3ra-1136/15 — Anularea actului adminsitrativ. Repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: N. Moldovanu (Sandu) dosarul nr. 3ra-1136/15 instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pohopol DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a lui Bobuţac Valeriu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de reziliere a contractului individual de muncă și încetării serviciului în poliție şi recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 19 ianuarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 15 iulie 2014, Bobuţac Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la anularea ordinului de reziliere a contractului individual de muncă şi încetării serviciului în poliție şi recuperarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 26 ianuarie 2001 a fost angajat în cadrul MAI al RM şi până la 16 iunie 2014 a deținut mai multe funcții în cadrul diferitor diviziuni ale ministerului.

În martie 2013, deținînd funcția de ofițer superior de investigații al Secţiei nr. I, a Direcției nr. 4 a Inspectoratului Național de Investigații (cu statut Direcţie Generală) al Inspectoratului General de Poliţie cu statut de departament) al MAI, a primit o propunere din partea șefului Direcției „F” a Serviciului securitate internă şi combaterea corupției, colonel de politie, Ion Bubuioc, de a ocupa funcția de șef al Secției nr. II a Direcției „F”. Susține că potrivit Nomenclatorului funcțiilor aprobat de Ministerul Afacerilor Interne, plafonul limită al funcției pe care o deținea la acel moment era gradul special - maior de poliție.

Astfel, dat fiind faptul că conform art. 49 alin. (7) al Legii cu privire la poliție, care statuează că gradul special următor poate fi acordat polițistului la expirarea termenului de aflare în gradul anterior dacă polițistul ocupă funcția care permite acordarea gradului special următor conform Nomenclatorului funcțiilor, aprobat de ministrul afacerilor interne, luîndu-se în considerare nivelul de pregătire profesională, iar la data de 31 martie 2013 a expirat termenul său de aflare în gradul anterior - maior de poliție, a acceptat funcția nou propusă care îi permitea acordarea gradului special de locotenent-colonel.

Relevă reclamantul, că raportul său de angajare din 18 iulie 2013, semnat de Conducerea Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, care a fost transmis şi Ministrului Afacerilor Interne a dispărut, însă i s-a propus să scrie un raport de numire în funcţie de sef al secţiei F-II, pe care l-a perfectat la 18 septembrie 2013, iar la 04 noiembrie 2013 a mai perfectat un raport, însă şi acest raport a fost pierdut. Iar, în funcţia de şef-interimar al Direcţiei „F” a fost numit dînsul îndeplinind obligaţiile pe parcursul a circa 2,5 luni. Totodată, invocă că echiparea Direcţiei „F” cu mijloace speciale, unităţi de transport şi altele necesare nemijlocit în activitatea de serviciu, de asemenea s-a amînat pe un termen nedeterminat, iar din cauza lipsei finanţării, Direcţia „F” a fost desfiinţată, iar efectivul a fost redistribuit pentru o perioadă de 2 luni prin dispoziţia şefului Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei.

Mai invocă că, efectivul Secţiei F-II a fost redistribuit în cadrul Direcţiei „Anticorupţie” a Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, fiind înfiinţată Secţia nr.4, responsabilă pe linia de activitate pe acoperirea operativă a Departamentului poliţiei de frontieră (DPF) şi Centrului de combaterea traficului de persoane (CCTP), iar dînsul a fost numit superior al acestei secţii. Invocă că, pe parcursul activităţii în acest domeniu a relevat şi documentat infracţiuni cu rezonanţă socială sporită, au fost documentate filiere internaţionale de migraţiune.

Au fost petrecute operaţiuni internaţionale cu implicarea organelor de forţă din Ucraina şi Israel, fiind organizate percheziţii, fiind lichidată o filieră de organizarea migraţiei ilegale în Israel, au fost efectuate percheziţii la conducătorii, organizatorii şi complicii, care perfectau documente false, au fost ridicate peste 150 de documente de identitate, inclusiv false, în tehnica de calcul au fost depistate peste 500 copii de paşapoarte cu urme de falsificare ale cetăţenilor R. Ucraina, Cehia, Slovenia, România, Federaţia Rusă, Georgia, Liban, etc. De asemenea invocă reclamantul că, la 14 martie 2014, întreg efectivul Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei au fost preavizaţi despre reducerea funcţiilor în legătură cu reorganizarea statelor de personal ale Ministerului Afacerilor Interne.

Şeful Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, Vladimir Maiduc a depus raport şi s-a eliberat la propria dorinţă. Pe parcursul preavizării şeful-adjunct al Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, colonelul de poliţie Anatolie Postică i-a comunicat că este întocmită o listă „neagră” a persoanelor care nu vor fi acceptaţi în funcţii în noua structură a Serviciului protecţie internă şi anticorupţie, astfel, 90% din listă erau angajaţii din fosta Direcţie „F”, în primele rînduri, inclusiv, şi familia sa.

Totodată, şeful-adjunct al Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, colonelul de poliţie Anatolie Postică i-a comunicat că este mulţumit de activitatea secţiei conduse de către el şi a lui personal pe toate liniile de activitate, menţionînd că a avut cele mai bune rezultate în activitatea specială de investigaţie din tot Serviciul securitate internă şi combaterea corupţiei, însă Ministrul nu va accepta să fie numit în funcţia de şef al secţiei nr.II care este succesoarea fostei secţii nr.II din cadrul Serviciului protecţie internă şi anticorupţie. Mai mult, invocă că după reorganizare, Secţia nr.II a fost completată cu 2 funcţii în total-9, şeful secţiei îndeplinind funcţia şi de şef-adjunct de direcţie.

Insistă că, în cazul său nu s-a ţinut cont şi nu au fost respectate prevederile art.64 Codul muncii, mai mult ca atît, în conformitate cu art.88 alin.(1) lit. c) Codul nuncii, odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul este obligat să propună în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective. Prin urmare, Anatolie Postică i-a propus să rămînă în secţia „Regim Secret” la funcţia anterior deţinută pe parcursul activităţii, respectiv, a scris un raport că acceptă această funcţie.

Conform noilor state, atribuţiile Secţiei „Regim Secret” compuse după state din 4 ofiţeri de investigaţie din cadrul Direcţiei Protecţie Internă a Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei au fost preluate de Secţia nr.4 compusă din 5 funcţii, iar în penultima zi de preavizare, 11 mai 2014, ora 16.30 a fost invitat la noul şef al Serviciului protecţie internă şi anticorupţie, colonelul de poliţie Anatolie Postică, care i- a comunicat că Ministru a refuzat să-i semneze raportul, fără careva explicaţii.

În final invocă reclamantul că, în timpul aflării în concediu a fost invitat o singură dată în Direcţia generală resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne, la şeful acestei direcţii, Anatol Dănilă, care i-a propus 6 funcţii din cadrul Inspectoratului de poliţie Căuşeni, a Inspectoratului General de Poliţie, toate însă inferior cu cîteva trepte conform Nomenclatorului funcţiilor aprobat de Ministrul Afacerilor Interne, faţă de funcţia de ofiţer principal de investigaţii al secţiei „Regim Secret” deţinută de dînsul anterior. Afirmă că nu a fost informat conform prevederilor art.49 alin.(1) lit. c), d), d1), i) Codul muncii şi nici despre condiţiile de trai, deoarece viza de reşedinţă o deţine în mun.

Chişinău, unde locuieşte împreună cu familia sa, avînd la întreţinere un copil minor şi tatăl invalid de gr.II, astfel, fiind în imposibilitate financiar ca fiecare zi să parcurgă 100 km, în mai multe localităţi, deoarece salariul nu acoperă cheltuielile de drum. Consideră reclamantul, că i s-au propus acele funcţii special ca să le refuze, fiindcă în baza materialelor înregistrate de el personal în privinţa a doi ofiţeri de investigaţie pe linia combaterii traficului de persoane din cadrul Inspectoratului de Poliţie Căuşeni, la 07 februarie 2014, au fost pornite cauzele penale nr.:2014928050; nr.2014928051; nr.2014928052, conform semnelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.165 alin.(2); art.324 alin.(2); art.327 alin.(2) Cod penal, au fost petrecute percheziţii în birourile de serviciu al acestora.

Susţine că în virtutea funcţiei deţinute de către el şi activităţile de serviciu, au apărut un şir de litigii cu conducerea Inspectoratului de poliţie Căuşeni şi colectivul acestuia. Suplimentar, reclamantul a mai invocat că, este membru fondator şi ales al Sindicatului „Sindlex”, iar în calitate de Preşedinte al Organizaţiei primare a Comisariatului general de poliţie al MAI, de nenumărate ori la şedinţele lărgite de lucru, inclusiv în mijloacele mass-media a participat activ, criticînd numirea în funcţie a membrilor de sindicat, după reformarea Ministerului Afacerilor Interne. Tot concursul mimat s-a limitat la propunerea funcţiilor libere fără a se ţine seamă de nivelul şi echivalenţa funcţiilor, meritul, experienţa, stagiul de muncă, funcţiile anterior deţinute, rezultatele de muncă.

Tot pe linia sindicatului a organizat şi participat la o grevă împotriva ridicării limitei de vîrstă la pensionarea a angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne de la 20 la 25 ani. Reclamantul susţine, că ordinul MAI nr.108 ef. din 06 iunie 2014, cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu a fost emis la 16 iunie 2014. Pe cînd, Direcţia generală resurse umane a MAI, prin demersul cu nr. 10/863 din 12 iunie 2014, intrat şi înregistrat în Sindicat la 17 iunie 2014 cu nr.02-01/13, a solicitat apartenenţa sindicală a lui Valeriu Bobuţac în vederea rezilierii contractului individual de muncă şi încetării serviciului în poliţie al acestuia în temeiul art.47 alin.(1) lit.f) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul într-o altă funcţie.

Pe marginea acestui demers, Federaţia Sindicatelor din Moldova „Sindlex” şi-a expus poziţia şi a solicitat anularea ordinului de concediere a reclamantului şi repunerea în drepturile legale a acestuia pînă a ajunge la litigiu, respectînd prevederile de propunere a unui loc de muncă în cadrul organizaţiei sau în oraşul unde îşi are domiciliu familia. În final, invocă reclamantul că, avînd în vedere că după reformă statele de organizare nu au fost reduse, ci dimpotrivă au fost completate în ambele secţii, care au preluat nemijlocit activitatea secţiilor unde anterior a activat, consideră că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.108 ef. din 16 iunie 2014 cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu a fost întocmit cu grave încălcări ale legislaţiei şi a servit pîrîtului ca un instrument pentru a se debarasa de cadrele care nu-i convin.

Solicită anularea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Valeriu Bobuţac” nr. 108ef din 16 iunie 2014 şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale Ministerului Afacerilor Interne. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 ianuarie 2015, acţiunea a fost admisă, fiind anulat Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.108ef din 16 iunie 2014 „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Valeriu Bobuţac”, restabilit Valeriu Bobuţac în funcţia de ofiţer principal de investigaţii al Secţiei „RS” a Direcţiei protecţiei internă a Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei (cu statut de departament), începînd cu 16 iunie 2014 şi încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Valeriu Bobuţac salariul pentru lipsa forţată de la muncă pentru perioada: 16 iunie 2014-19 ianuarie 2015 în sumă de 44573,29 lei cu efectuarea reţinerilor obligatorii din salariul achitat conform legislației în vigoare și a prejudiciului moral în mărime de 6 277,93 lei.

Hotărîrea în privinţa restabilirii în funcţie şi încasării unui salariu mediu în mărime de 6277,93 lei pentru absenţa forţată de la lucru s-a dispus a fi executată imediat. La 05 februarie 2015, Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere Judecătoriei Centru mun. Chişinău, prin care a solicitat corectarea erorii din titlu executoriu emis în temeiul hotărîrii din 19 ianuarie 2015. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 februarie 2015, a fost respinsă cererea reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne cu privire la corectarea greşelilor din conţinutul titlului executoriu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, a fost respins recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menţinută încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 februarie 2015. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM şi menținută hotărârea primei instanțe din19 ianuarie 2015. La 02 iulie 2015, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile instanţelor de judecată, considerîndu-le ilegale şi pasibile casării.

Susţine că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au adoptat o hotărîre cu abateri de la normele legale ale legislaţiei procedural-civile, reflectînd doar concluziile privind admiterea pretenţiilor intimatului, fără a da o apreciere justă afirmaţiilor reprezentantului apelantului Ministerului Afacerilor Interne şi înscrisurilor probatorii anexate la materialele dosarului civil şi fără a reflecta care sunt concluziile care au determinat respingerea acestora. Menţionează că din motivul că în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a avut loc procesul de reorganizare a statelor de personal, aprobată prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 34 din 12 februarie 2014, funcţia de ofiţer principal de investigaţii al secţiei „Regim Secret” a Direcţiei protecţie Internă a Serviciului securitate internă şi combaterea a corupţiei al MAI a fost redusă.

Afirmă că la 14 februarie 2014, maiorul de poliţie Bobuţac Valeriu, a fost preavizat despre faptul că funcţia deţinută de el urmează a fi redusă, urmare, acesta a fost invitat în cadrul Direcţiei generale resurse umane a MAI, unde i-au fost propuse funcţii poliţieneşti vacante disponibile, fapt confirmat în procesul-verbal nr. 10/754 din 27 mai 2014. Cu referire la prevederile art. 16 alin.(1) şi art. 25 alin.(1) lit.b) a Legii contenciosului administrativ, invocă că instanţa de contencios administrativ este competentă doar în anularea actului administrativ şi respectiv, repunerea în funcţie a intimatului pe care a deţinut-o anterior concedierii.

Susţine că argumentul intimatului precum că la data de 14 martie 2014, a fost preavizat întreg efectiv a Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei despre reducerea funcţiilor în legătură cu reorganizarea statelor de personal nu corespunde realităţii, deoarece conform ordinului nr. 35 din 13 februarie 2014, Bobuţac Valeriu a fost preavizat la 14 februarie 2014, fapt pentru care şi a semnat. Remarcă că urmare a reformei instituţionale şi organizatorice a Ministerului Afacerilor Interne şi în legătură cu aprobarea Hotărîrii Guvernului nr. 995 din 12 decembrie 2013 „Cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în hotărîrea Guvernului nr. 778 din 27 noiembrie 2009”, precum şi în temeiul pct. 11 sbpct.13) al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, funcţia de ofiţer principal de investigaţii al secţiei „Regim Secret” a Direcţiei protecţie internă a SSICC, a fost redusă.

În acest context, afirmă că art. 88 al Codului muncii, conferă dreptul angajatorului de a concedia salariaţii nu numai în cazul lichidării unităţii, ci şi în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal. Insistă că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 108ef din 16 iunie 2014, Bobuţac Valeriu - ofiţer principal de investigaţii al Secţiei „Regim Secret” a Direcţiei Protecţie internă a Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei, a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal. În vederea exercitării controlului de legalitate a ordinului contestat, consideră necesar de a verifica respectarea etapelor şi condiţiilor procedurii de concediere prevăzute de art. 88 alin.(1) lit. a), b) şi c) din Codul muncii.

Astfel, afirmă că în rezultatul reformei instituţionale şi organizatorice a Ministerului Afacerilor Interne şi adoptării hotărîrilor de Guvern menţionate, statele de personal a Ministerului Afacerilor Interne al RM au fost reorganizate. Ulterior, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.35 din 13 februarie 2014 cu privire la preavizarea efectivului Ministerului Afacerilor Interne s-a înştiinţat prealabil angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, despre faptul că în termen de 2 luni funcţiile acestora urmează a fi reduse, iar Bobuţac Valeriu a luat cunoştinţă de ordinul respectiv la 14 februarie 2014. În astfel de circumstanţe, consideră că Bobuţac Valeriu, a fost preavizat în conformitate cu art. 88 din Codul muncii, despre faptul că în termen de 2 luni funcţia pe care o exercită va fi redusă.

Totodată, invocă că la data de 27 mai 2014 lui Bobuţac Valeriu i-a fost propusă funcţia de ofiţer superior de investigaţie al Serviciului analiză cime al secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţie al Biroului crime grave al Serviciului poliţie criminală al Secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de şef de sector al sectorului de poliţie nr.4 a Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţii al biroului zonal poliţie criminală al sectorului de poliţie nr. 2 al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţii al biroului zonal poliţie criminală al sectorului de poliţie nr. 7 al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; ofiţer superior de investigaţii al serviciului analiză crime al secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni, însă acesta a refuzat ocuparea funcţiilor menţionate fapt pentru care a semnat în procesul- verbal nr.10/754 din 27 mai 2014. Insistă recurentul că, procedura de concediere a lui Bobuţac Valeriu din funcţia de ofiţer principal de investigaţii al secţiei „Regim Secret” a Direcţiei protecţie internă a Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei a fost executată în strictă conformitate cu limitele impuse de art. 88 din Codul muncii, din care motiv,

ordinul contestat urmează a fi apreciat ca fiind legal. La 06 august 2015, intimatul Bobuţac Valeriu a depus referință la cererea de recurs, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrilor judecătorești contestate, pe care le consideră întemeiate și legale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul Ministerul Afacerilor Interne al RM s-a conformat prevederilor legale şi a declarata recursul la 02 iulie 2015, în termen.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Bobuţac Valeriu a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM în perioada 26 ianuarie 2001-16 iunie 2014, deţinînd mai multe funcţii în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne al RM. Tot actele cauzei atestă că prin ordinul nr. 229ef din 26 aprilie 2013 Bobuţac Valeriu a fost angajat în funcţia de ofiţer principal de investigaţii al secţiei „Regim Secret” a Direcţiei protecţie internă a Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei (cu statut de departament) al MAI.

Iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Valeriu Bobuţac” nr. 108ef din 16 iunie 2014, a fost încetat serviciul în Poliţie şi contractul individual de muncă al maiorului de poliţie Bobuţac Valeriu, ofiţer principal de investigaţii al Secţiei „Regim Secret” a Direcţiei protecţie internă a Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei (cu statut de departament), în temeiul art. 47 alin.(1) lit.f) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012, şi anume, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul într-o altă funcţie, cu acordarea indemnizaţiei unice în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu în poliţie şi achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate (f.d.

56-57). Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Bobuţac Valeriu a solicitat, anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Valeriu Bobuţac” nr. 108ef din 16 iunie 2014 şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale Ministerului Afacerilor Interne.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea ordinului cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, întinderea drepturilor lor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au constatat că desfacerea contractului individual de muncă cu Bobuţac Valeriu, în baza art. 47 alin.(1) lit.f) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului nr.320 din 27 decembrie 2012, a avut loc cu încălcarea procedurii de concediere specificate de art. 88 şi Codul muncii.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de recurs reţine că în conformitate cu art. 47, alin.(1), lit. f) şi c) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, încetarea serviciului în Poliţie, precum şi a contractului individual de muncă al poliţistului, poate avea loc la împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, şi în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul într-o altă funcţie. La caz au relevanţă şi prevederile art. 34 alin. (1) din aceiaşi Lege, care indică că, raporturile de serviciu ale poliţistului sunt prevăzute de prezenta lege, în măsura în care acestea nu sunt reglementate de prezenta lege se aplică prevederile Codului muncii.

Aici, se va mai remarca că, în cazul soluţionării acţiunilor cu privire la repunerea în funcţie a persoanelor care au fost concediate ca urmare a lichidării unităţii, reducerii numărului sau a statelor de personal, instanţa are obligaţia de a clarifica mai multe aspecte, inclusiv dacă a fost respectată procedura de concediere prevăzută pentru aceste cazuri stipulată la art. 88 alin.(1) Codul muncii. Sub acest aspect, în vederea exercitării controlului de legalitate a ordinului Ministrului Afacerilor Interne al RM nr. 108ef din 16 iunie 2014, este necesar de a verifica respectarea etapelor şi condiţiilor procedurii de concediere prevăzute de art. 88 din Codul muncii.

Conform art. 88 alin. (1) Codul muncii, care reglementează procedura de concediere în cazul lichidării unităţii, reducerii numărului sau a statelor de personal, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit. b) şi c)) doar cu condiţia că va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.

În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; va reduce, în primul rând, locurile de muncă vacante; va desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariaţii angajaţi prin cumul; va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămână cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod.

Astfel, după cum se constată în speţă urmare a reformei instituţionale şi organizatorice a Ministerului Afacerilor Interne şi în legătură cu aprobarea Hotărîrii Guvernului nr. 995 din 12 decembrie 2013 „Cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 778 din 27 noiembrie 2009”, precum şi în temeiul pct.11 sbpct.13) al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, de către Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost emis ordinul nr. 34 din 12 februarie 2014, prin care a fost aprobată lista modificărilor în statul de organizare al Serviciului securitate internă şi combaterea a corupţiei al Ministerului Afacerilor Interne.

Iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 35 din 13 februarie 2014 „Cu privire la preavizarea angajaţilor Serviciului securitate internă şi combaterea corupţiei al MAI”, în temeiul art. 88 al Codului muncii, au fost preavizaţi angajaţii Serviciului securitate internă şi combaterea a corupţiei al MAI (funcţionari publici cu statut special şi personalul de deservire tehnică ce asigură funcţionarea autorităţii publice) despre faptul că în termen de 2 luni funcţiile acestora urmează a fi reduse. Ordinul menţionat a fost adus la cunoştinţă intimatului Bobuţac Valeriu, la 14 februarie 2014, ultimul fiind preavizat, contra semnătură, despre faptul că funcţia de ofiţer principal de investigaţii, pe care a exercitat-o în Secţia „Regim Secret” a Direcţiei protecţie internă a Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei (cu statut de departament), va fi redusă în termen de 2 luni (f. d. 47 verso).

În acest context, este de menționat că prin extrasul din ordinul nr. 74 ef. din 11 aprilie 2014, lui Bobuțac Valeriu i-a fost acordat concediu de odihnă anual pentru perioada 30 aprilie 2013 – 30 aprilie 2014, și anume 42 zile calendaristice de la data de 11 aprilie 2014 pînă la 26 mai 2014 (f.d. 48), iar în perioadele 26 mai 2014 - 28 mai 2014, 29 mai 2014 – 06 iunie 2014 și 07 iunie 2014 – 09 iunie 2014, Bobuțac Valeriu s- a aflat în concediu medical (f.d. 49-50). Respectiv, la calcularea termenului de preavizare de 2 luni, perioada 11 aprilie 2014 – 09 iunie 2014 în care reclamantului s-a aflat în concediu de odihnă și în concediu medical nu a fost inclusă.

La caz, este stabilit cu certitudine şi faptul că contrar prevederilor art. 88 alin.(1) lit.c) Codul muncii, care stabileşte că o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective, lui Bobuţac Valeriu nu i-a fost propus un alt loc de muncă în cadrul unităţii respective, însă fiind propuse alte funcţii şi anume: funcţia de ofiţer superior de investigaţie al Serviciului analiză crime al secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţie al Biroului crime grave al Serviciului poliţie criminală al Secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de şef de sector al sectorului de poliţie nr.4 a Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţii al biroului zonal poliţie criminală al sectorului de poliţie nr. 2 al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; funcţia de ofiţer de investigaţii al biroului zonal poliţie criminală al sectorului de poliţie nr. 7 al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni; ofiţer superior de investigaţii al serviciului analiză crime al secţiei investigaţii infracţiuni al Inspectoratului de Poliţie Căuşeni, pe care acesta a refuzat să le ocupe,

din motivul că sunt inferioare cu cîteva trepte conform Nomenclatorului funcţiilor aprobat de Ministrul Afacerilor Interne faţă de funcţia deţinută de el anterior preavizării, respectiv, funcţiile propuse nu corespund funcţiei similare de cea deţinută anterior de către Valeriu Bobuţac. La caz, independent de acest aspect, este cert că de către angajator nu a fost respectată obligaţia de a propune un loc de muncă persoanei preavizate în legătură cu reducerea a numărului sau a statelor de personal în toate locurile vacante existente în cadrul unităţii respective.

În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele recurentului cu referire la faptul că intimatului i s-a propus alt loc de muncă, or, funcţiile propuse fiind din cadrul subdiviziunii Inspectoratului General al Poliţiei, pe cînd Bobuţac Valeriu a deţinut funcţia de ofiţer principal de investigaţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM, respectiv în cadru acestei unităţi şi urma a fi propus alt loc de muncă.

Cu atît mai mult că potrivit pct. 3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 283 din 24 aprilie 2013, coraborat cu pct. 3 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 778 din 27 noiembrie 2009, cît şi art. 7 lit. 1), art. 13 alin.(1) lit.g) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiţi a diferitor subdiviziuni, pentru care Legea delimitează strict care sunt subdiviziunile şi competenţele Ministerului şi a Şefului Inspectoratului General al Poliţiei la angajare.

De asemenea, se reţine că în cauza dată s-a constatat şi corectitudinea concluziei instanţelor inferioare cu referire la situaţia că de către Ministerul Afacerilor Interne al RM nu s-a ţinut cont şi de prevederile art. 183 Codul muncii şi anume nu s-a luat în consideraţie dreptul preferenţial a lui Bobuţac Valeriu de a fi menţinut în serviciu, deoarece a deţinut una din cele mai înalte funcţii din cadrul Ministerului şi evident avea o calificare şi productivitate a muncii mai înaltă, de obligaţiile familiale a acestuia, care are la întreţinere un copil minor şi tatăl său invalid de gradul II, de domiciliul acestuia, de vechimea în muncă, cît şi de lipsa sancţiunilor disciplinare.

Mai mult că după lichidarea Serviciului securitate internă şi combatere a corupţiei al MAI, în structura nou-creată s-au regăsit 49 de persoane, pe cînd totalul numărului de personal a rămas neschimbat 111, fapt ce confirmă existenţa locurilor vacante de muncă în unitatea respectivă la momentul preavizării intimatului (f.d.

80). Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs reţine drept corectă şi constatarea instanţelor de judecată cu referire la faptul că concedierea din funcţie a lui Bobuţac Valeriu, care este membru a Federaţiei Sindicatelor din Moldova „Sindlex”, a fost efectuată şi cu încălcarea prevederilor art. 88 alin.(1) lit.h) Codul muncii, care indică că, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal doar cu condiţia că se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod. La caz sunt incidente şi prevederile art. 87 alin. (1) şi (4) Codul muncii, care reglementează că, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate.

În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin.(1)-(3) îşi vor comunica acordul sau dezacordul privind concedierea salariatului în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului de către angajator. În cazul în care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest termen, acordul organului respectiv se prezumă. Iar potrivit art. 89 alin. (2) Codul muncii, în cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, cînd acordul respectiv este necesar conform art.87, instanţa de judecată, prin hotărîre, restabileşte salariatul la locul de muncă.

Astfel, în cazul în care legea condiţionează concedierea de existenţa acordului preliminar, nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea absolută a actului de concediere cu restabilirea în funcţie a salariatului. În cadrul dezbaterilor judiciare, atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel s- a stabilit cu certitudine că recurentul Ministerul Afacerilor Interne al RM nu a respectat prevederile art. 87 Codul muncii.

Or, deşi, Ministerul Afacerilor Interne a expediat solicitarea privind acordul sau dezacordul în vederea rezilierii contractului individual de muncă şi încetării serviciului în poliţie a lui Bobuţac Valeriu în temeiul art. 47 alin.(1) lit.f) în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul într-o altă funcţie, intrată şi înregistrată la organul sindical la 17 iunie 2014 cu nr. 02-01/13, însă fără a respecta termenul de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului, la 16 iunie 2014 a emis ordinul contestat, fără acordul organului sindical. În speţă se resping ca fiind lipsite de suport juridic şi susţinerile recurentului precum că din cauza expirării termenului de preavizare angajatorul era nevoit să-l concedieze intimatul la data de 16 iunie 2014, chiar dacă nu a avut acordul organului sindical, deoarece contravin prevederilor imperative a Codului muncii.

Dat fiind acestea constatări, corect instanţele inferioare, la acest capitol, au remarcat că ordinul cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Bobuţac Valelriu nr. 108ef din 16 iunie 2014, a fost emis de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, fără a fi luată în consideraţie opinia Comitetului Sindical, care, de altfel, a solicitat anularea ordinului de concediere a lui Bobuţac Valeriu şi repunerea în drepturile legale a acestuia conform art. 89 alin.(1) până a ajunge la litigiu, respectînd prevederile de propunere a unui loc de muncă în cadrul organizaţiei sau în oraşul unde îşi are domiciliul familia.

În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Ministerul Afacerilor Interne al RM nu a respectat în privinţa intimatului Bobuţac Valeriu procedura de concediere prevăzută de art. art. 87-88 Codul muncii, astfel, concluziile instanţelor ierarhic inferioare privind anularea ordinului cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu ale maiorului de poliţie Valeriu Bobuţac şi restabilirea acestuia în funcţie, cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi compensaţiei pentru prejudiciul moral în limita prevăzută de art. 90 Codul muncii, este întemeiată şi legală.

Cele expuse atestă că decizia atacată cu recurs a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

Alte critice formulate în recurs la fel urmează a fi respinse ca fiind nejustificate, acestea fiind similare celor susţinute în prima instanţă, cărora le-a fost dată aprecierea cuvenită. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bobuţac Valeriu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de reziliere a contractului individual de muncă și încetării serviciului în poliție şi recuperarea prejudiciului material şi moral Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva