2ra-2766/15 — Anularea contractului de vînzare cumpărare

Prima instanţă: L. Grădinaru 2ra-2766/15 Instanţa de apel: N. Chircu, A. Toderaş, A. Albu ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sarajinscaia Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Balan Trofim, succedat în drepturi de către Sarajinscaia Vera împotriva lui Filimonov Maria, Agenţiei Proprietăţii Publice şi a Consiliului raional Floreşti, intervenienţi accesorii Gorşcova Svetlana, Gorşcov Serghei, Ciapă Diana privind anularea contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Sarajinscaia Vera şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 08 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 25 august 2008, Balan Trofim, succedat în drepturi de către Sarajinscaia Vera, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Filimonov Maria, Agenţiei Proprietăţii Publice şi Consiliului raional Floreşti, intervenienţi accesorii Gorşcova Svetlana, Gorşcov Serghei, Ciapă Diana privind anularea contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 10 martie 1995, Filimonov Maria a încheiat cu Agenţia Teritorială pentru Privatizare Soroca, contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, obiect al contractului fiind apartamentul nr. 8 situat în or. Floreşti, str. M. Viteazu 5. Menţionează că despre contractul respectiv a aflat în cadrul examinării unei cauze civile, în care părţi în proces erau Balan Trofim şi Filimonov Maria, unde a fost prezentat instanţei interpelarea adresată OCT Floreşti. Reclamantul invocă că la momentul privatizării era la evidenţă şi locuia în apartamentul menţionat, fără a cunoaşte despre privatizarea acestuia de către pîrîta Filimonov Maria, indicînd că nu a dat acordul la privatizarea apartamentului litigios.

Mai indică că a fost în relaţie de căsătorie cu Balan Maria(în prezent Filimonov Maria) din anul 1977 pînă la 09 iulie 1999, cînd căsătoria a fost desfăcută, astfel, la privatizarea apartamentului nr. 8 situat în or. Floreşti, str. M. Viteazu 5, urma să prezinte informaţia că locuieşte în apartament împreună cu soţul acesteia. Reclamantul solicită anularea contractului de vînzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate privată din 10 martie 1995. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 08 decembrie 2014, s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de către Balan Trofim, succedat în drepturi de către Sarajinscaia Vera.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Sarajinscaia Vera şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 08 decembrie 2014. La 21 septembrie 2015, Sarajinscaia Vera a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 08 decembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de către Balan Trofim, succedat în drepturi de către Sarajinscaia Vera. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 iunie 2015 este una neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece a fost emisă cu neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată şi cu aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată.

La 02 noiembrie 2015, Agenţia Proprietăţii Publice a depus referinţă la recursul declarat de către Sarajinscaia Vera, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sarajinscaia Vera nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sarajinscaia Vera, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sarajinscaia Vera ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sarajinscaia Vera. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Oleg Sternioală