- Dosarul nr.
- 2rac-408/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 noiembrie 2015
- Părțile
- SRLStarnet vs SA Moldtelecom
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-408/15 — Încasarea datoriei, a penalităţii, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2rac-408/15 prima instanţă:V. Braşoveanu instanţa de apel: B. Bîrca, S. Arnăut, E. Clim ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Moldtelecom” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea comercială „StarNet” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Moldtelecom” societate pe acţiuni privind încasarea datoriei, a penalităţii, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de societatea comercială „StarNet” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 15 august 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 22 august 2013, societatea comercială „StarNet” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Moldtelecom” societate pe acţiuni privind încasarea datoriei, a penalităţii, a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că, la 9 noiembrie 2011, între SC „StarNet” SRL şi SC „Moldtelecom” SA, a fost semnat acordul de interconectare nr. 478, al cărui obiect este interconectarea operaţională între reţeaua PSTN/ISDN a Moldtelecom şi reţeaua publică fixă locală a furnizorului şi operarea unei asemenea interconexiuni, în condiţiile stabilite în contract.
Menţionează reclamantul că potrivit pct.2.2.3 al anexei nr.6 la acord, pentru terminaţia traficului internaţional în reţeaua furnizorului, Moldtelecom achită echivalentul în lei moldoveneşti a 0,07 USD, fără TVA pe minut calculat la rata de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei din ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face facturarea. 1 Totodată, potrivit Ofertei de Referinţă de Interconectare, publicată pe site-ul oficial www.moldtelecom.md, tariful SC „Moldtelecom” SA pentru terminaţia traficului internaţional în reţeaua sa, oferit furnizorilor alternativi naţionali este în mărime de 0,10 USD /minut.
La 01 noiembrie 2011, de către Consiliul de Administraţie al Agenţiei naţionale pentru reglementare în comunicaţii electronice şi tehnologia informaţiei (ANRCETI) a fost adoptată hotărârea nr.28 „Cu privire la impunerea obligaţiilor speciale preventive SA „Moldtelecom” în legătură cu puterea sa semnificativă pe piaţa de tranzit de trafic în reţelele publice de telefonie”, publicată în Monitorul Oficial la 11 noiembrie 2011. Potrivit pct.40 al Obligaţiilor speciale preventive ce se impun SA „Moldtelecom”, în cazul tranzitului internaţional de apeluri către numerele geografice fixe sau non-geografice independente de locaţie ale altor furnizori naţionali, Furnizorul-ofertant nu va pretinde negocierea, stabilirea sau păstrarea unui tarif pentru terminarea naţională a acestor apeluri în reţelele altor furnizori naţionali de telefonie fixă, care ar fi sub nivelul de 90 % din tariful aplicat de furnizorul-ofertant pentru servicii similare de terminare naţională în reţeaua sa fixă a apelurilor iniţiate în reţelele furnizorilor străini.
Precizează reclamantul că, Agenţia este autoritatea publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul comunicaţiilor electronice şi al tehnologiei informaţiei şi în procesul de reglementare adoptă decizii obligatorii. Prin urmare, susţine că, interpretarea şi implementarea Acordului de interconectare nr. 478 din 9 noiembrie 2011, nu poate intra în contradicţie cu Legea comunicaţiilor electronice, hotărârile şi deciziile ANRCETI sau altor autorităţi ale administraţiei publice, precum şi cu orice alte prevederi legale aplicabile. Acest fapt este stipulat expres în pct.21.1 al acordului de interconectare, unde este indicat că, „prezentul acord va fi guvernat de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova”.
În acest context, reieşind din prevederile Ofertei de Referinţă de Interconectare a SC „Moldtelecom” SA şi pct. 40 al Obligaţiilor speciale preventive ce se impun SA „Moldtelecom”, aprobate prin Hotărîrea Consiliului de Administraţie al ANRCETI nr. 28 din 01 noiembrie 2011, pentru terminaţia traficului internaţional în reţeaua Furnizorului, Moldtelecom achită echivalentul în lei Moldoveneşti a 0,09 USD, fără TVA, pe minut, calculat la rata de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei din ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face facturarea. În temeiul celor indicate, conformându-se prevederilor pct.40 al Obligaţiilor speciale preventive ce se impun SA „Moldtelecom”, începînd cu data de 01 decembrie 2011, între SC „StarNet” SRL a aplicat pentru terminaţia traficului internaţional în reţeaua sa, tariful nou şi anume 0,09 USD.
Menţionează că, SC „Moldtelecom” SA nu s-a conformat prevederilor legislaţiei în vigoare şi a restituit toate facturile pentru achitarea terminaţiei traficului internaţional în reţeaua SC „StarNet” SRL, fără a invoca vreun temei argumentat din punct de vedere legal. Astfel, susţine reclamantul că, pentru data de. 26 septembrie 2013, SC „Moldtelecom” SA a acumulat faţă de SC „StarNet” SRL o datorie în mărime de 465441,87 lei. 2 Totodată, conform prevederilor pct. 14.1 al Acordului de interconectare nr.478 din 09 noiembrie 2011, neachitarea unei facturi la data limită stabilită, îi conferă Părţii care a emis factura dreptul de a percepe penalităţi în mărime de 0,02% din suma totală neachitată pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere a plăţii, până la data plăţii respective.
În virtutea acestui punct, suma penalităţii care urmează a fi achitată de SC „Moldtelecom” SA, constituie 14 813 lei. Mai indică reclamantul că, potrivit art.619 Coc civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii, iar în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Suma dobânzii constituie 39619,88 lei. Aduce la cunoştinţă reclamantul că, la 19 iunie 2013, a adresat pîrîtului pretenţie privind achitarea datoriilor, însă, până în prezent, nu au primit niciun răspuns, suma totală a datoriilor SC „Moldtelecom” SA faţă de SC „StarNet” SRL ridicându-se la 519874,75 lei.
Solicită SC „StarNet” SRL, încasarea din contul SC „Moldtelecom” SA a sumei datoriei în mărime de 465 441,87 lei, a penalităţii în sumă de 14 813 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 39 519,88 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 august 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial. S-a încasat din contul SC „Moldtelecom” SA, în beneficiul SC „StarNet” SRL, datoria în sumă de 465 441,87 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 39 519,88 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 15151,85 lei, iar în total, 520213,60 lei. Cerinţele SC „StarNet” SRL privind încasarea penalităţii în sumă de 14 813 lei, au fost respinse ca tardive.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, a fost admis apelul declarat de SC „StarNet” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 august 2014, în partea în care au fost respinse pretenţiile privind încasarea penalităţii şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost încasată din contul SC „Moldtelecom” SA, în beneficiul SC „StarNet” SRL, penalitatea în sumă de 14 813 lei. De asemenea, a fost modificată hotărîrea primei instanţe în partea încasării din contul SC „Moldtelecom” SA, în beneficiul SC „StarNet” SRL a taxei de stat, achitate la depunerea cererii de chemare în judecată prin majorarea sumei de la 15151,85 lei la 15596,24 lei, precum şi s-a încasat din contul SC „Moldtelecom” SA, în beneficiul SC „StarNet” SRL taxa de stat, achitată la depunerea apelului, în sumă de 333 lei.
Apelul declarat de SC „Moldtelecom” SA a fost respins. La 22 aprilie 2015, SC „Moldtelecom” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului, a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea. 3 Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 martie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la 22 aprilie 2015 şi respectiv, se constată că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 23 septembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SC „StarNet” SRL copia recursului declarat de SC „Moldtelecom” SA.
Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 18 noiembrie 2015, intimatul nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în 4 care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.
Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel, şi hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi 5 aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Moldtelecom” SA, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Moldtelecom” societate pe acţiuni, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6