2rac-458/15 — Rezilierea acordului şi încasarea sumelor

Dosarul nr. 2rac-458/15 prima instanţă: V. Derevenco instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de firma de producţie şi comerţ „Cristal-Optima” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societate comercială „Tomai-Vinex” societate pe acţiuni împotriva firmei de producţie şi comerţ „Cristal-Optima” societate cu răspundere limitată privind rezilierea acordului şi încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 07 mai 2015, prin care a fost admis parţial apelul declarat de firma de producţie şi comerţ „Cristal-Optima” societate cu răspundere limitată şi casată în această parte hotărîrea Judecătoriei Comrat din 16 aprilie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 26 noiembrie 2013, societate comercială „Tomai-Vinex” societate pe acţiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva firmei de producţie şi comerţ „Cristal-Optima” societate cu răspundere limitată privind rezilierea acordului şi încasarea sumelor.

În motivarea acţiunii, a invocat reclamantul că, FPC „Cristal-Optima” SRL, începînd cu 05 ianuarie 2005 şi pînă în prezent, depozitează bunurile mobile, ce-i aparţin, sub formă de vin brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997 la SC „Tomai-Vinex” SA. Susţine că, vinul brut a fost produs în anul 1997 de către „Cristal-Dion” SRL, care l-a transmis în proprietatea lui Mardari Nicolae, în legătura cu ieşirea acestuia din componenţa fondatorilor societăţii. Vinul brut nu a fost revendicat de către ultimul şi a rămas în posesia „Cristal-Dion” SRL, care a efectuat depozitarea vinului brut în beneficiul lui Mardari Nicolae pînă la 01 octombrie 1998. La 01 octombrie 1998, „Cristal-Dion” SRL şi SC „Tomai-Vinex” SA au încheiat contractul de depozit nr. 0110/98, în temeiul căruia, primul a transmis 1 pentru depozitare ultimului, vinul brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997. (f.d.

4-7 Vol. I) La 05 octombrie 2000, vinul brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997 a fost supus sechestrului, în cadrul cauzei civile a FPC „Cristal-Optima” SRL către Mardari Nicolae privind încasarea datoriei în mărime de 58689 USD (f.d. 8-11 Vol. I), fiind lăsat la păstrare reclamantului. La 11 septembrie 2003, Judecătoria Comrat a admis integral acţiunea FPC „Cristal-Optima” SRL (f.d. 12-13 Vol. I), iar cînd această hotărîre a devenit irevocabilă, FPC „Cristal-Optima” SRL a primit titlu executoriu, pe care l-a înaintat spre executare (f.d. 14-20 Vol. I). La 10 decembrie 2004, executorul judecătoresc, în procesul executării silite, repetat a aplicat sechestru asupra vinului brut în cantitate de 182207 de litri, care aparţine lui Mardari Nicolae, lăsându-l la depozitare reclamantului.

(f.d. 15 Vol. I) La 05 ianuarie 2005, din imposibilitatea de a-l realiza prin intermediu licitaţiilor, organizate de către executorul judecătoresc, precum şi în temeiul acordului FPC „Cristal-Optima” SRL de a-l primi în natură, în contul rambursării datoriei lui Mardari Nicolae (f.d. 20 Vol. I), vinul brut a fost transmis în proprietate pîrîtului. Vinul brut a continuat să rămână la păstrare la reclamant. Devenind proprietarul vinului brut, pîrîtul, în luna ianuarie 2005, a încheiat cu reclamantul contract de mandat, prin care, l-a împuternicit pe ultimul să realizeze vinul brut pentru remuneraţie. (f.d. 21-22 Vol. I) La 07 februarie 2005, între reclamant şi pîrît a fost încheiat un acord, conform căruia părţile s-au înţeles asupra schimbului reciproc de bunuri şi anume, pîrîtul transmite în proprietatea reclamantului vinul brut alb de desert, iar reclamantul în schimb îi transmite vinul brut roşu de cupaj, în aceeaşi cantitate, adică 182207 de litri.

(f.d. 23 Vol. I) Precizează reclamantul că respectivul acord a fost executat parţial. Astfel, cu 6 zile înainte de semnarea acordului (01 februarie 2005), în baza facturii de expediţie (f.d. 24 Vol. I), reclamantul a transmis în proprietatea pîrîtului vinul brut roşu de cupaj, fără schimbarea încăperii de acciz, adică, fără schimbarea locului aflării. Tot la 01 februarie 2005, FPC „Cristal-Optima” SRL şi SC „Tomai-Vinex” SA au încheiat contractul de depozit nr. 0102/05, conform căruia primul i-a transmis ultimului pentru depozitare vinul brut roşu de cupaj. În acest sens, a fost întocmită şi factura de expediţie nr. 477988 din 01 februarie 2005. (f.d. 25-27 Vol. I) Precizează reclamantul că, transmiterea drepturilor asupra vinului brut de la pîrît către reclamant nu a avut loc.

Consideră SC „Tomai-Vinex” SA, că drept motiv, au servit dezbaterile judiciare nefinalizate în cauza civilă FPC „Cristal-Optima” SRL către Mardari Nicolae, FPC „Cristal-Optima” SRL continuând să fie proprietarul vinului brut alb de desert, concomitent devenind şi proprietarul vinului brut roşu de cupaj. La 22 iunie 2005, Curtea Supremă de justiţie a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 11 septembrie 2003 şi a trimis pricina spre rejudecare. Avînd în vedere aceste circumstanţe, prin actul din 01 iulie 2005, FPC „Cristal-Optima” SRL a decis să-i restituie reclamantului vinul brut roşu de cupaj, continuând să fie proprietar al vinului brut alb de desert. (f.d. 28 Vol. I) 2 La 27 martie 2006, Judecătoria Comrat, judecind repetat cauza civilă la cererea de chemare în judecată formulată de FPC „Cristal-Optima” SRL către Mardari Nicolae, a admis cerinţele acţiunii şi a încasat de la Mardari Nicolae, în beneficiul FPC „Cristal-Optima” SRL suma de 58689 USD.

La 08 noiembrie 2006, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat şi a emis o nouă hotărîre prin care a respins acţiunea, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 mai 2007. (f.d. 30-35 Vol. I) Dat fiind faptul că, nici instanţa de apel şi nici instanţa de recurs nu s-au expus în privinţa întoarcerii executării, Mardari Nicolae s-a adresat în Judecătoria Comrat şi la 29 noiembrie 2012, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie FPC „Cristal- Optima” SRL a fost obligat să-i restituie lui Mardari Nicolae vinul brut alb de desert, iar în cazul în care restituirea în natură este imposibilă, să restituie contravaloarea acestuia, stabilită la data întoarcerii executării (f.d.

43-50 Vol. I). Din motiv că dezbaterile judiciare referitor la chestiunea privind apartenenţa vinului brut alb de desert, care au avut loc între Mardari Nicolae, FPC „Cristal- Optima” SRL şi „Cristal Dion” SRL a luat sfârşit, SC „Tomai-Vinex” SA i-a propus FPC „Cristal-Optima” SRL rezilierea contractul de depozitare a vinului brut şi de a lua de la reclamant înapoi vinul brut de aceiaşi fel şi anume, vinul brut de desert alb de mere al recoltei din anul 1997, în cantitate de 182207 de litri, deoarece vinul brut, care i-a aparţinut pîrîtului a fost prelucrat în legătura cu pierderea calităţilor de consum. (f.d. 36-19, 51-54, 66-77 Vol. I). Totodată, în pretenţia depusă, reclamantul i-a propus pîrîtului, imediat după recepţionarea vinului brut de aceeaşi fel şi cantitate să-l transporte de pe teritoriul fabricii de vinuri a reclamantului.

(f.d. 67 Vol. I) Concomitent, reclamantul a solicitat achitarea remuneraţiei pentru păstrarea vinului brut pînă la predarea-primirea lui şi cheltuielile legate de păstrare, în sumă de 320275,46 lei, pentru perioada de pe 05 ianuarie 2005 – 07 octombrie 2013 (f.d. 73-74 Vol. I). Precizează reclamantul că, suma mijloacelor băneşti menţionate mai sus au fost calculate în baza raportului Camerei de Comerţ şi Industrie a Găgăuziei cu seria şi numărul CS 0000711 din 20 decembrie 2012. (f.d. 55-61 Vol. I). Susţine că, pretenţiile reclamantului către pîrît au rămas fără examinare. Consideră SC „Tomai-Vinex” SA, că FPC „Cristal-Optima” SRL a încălcat condiţiile contractului de depozit şi normele legislaţiei în vigoare.

La 12 februarie 2014, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerinţelor acţiunii. (f.d.

173-174 Vol. I) Cere SC „Tomai-Vinex” SA, rezilierea contractului de depozitare a bunurilor mobile sub formă de vin brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997, în cantitate de 182207 litri, încheiat între SC „Tomai-Vinex” SA şi FPC „Cristal- Optima” SRL; obligarea FPC „Cristal-Optima” SRL să primească de la reclamant, în natură, în baza facturii fiscale, bunurile sub formă de vin brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997, în cantitate de 182207 litri; obligarea FPC „Cristal-Optima” SRL să transporte în afara fabricii de vinuri, situată pe adresa: raionul Ceadîr-Lunga, s. Tomai, str. Lenin nr. 197, vinul brut alb 3 de desert al recoltei de mere din anul 1997, vinul brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997; încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA a datoriei pentru depozitarea vinului brut, în sumă de 320275,46 de lei; încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA a dobînzii de întîrziere a executării obligaţiilor privind plata remuneraţiei pentru depozitarea vinului brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997, în cantitate de 182207 litri, pentru perioada 21 octombrie 2013 – 19 februarie 2014, în sumă de 9555,61 de lei; încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL,

în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA a remuneraţiei pentru păstrarea vinului brut alb de desert al recoltei de mere din anul 1997, în cantitate de 182207 litri, în perioada de pe 21 octombrie 2013 – 19 februarie 2014, în sumă de 12121,78 de lei; încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA diferenţa de preţ a bunurilor sub formă de vin brut alb de desert al recoltei din anul 1997, în cantitate de 182207 litri, primite de către reclamant de la pîrît şi aceleaşi bunuri, transmise de la reclamant către pîrît, în sumă de 196595,52 de lei; încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA a cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant la pregătirea şi depunerea acţiunii, precum şi la depunerea în adresa pîrîtului a pretenţiei, în sumă de 20240,45 de lei, încasarea de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai-Vinex” SA a taxei de stat în mărime de 17064 de lei.

În total, suma de 575852,82 de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 16 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă integral. (f.d. 247, 257-267 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 07 mai 2015, apelul declarat de FPC „Cristal-Optima” SRL a fost admis parţial şi casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 16 aprilie 2014, în partea încasării diferenţei de preţ a bunurilor sub formă de îmbunătăţire şi a cheltuielilor pentru plata taxei de stat, şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care: Cerinţele acţiunii SC „Tomai-Vinex” SA împotriva FPC „Cristal-Optima” SRL cu privire la încasarea diferenţei de preţ a bunurilor sub formă de vin brut alb de desert al recoltei din anul 1997, în cantitate de 182207 litri, primite de către reclamant de la pîrît şi aceleaşi bunuri, transmise de la reclamantul către pîrît, se resping ca neîntemeiate.

Se resping ca neîntemeiate cerinţele reclamantului cu privire la încasarea de la pîrît, cu titlu de remuneraţie pentru păstrarea vinului brut în perioada 20 februarie 2014 - 14 aprilie 2015, în sumă 41975,42 de lei şi a dobînzii de întîrziere, în sumă de 52766,48 de lei. Se încasează de la FPC „Cristal-Optima” SRL, în beneficiul SC „Tomai- Vinex” SA, cheltuielile pentru plata taxei de stat la depunerea acţiunii, în sumă de 10258,08 de lei. În rest hotărîrea primei instanţe a se menţine. La 08 iulie 2015, FPC „Cristal-Optima” SRL a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 07 mai 2015, solicitând admiterea recursului, 4 casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 07 mai 2015 şi comunicată FPC „Cristal-Optima” SRL la 08 iunie 2015 (f.d. 128 Vol. II) Avînd în vedere că FPC „Cristal-Optima” SRL a depus recursul la 08 iulie 2015, Colegiul constată că acesta este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 22 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SC „Tomai-Vinex” SA şi Mardari Nicolae copia recursului declarat de FPC „Cristal- Optima” SRL. (f.d. 172 Vol. II) La 13 noiembrie 2015, SC „Tomai-Vinex” SA a depus referinţă la recursul nominalizat supra, solicitînd respingerea acestuia. (f.d. 174-178 Vol. II) Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 25 noiembrie 2015, Mardari Nicolae nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 5 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că, potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, 6 recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de FPC „Cristal-Optima” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de firma de producţie şi comerţ „Cristal-Optima” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 7