2ra-2621/15 — Încasarea despăgubirii, dobânzii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-2621/15 prima instanță O. Melniciuc instanța de apel A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Vîrlan împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe acțiuni şi Societății cu răspundere limitată „Ultra Construct” cu privire la încasarea despăgubirii, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe acțiuni și Societatea cu răspundere limitată „Ultra Construct” şi menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chişinău din 20 septembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 16 februarie 2012, Lilia Vîrlan a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA şi SRL „Ultra Construct” cu privire la încasarea despăgubirii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că este proprietara apartamentului nr. 32, din mun. Chişinău, str. Braniște, 9/2. Susține că prin contractul (polița) mixt de asigurare a casei, conținutului și de accidente, seria şi nr. PM 034426 din 05 septembrie 2011, încheiat între reclamantă şi CIA „Asito” SA, ultima şi-a asumat obligația față de reclamantă de a o despăgubi, în mărimea prevăzută în contractul de asigurare, în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Totodată, prin scrisoarea de garanție, semnată între reclamantă şi SRL „Ultra Construct”, ultima, în schimbul acceptului reclamantei de a da acordul la efectuarea lucrărilor de edificare a mansardei la blocul de locuit amplasat în mun.

Chişinău, str. 1 Braniște, 9/2, a garantat acesteia de a recupera orice prejudiciu adus imobilului reclamantei din vina SRL „Ultra Construct”. Menționează reclamanta că în intervalul perioadei de timp cuprinsă între 8-9 octombrie 2011, apartamentul ce-i aparține cu drept de proprietate privată a fost deteriorat esențial ca urmare a scurgerilor de apă, cauzate în rezultatul efectuării lucrărilor pe acoperișul blocului în care se află imobilul, prejudiciul fiind estimat în mărime de 248650,04 lei. Astfel, luând în considerare contractul (polița) mixt de asigurare a casei cu seria şi nr. PM 034426 din 05 septembrie 2011, reclamanta sa adresat către CIA „Asito” SA întru recuperarea despăgubirilor pentru daunele cauzate bunului imobil menționat, în modul şi condițiile stabilite de contract şi legislația în vigoare.

Prin răspunsul din 12 octombrie 2011, CIA „Asito” SA a refuzat achitarea despăgubirilor, invocând faptul că dauna cauzată nu se încadrează în condițiile de asigurare ale asigurătorului. Indică reclamanta că prin cererea din 22 noiembrie 2011, adresată CIA „Asito” SA şi recepționată de către aceasta la 24 noiembrie 2011 şi cererea din 22 noiembrie 2011 adresată SRL „Ultra Construct”, a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a scurgerilor de apă în rezultatul efectuării lucrărilor pe acoperișul blocului în care se află imobilul, invocând că potrivit art. 13 alin. (5) al Legii cu privire la asigurări, condițiile de asigurare ale asigurătorului sînt obligatorii pentru asigurat dacă contractul prevede expres aplicarea lor şi dacă ele sînt expuse în textul contractului sau pe verso, ori fac parte integrantă a contractului sub formă de anexă.

În cazul în care condițiile de asigurare se prezintă în anexe la contractul de asigurare, faptul înmânării anexelor de către asigurător asiguratului se notifică în textul contractului. Astfel, consideră că argumentele expuse de CIA „Asito” SA referitor la refuzul de a achita despăgubirea de asigurare, deoarece deteriorările sunt provocate de modificarea pereților exterior sau a acoperișului, sunt fără suport juridic şi este o încălcarea din partea acesteia a prevederilor contractului şi a normelor legale. În acest sens, remarcă că contractul nu prevede expres aplicarea condițiilor de asigurare la care face trimitere CIA „Asito” SA; condițiile de asigurare nu sînt expuse în textul contractului sau pe verso şi nu fac parte integrantă a contractului sub forma unei anexe şi nu au fost înmânate reclamantei; reclamanta nu a efectuat reparații sau lucrări de modificare a pereților exteriori sau a acoperișului.

Reține reclamanta că a preîntâmpinat pârâții că în cazul refuzului de a achita despăgubirile, aceasta se va adresa în instanța de judecată. Prin răspunsul CIA „Asito” SA, aceasta din urmă a solicitat prezentarea unor acte suplimentare întru luarea unei decizii pentru plata despăgubirilor. Prin scrisoarea din 06 ianuarie 2012, recepționată de CIA „Asito” SA la 10 ianuarie 2012, reclamanta a expediat actele suplimentare solicitate, însă până la momentul adresării în instanța de judecată nu a primit nici un răspuns concret privind plata despăgubirilor. Totodată, prin răspunsul SRL „Ultra Construct”, aceasta din urmă a refuzat achitarea sumei reale a prejudiciului cauzat, însă s-a obligat să recupereze suma pe care o consideră rezonabilă.

2 Consideră reclamanta că în cazul de față obligația ambilor copârâţi de a o despăgubi s-a născut în baza unui act juridic, astfel pentru CIA „Asito” SA în temeiul contractului (poliței) mixt de asigurare a casei, conținutului şi de accidente cu seria şi nr. PM 034426 din 05 septembrie 2011, iar pentru SRL „Ultra Construct” prin scrisoarea de garanție, ceea ce face ca obligația să fie solidară, reclamanta având dreptul de a solicita executarea acestei obligații din contul oricărui copârât. Prin urmare, solicită încasarea în mod solidar de la CIA „Asito” SA şi SRL „Ultra Construct”, a sumei de 248650,04 lei cu titlu despăgubire şi cheltuielile de judecată suportate, inclusiv şi taxa de stat. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 22 octombrie 2012 a fost dispusă efectuarea expertizei pentru evaluarea prejudiciului, procesul fiind suspendat până la efectuarea acesteia. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 05 iunie 2013 procesul a fost reluat. Pe parcursul examinării cauzei reclamanta şi-a concretizat pretențiile din acțiune solicitând încasarea sumei de 170305,98 cu titlu de despăgubire, 38050 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi 9217,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d 105- 106). Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 20 septembrie 2013 acțiunea a fost admisă. S-a încasat solidar de la CIA „Asito” SA și SRL „Ultra Construct” în beneficiul Liliei Vîrlan despăgubirea în mărime de 170305,98 lei și dobânda de întârziere în mărime de 38050 lei.

S-a încasat solidar de la CIA „Asito” SA și SRL „Ultra Construct” în beneficiul Liliei Vîrlan cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat în mărime de 4000 lei, 5000 lei cheltuieli pentru asistența juridică și 217,82 lei cheltuieli pentru perfectarea actelor. S-a încasat solidar de la CIA „Asito” SA și SRL „Ultra Construct” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1109,17 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 a fost dispusă efectuarea expertizei repetate, procesul fiind suspendat până la data prezentării în instanță a raportului de expertiză. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 procesul a fost reluat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 au fost respinse apelurile declarate de CIA „Asito” SA și SRL „Ultra Construct” şi menținută hotărârea primei instanțe. La 18 august 2015, în termenul prevăzut de lege, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă în partea în care este îndreptată împotriva CIA „Asito” SA și încasarea de la intimată a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, dar a aplicat o normă care u trebuia să fie aplicată. Consideră că instanțele ierarhic inferioare în mod eronat au stabilit caracterul solidar al despăgubirii.

3 La 21 septembrie 2015, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de CIA „Asito” SA cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 13 octombrie 2015, intimata Lilia Vîrlan a depus referință solicitând declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CIA „Asito” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au 4 apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul CIA „Asito” SA, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 5