda Condrea în sumă de 8 715,35 lei pentru spaţiul cu suprafața de 16,6 m.p., de la executorii judecătorești Iuraşco Ruslan şi Coliba Vera în mod solidar în mărime de 9.110,43 lei pentru spaţiul cu suprafața folosit de 15,6 m.p., și de la executorul judecătoresc Coliba Vera în mărime de 4.037,18 lei, pentru spaţiul cu suprafața de 15,6m.p.. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 30 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 16 aprilie 2015 a fost admis apelul declarat de către Oficiul Central de Probațiune de pe lîngă Ministerul Justiției al RM, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat în beneficiul Oficiul Central de Probațiune de pe lîngă Ministerul Justiției al RM în contul recuperării cheltuielilor pentru energia electrică și gazelor naturale consumate în perioada 01 ianuarie 2011 – 01 noiembrie 2013 de la executorii judecătorești: Constantiniuc Vladislav suma de 7 871,45 lei, Condrea Nadeja suma de 8 219,93 lei, Coliba Vera suma de 4 571,22 lei și Iurașco Ruslan suma de 3 149,90 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Totodată a fost încasat în beneficiul statului cu titlu de taxă de stat de la Constantiniuc Vladislav suma de 353,01 lei, de la Condrea Nadejda suma de 445,62 lei, de la Coliba Vera suma de 326,72 lei și de la Iurașco Ruslan suma de 166,32 lei. La data de 18 august 2015, executorul judecătoresc Condrea Nadejda a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recurentul a invocat că decizia instanței de apel este ilegală şi nefondată şi urmează să fie casată deoarece la examinarea cauzei instanța a admis încălcare altor norme de drept procedural decît cele prevăzute în al.

(3) al art. 432 Cod de procedură civilă, însă care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, ceia ce potrivit art. 432 al. (4) Cod de procedură civilă constituie temei de declarare a recursului. Astfel, invocînd prevederile art. 123 al. (6) CPC, care indică că faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat, menționează că personal a negat faptul consumului de gazelor naturale şi energie electrice, însă instanța în mod arbitrar, fără suport probatoriu, a luat în consideraţie afirmaţiile pur declarative ale reclamantului. Susține că la fel, nu a negat faptul că reclamantul a achitat serviciile consumate de ea şi posibil de alţi copîrîţii, însă în cadrul examinării cauzei nu au fost prezentate careva probe ce ar confirma că dînsa s-a încălzirea şi energia electrică respectivă.

Or, atîta timp cît a negat afirmațiile reclamantului acestea urmau să fie dovedite. Totodată, indică că în materialele cauzei civile nu există nici un înscris, prin care se dovedeşte faptul, că executorul judecătoresc Nadejda Condrea personal a primit măcar o pretenţie de la reclamant privitor la achitarea serviciilor, respectiv nu am exprimat nici un acord tacit faţă de pretenţiile reclamantului despre care nu a cunoscut pînă la acţionarea în judecată. Mai mult decît atît, instanţa de apel a respins calculul prezentat de reclamant şi a inventat modalitatea sa de calculare a cheltuielilor pentru energia electrică şi încălzirea încăperilor, expunîndu-se asupra unor întrebări în privința cărora este nevoie de cunoștințe ştiinţifice, fără concluzia specialistului sau expertului asupra problemei abordate.

În acest sens menționează că acţiunea nu a fost înaintată către pîrîţi în mod solidar, iar la modalitatea de calculare aplicată de instanţă nu s-a ținut cont de numărul de caloriferilor instalate în fiecare birou separat şi starea lor de funcţionare, numărul prizelor şi electrocasnicilor sau altor aparate electrice conectată la energia electrică, sau prezumarea instanţei de apel, că cota-parte a cheltuielilor posibile ale fiecărui pîrît depinde doar de suprafaţa birourilor este evident greşită iar în lipsa concluziei specialistului în domeniul contabilităţii, energiei electrice şi termice nu este posibil de stabilit adevărul. La 19 august 2015, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav, Iurașco Ruslan și Condrea Nadejda au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul au invocat că la adoptarea deciziei instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procesual. Astfel, consideră că capacitatea de consum a energiei electrice nu depinde de suprafaţa încăperii ocupate ci de numărul de aparate electronice şi capacitatea de consum a acestora, iar cheltuielile suportate de fiecare dintre intimați nu pot fi repartizate în modul indicat în calculul instanței, cu atît mai mult că intimatul nu a prezentat nici un act de inventariere a aparatelor electrice utilizate. La fel, menționează că reclamantul nu a prezentat lista persoanelor care au activat în perioada respectivă în birourile Oficiului Central de Probațiune, deoarece în cazul în care activau un număr mai mare de angajați care în activitatea de zi cu zi foloseau mijloace tehnice este evident că consumul energiei electrice acestora creşte proporţional şi nu poate fi pus pe seama pîrîţilor.

Susțin că la pronunțarea deciziei instanța de s-a bazat doar pe prezumţia că în birouri a fost lumină şi căldură însă aceste prezumţii nu pot fi reţinute în speță deoarece contravin prevederilor art. 131 alin. (1), 122 CPC, or, instanţa de judecată apreciază doar probele pertinente şi concludente prezentate în şedinţă de judecată. Totodată, consideră că la calcularea taxei de stat care a fost încasată în beneficiul intimatului instanța de apel a încălcat prevederile art. 98 al.

(1) CPC, în conformitate cu care cheltuielile aferente judecării pricinii, se încasează la buget de la pârât proporţional părţii admise din acţiune și art. 3 pct. I) lit. a) din Legea taxei de stat care statuează că, cuantumul taxei de stat pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial este de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei de la persoanele fizice şi nu mai puţin de 270 lei şi nu mai mult de 50000 lei de la persoanele juridice, sau, în speță, taxa de stat încasată în beneficiul statului depășește limita de 3%. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. După cum atestă din materialele cauzei recurenții Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan au recepționat copia decizie instanței de apel din 16 aprilie 2015, la data de 16 iunie 2015 (f.d. 177-179, 181). Tot, actele cauzei că cererile de recurs declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan împotriva deciziei instanței de apel au fost înregistrate la data de 18 august 2015 și respectiv 19 august 2015, însă au fost depuse prin intermediul oficiului poștal la data de 12 august 2015 și respectiv 15 august 2015, fapt ce se confirmă prin plicurile anexate la materialele cauzei (f.d.

184, 190). Astfel, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarata recursurile în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarat de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către executorii judecătorești Condrea Nadejda, Coliba Vera, Constantiniuc Vladislav și Iurașco Ruslan se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva