2ra-2696/15 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată

prima instanţă: E.Cojocari dosarul nr. 2ra-2696/15 instanţa de apel: D.Manole, S.Arnăut, M.Guzun ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Bevvis”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ,,Bevvis” împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Bevvis”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 22 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 11 martie 2014, reclamanta SRL ,,Bevvis” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, anterior, într-un alt litigiu, prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23.09.2008 a fost admisă acţiunea depusă de SA "Basarabia" împotriva SRL ,,Bevvis” privind rezilierea contractului de locaţiune și evacuarea persoanelor din imobil, fiind dispusă rezilierea contractului de locaţiune din 01.08.2005 a bunului imobil amplasat pe adresa - or.

Orhei, str. V. Lupu 36/1, încheiat între SA "Basarabia" şi SRL "Bevvis" din momentul adoptării hotărârii. S-a evacuat firma "Bevvis" din încăperile amplasate pe adresa or. Orhei, str. V. Lupu 36/1 şi anume: 17, 18, 19, 21, 22, 23 - 65,8 m.p. (6 încăperi) conform planului construcţiei şi o parte din încăperile cu nr. 20 cu suprafaţa de 2,8 m.p şi o parte din coridorul cu nr. 25 cu suprafaţa de 5,4 m.p., ceea ce constituie 8,2 m.p. Afirmă reclamanta că, hotărârea enunțată a fost atacată la Curtea de Apel Economică în termenul prevăzut de lege, iar prin decizia Curții de Apel Economice 1 din 16.12.2008, a fost admis apelul declarat de către SRL "Bevvis", fiind casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23.09.2008 și pronunțată o nouă hotărîre, prin care cererea SA "Basarabia” către SRL "Bevvis” privind rezilierea contractului de locaţiune din 01.08.2005 şi evacuarea forţată din încăperile ocupate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 28.05.2009, a dispus casarea deciziei Curții de Apel Economice din 16.12.2008 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23.09.2008, respectiv, consideră reclamanta că, în perioada 17.12.2008 – 28.05.2009 dispunea de dreptul de a se folosi de încăperea din care a fost evacuată. Susține că, în acest context, hotărârea vizată a fost prezentată la Oficiul Cadastral Teritorial, care a înregistrat dreptul de locaţiune a încăperilor de pe str. V. Lupu 36/1 din or. Orhei, deşi imobilele în cauză constituiau încă obiect de examinare în instanţa de judecată.

În asemenea circumstanțe, consideră că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, motiv pentru care a sesizat Procuratura Anticorupţie cu o plângere referitor la presupusele acţiuni ilegale ale Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău, plîngere care la 21.04.2010 a fost înregistrată în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni. Astfel, invocă reclamanta că, în rezultatul examinării plângerii, procurorul Adriana Beţişor, prin ordonanţa emisă la 25.07.2013, menținută prin încheierea judecătorului de instrucție, a dispus neînceperea urmăririi penale, refuzând pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorului Aurica Us din motivul lipsei elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.art.

306 și 361 CP al RM. Pe cale de consecință, reclamanta a invocat că, din cauza judecătorului sus- menționat, nu s-a putut folosi de încăperi conform contractului de locațiune, fiind astfel prejudiciată, motiv pentru care a sesizat instanța de judecată cu prezenta acțiune. Solicită reclamanta SRL ,,Bevvis”, încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a venitului ratat pentru perioada 17.12.2008-28.05.2009, în sumă de 173333 lei; prejudiciul moral în sumă de 45000 lei, precum și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 12000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ,,Bevvis” a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție (vol.I, f.d.185).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL ,,Bevvis”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2015 (vol.I, f.d.228). Nefiind de acord cu actele judecătoreşti enunţate, la 21 august 2015, SRL "Bevvis” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei 2 instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurenta că instanța de apel întru argumentarea cerinţelor, greşit a invocat faptul că aceasta a fost legal citată despre data, ora și locul ședinței de judecată, ceea ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar. Or, din actele cauzei rezultă că, potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, recurenta SRL ,,Bevvis” este înregistrată cu sediul în r-nul Orhei, satul Lucașeuca, în timp ce instanţa de fond a expediat citațiile la adresa: or.

Orhei, str. Unirii, 2, ap. 4. Prin urmare, aceasta nu s-a prezentat în ședința de judecată din motive ce nu depind de voința sa, pentru că nu a fost legal citată, astfel, fiind privată de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul procesului de judecată, astfel, îngrădindu-i-se şi accesul liber la justiție în prezenta speță, motiv ce constituie temei pentru casarea hotărîrii judecătorești.

La fel, s-a indicat în cererea de recurs că, instanța de apel greșit a constatat ca fiind corectă concluzia primei instanțe precum că, în prezenta speță acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție pe motiv că, ultimul act de dispoziție pronunțat prin care reclamanta invocă încălcarea dreptului de proprietate este decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2009, iar instanța de judecată a fost sesizată cu prezenta acțiune la 11 martie 2014, or, recurenta în susținerea cererii de chemare în judecată a invocat prevederile art. 1424 Cod civil, care indică că, acţiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începînd cu momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa prejudiciului şi persoana obligată să-l repare.

În acest context, s-a menționat că, recurenta a cunoscut despre existenţa prejudiciului şi persoana obligată să-l repare în anul 2013, atunci cînd Procuratura anticorupție a constatat că, anume judecătorul A. Us se consideră vinovat de încălcarea dreptului recurentei la proprietate – încălcare ce a adus după sine și venitul ratat propriu-zis, or, SRL ,,Bevvis” nu a putut să se folosească de bunurile sale. Astfel, consideră recurenta că, cererea de chemare în judecată a fost depusă în termenul legal de declarare.

În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii ca tardivă, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II, f.d.1-4). 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 07 iulie 2015 (vol.I, f.d.228), iar recursul a fost depus la 21 august 2015 (vol.II, f.d.1).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către SRL ,,Bevvis” a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SRL ,,Bevvis”, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ,,Bevvis”, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), 4 care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de SRL ,,Bevvis”, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL ,,Bevvis”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Bevvis”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5