2ra-2501/15 — Încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare

dosarul nr. 2ra-2501/15 prima instanță: N. Costin instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ivan Turceac în interesele lui Maxim Amarfii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Moldasig” împotriva lui Maxim Amarfii, intervenienți accesorii Oleg Ceban și Societatea cu răspundere limitată „Grocor-Auto”, cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Maxim Amarfii și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 22 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 15 august 2012, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Maxim Amarfii, intervenient accesoriu Oleg Ceban, cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 26 iunie 2010 între Maxim Amarfii și SA „Moldasig” a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. 205209, în care este indicat automobilul de model Dacia Logan cu n/î CTL 203. Susține că în rezultatul accidentului rutier produs de Oleg Ceban la 26 iunie 2010, au fost cauzate deteriorări tehnice automobilului de model Honda CRV cu n/î KAC 882, condus de Serghei Brînza. Menționează că vinovat de comiterea accidentului rutier sus-indicat a fost recunoscut șoferul automobilului Dacia Logan cu n/î CTL 203, Oleg Ceban, care a fost atras la răspundere contravențională conform art. 242 alin. (1) Cod contravențional.

Indică că în conformitate cu procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la autovehicule nr. D/AORC/10-2209 din 04 decembrie 2010, cuantumul despăgubirii de asigurare achitate pentru repararea autovehiculului deteriorat constituie 15423,51, care a fost achitată părții păgubite la 03 februarie 2011. 1 Remarcă că odată cu achitarea despăgubirii de asigurare, conform art. 1329 Cod civil, SA „Moldasig” a preluat, în limitele sumei achitate, dreptul asiguratului la creanță. Invocă că asiguratul a încălcat prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407 cu privire la asigurări, și anume, la încheierea contractului de asigurare pârâtul Maxim Amarfii a declarat că automobilul v-a fi utilizat în scop personal, dar în realitate, a fost utilizat în scopul prestării serviciilor de taxi, astfel achitând o primă de asigurare necorespunzătoare, în mărime de 680 lei, pe când pentru taxi prima de asigurare constituie 1701 lei.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, la 05 iulie 2011 a expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă cu propunerea achitării benevole a prejudiciului material în sumă de 15423,51 de lei, însă aceasta a fost ignorată. Prin urmare, solicită încasarea în ordine de regres de la pârât a prejudiciului material în sumă de 15423,51 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 ianuarie 2013 acțiunea a fost admisă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013 a fost admis apelul declarat de către Maxim Amarfii, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina la rejudecare, în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 octombrie 2013 pricina a fost strămutată conform competenței jurisdicționale, la Judecătoria Centru, mun. Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 18 decembrie 2013 în proces a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu SRL „Grocor-Auto”. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 22 octombrie 2014 acțiunea a fost admisă și s-a încasat de la Maxim Amarfii în beneficiul SA „Moldasig” suma de 15423,51 lei cu titlu de despăgubirea de asigurare şi 462,70 lei cheltuieli de judecată, iar în total suma de 15886,21 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Maxim Amarfii și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chișinău din 23 iunie 2015 a fost admisă parțial cererea depusă de avocatul Elena Guțu în interesele intervenientului accesoriu Oleg Ceban și s-a încasat de la Maxim Amarfii în beneficiul lui Oleg Ceban cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. La 17 august 2015, în termenul prevăzut de lege, Maxim Amarfii, reprezentat de avocatul Ivan Turceac, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca nefondată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale şi pasibile de a fi casate, deoarece la soluționarea litigiului instanțele inferioare au încălcat normele de drept material, și anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea. În acest sens, invocă că instanțele de judecată au interpretat și aplicat eronat art. 17 din Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. 2 La 08 septembrie 2015, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului lui Maxim Amarfii cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

În termenul stabilit intimații nu și-au valorificat dreptul procedural de a depune referință, astfel, admisibilitatea recursului examinându-se în lipsa acestora. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Ivan Turceac în interesele lui Maxim Amarfii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi 3 respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Ivan Turceac în interesele lui Maxim Amarfii, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Ivan Turceac în interesele lui Maxim Amarfii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 4