2ra-2591/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

prima instanţă –V. Chisilița dosarul nr. 2ra-2591/15 instanţa de apel – N. Cernat, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sandulescu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sandulescu Andrei împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 27 februarie 2015 în partea admiterii acțiunii, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de respingere a acțiunii c o n s t a t ă La 29 octombrie 2014 Sandulescu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient executorul judecătoresc Braniște Dumitru cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 aprilie 2012 a fost admisă parțial acțiunea lui Sandulescu Andrei împotriva Cristinei Cemschi cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, or pîrîta fiind obligată de a restitui împrumutul de 4600 Euro și cheltuielile de judecată în sumă de 2239,05 lei. Prin încheierea executorului judecătoresc Braniște Dumitru din 08 iunie 2012, în vederea executării hotărîrii, a fost aplicat sechestrul pe bunurile materiale și sursele financiare ale debitorului Cemschi Cristina, iar la 22 iunie 2012 a pus interdicție de înstrăinare pe bunul imobil al pîrîtei. Conform procesului-verbal nr. 097.002 din 12 decembrie 2012 debitorul s-a obligat printr-un grafic de a restitui datoria.

Cu toate acestea însă Cemschi Cristina nu și-a onorat condițiile instituite prin graficul dat și a achitat în luna septembrie 2014 doar suma de 300 Euro. Alte acțiuni de către executorul judecătoresc în vederea executării hotărîrii judecătorești nu au fost efectuate de mai bine de 2 ani. Consideră reclamantul că prin neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 17 aprilie 2012 i-au fost încălcate grav drepturile sale patrimoniale, deoarece avînd calitatea de creditor nu poate beneficia de suma împrumutată care urma să-i fie restituită prin hotărîre judecătorească. Ca rezultat al acțiunilor ilegale a executorului judecătoresc, reclamantului i-au fost cauzate suferințe morale enorme. Deși prejudiciul moral nu poate fi reparat deoarece suferințele produse nu pot fi calculate în bani, totuși acestea pot fi atenuate printr-o compensație care i-ar oferi o oarecare satisfacție.

Cere reclamantul constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului moral de 50000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată de 2300 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 februarie 2015, a fost admisă parțial acțiunea, constatată încălcarea dreptului lui Andrei Sandulescu în executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Sandulescu Andrei a prejudiciului moral de 20000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică de 2300 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 27 februarie 2015 în partea admiterii acțiunii, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 26 august 2015 Sandulescu Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este una formală și superficial argumentată, adoptată fără indicarea temeiurilor de drept ce au stat la baza admiterii cererii de apel.

Astfel, intimatul a invocat faptul că creditorul nu a contestat acțiunile/inacțiunile executorului judecătoresc Braniște Dumitru, fără însă a lua în calcul faptul că executorul judecătoresc urmează să-și îndeplinească obligațiile profesionale cu bună-credință, în termen rezonabil și nu trebuie constant supravegheat de creditor. Deși la 12 decembrie 2012 între părți a fost stabilit un grafic de achitare, executorul judecătoresc nu a mai întreprins pe o perioadă de aproape 2 ani de zile nici o acțiune în vederea executării hotărîrii judecătorești. Ba mai mult, acesta a prezentat instanței niște acte false pentru a-și justifica în vreun mod inacțiunile de fapt al acestuia. Totodată, creditorul nu este împuternicit prin lege de a influența activitatea executorului în vederea executării hotărîrii judecătorești.

În circumstanțele date, instanța a ignorat prevederile art. 2 al. (3), (5) și (7) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, din care rezultă că Ministerul Justiției este instituția care reprezintă statul în cauze privind repararea prejudiciului pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, care ulterior are dreptul de regres față de persoanele culpabile. Organul autorizat, abilitat de către stat cu punerea în executare a documentelor executorii este executorul judecătoresc. Astfel, statul nu se poate eschiva de la îndeplinirea obligațiilor pozitive de a asigura executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătorești. Nu s-a luat în considerație nici faptul că în privința lui Braniște Dumitru a fost deschisă o cauză penală la CNA pentru trafic de influență.

Sunt eronate concluziile instanței precum că lipsa fondurilor poate servi ca o scuză pentru neexecutarea unei hotărîri, iar o întîrziere în executare nu poate fi astfel încît să prejudicieze esența dreptului protejat conform art. 6 §1 al Convenției (cauza Burdov vs. Rusia). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sandulescu Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Sandulescu Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sandulescu Andrei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Sandulescu Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat