2ra-2789/15 — Cu privire la stabilirea faptului aflării în relații de muncă și obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă

dosarul 2ra-2789/15 prima instanţă – V. Negru instanţa de apel –N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Tamara Chișca-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Para Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” cu privire la constatarea faptului aflării în relații de muncă și obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” și s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 29 octombrie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii. c o n s t a t ă: La data de 29 martie 2013, Para Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Lazar Ionel” privind stabilirea faptului aflării în relaţii de muncă şi obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începînd cu luna aprilie 2009 a activat în calitate de şofer de microbus pentru transportarea pasagerilor pe ruta nr.176, care aparţinea întreprinderii individuale „Lazar Ionel” reorganizată ulterior în societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel”. La angajare în serviciu a prezentat carnetul de muncă şi toate actele solicitate de angajator.

Însă după cum a constatat ulterior, după eliberarea din funcţia de conducător auto de la această întreprindere, menţiunea în carnetul de muncă pe numele său cu privire la angajarea în funcţie de şofer la această întreprindere, s-a 1 făcut de angajatorul societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel”, abia la data de 01 iunie 2010, fiind indicat faptul că a fost angajat în temeiul ordinului nr. 27 din 01 iunie 2010 deşi, de fapt a fost angajat din aprilie 2009. Faptul că în acea perioadă era angajat în calitate de şofer la compania respectivă poate fi constatat prin foile de parcurs ce se întocmeau de către mecanicul întreprinderii Bordeian Vitalie Denis şi care se transmiteau către şofer. Aceste foi de parcurs se aflau în posesia societății cu răspundere limitată „Lazar Ionel”.

Despre faptul că, în carnetul de muncă nu s-a efectuat menţiunea cu privire la angajarea în funcţie, începînd cu luna aprilie 2009, a aflat în anul 2012. A indicat reclamantul că, în anul 2011 ruta nr.176 a fost preluată de către societatea cu răspundere limitată „Ruta - Prim”. La angajare în funcțe în cadrul societății cu răspundere limitată „Ruta - Prim”, nu i s-a înmînat carnetul de muncă de la fostul angajator, pur şi simplu dînsul a continuat activitatea de conducător auto. Toate adresările către societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” privitor la eliberarea unui înscris, prin care să se confirme faptul că s-a aflat cu întreprinderea în relaţii de muncă nu s-au soldat cu succes, din motiv că administrația acestei întreprinderi se eschivează de la confirmarea acestui fapt.

Ulterior, reclamantul a depus o adresare similară şi în adresa Inspecţiei Muncii. Însă, de către acesta nu au fost întreprinse careva acţiuni, din care considerent s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta cerere. Solicită reclamantul stabilirea faptului aflării în relaţii de muncă în perioada de la 01 aprilie 2009 şi pînă la 31 mai 2010, cu obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 29 octombrie 2014, cererea lui Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată „Lazar Ionel” privind stabilirea faptului aflării în relaţii de muncă şi obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă s-a admis.

S-a constatat faptul că Para Tudor în perioada de la 01 aprilie 2009 şi pînă la 31 mai 2010 a lucrat în calitate de conducător auto la societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel” şi s-a obligat societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel” să efectueze înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă. S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 (una sută) lei. La data de 18 noiembrie 2014, societatea cu răspundere limitată „Lazar Ionel” a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii şi adoptarea unei decizii noi, prin care acţiunea lui Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată „Lazar Ionel” privind stabilirea faptului aflării în relaţii de muncă şi obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă să fie respinsă ca depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015 a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel”, s-a casat hotărîrea 2 Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 octombrie 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 04 iunie 2015 Para Tudor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului declarat, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu dispunerea menținerii hotărîrii instanței de fond, fiind legală și întemeiată. În motivarea recursului Para Tudor a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A menționat că, în cadrul examinării cauzei, instanța de fond corect a stabilit că, la situația din 13 septembrie 2009 recurentul/reclamant Para Tudor se afla în relații de muncă cu societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel”, fapt care se confirmă prin următoarele acte. 1. copia contractului AORC din 14 aprilie 2009 încheiat între Sovici Maria în privința automobilului de model Mercedes 312 D cu nr/înregistrare C KU 744; 2. avizul cu privire la producerea accidentului rutier din 14 septembrie 2009 semnat de Para Tudor în adresa societății cu răspundere limitată ”Moldasig”. 3. copia poliței de asigurare eliberată pe numele cet. Sovici Maria și copia certificatului de înmatriculare a automobilului de model Mercedes 312D cu nr/înregistrare C KU 744; 4. copia raportului de verificare tehnică a automobilului din 09 aprlie 2009 în privința automobilului de model Mercedes 312 D cu nr/înregistrare C KU 744, în care este indicat în calitate de proprietar cet.

Sovici Maria, iar posesor societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel”; 5. informație computerizată cu privire la asigurarea automobilului sus- menționat; 6. copia procesului-verbal cu privire la contravenție din 19 septembrie 2009 întocmit în privința recurentului Para Tudor, în care este menționat că la momentul producerii accidentului se afla la volanul atumobilului ce aparține cet. Sovici Maria, și activa pe ruta 176 deținută de societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel”, inclusiv și materialele contravenționale. La data de 03 noiembrie 2015 intimatul societatea cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” a depus referință la recursul depus de Para Tdor, solicînd declararea acestuia ca inadmisbil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Astfel declarînd recursul la 04 iunie 2015 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, recurentul s-a conformat prevederilor legale, fiind depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2015 recursul depus de către Para Tudor a fost declarat admisibil. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 3 Analizând legalitatea actelor judecătoreşti de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. f) Codul de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. În conformitate cu art. 32 alin.(1) Cod de procedură civilă „nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă cauza respectivă este dată prin lege, cu excepţia cazurilor expres stabilite de CPC. Iar, conform art. 331 Cod de procedură civilă, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 38 alin. (2) Cod de procedură civilă care stabileşte regula generală în materia competenţei jurisdicţionale teritoriale, „acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie”.

În această privinţă, Colegiul reţine că, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial, este determinant sediul pârâtului la data depunerii cererii de chemare în judecată. Prevederile art.39 alin.(7) Cod de procedură civilă stipulează expres că, acţiunile ce ţin de restabilirea în dreptul la muncă, la pensie, la locuinţă, de revendicare a bunurilor sau a valorii lor, de reparare a prejudiciului cauzat prin condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, prin aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma impunerii angajamentului scris de a nu părăsi localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancţiunii administrative a arestului pot fi intentate şi în instanţa de la domiciliul reclamantului.

Din punct de vedere legislativ, această prevedere legală stabileşte clar că acţiunile pot fi intentate în instanţa de la domiciliul reclamantului în cazul revendicărilor dreptului la muncă lezat în urma condamnării ilegale, tragerii ilegale la răspundere penală, prin aplicarea ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma impunerii angajamentului scris de a nu părăsi localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancţiunii administrative a arestului. Prin urmare, prevederile art.39 alin.(7) Cod de procedură civilă pot fi aplicate numai în cazul unor categorii speciale de subiecţi, care au fost nominalizaţi mai sus. Din materialele dosarului rezultă că, acceptând spre examinare acţiunea depusă de Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” cu privire la constatarea faptului aflării în relații de muncă și obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă, instanţa de fond, Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău, s-a condus de prevederile art. 39 alin.(7) Cod de procedură civilă, stabilind eronat că acțiunea poate fi depusă, inclusiv și la instanța de la domiciliul 4 reclamantului: mun. Chișinău, str. Calea Orheiului, 90 ap.5, care ține de competența jurisdicțională a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău. Colegiul lărgit reţine că, prevederile art. 39 alin.(7) Cod de procedură civilă, nu sunt aplicabile prezentei spețe, or prevederile prezentului articol pot fi aplicate numai în cazul unor categorii speciale de subiecţi. Astfel, judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a judecat cauza civilă cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională, ceea ce constituie temei necondiţionat de casare a hotărârilor (art. 432 alin.(3) lit.f) Codul de procedură civilă).

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău este competentă să examineze cauza civilă depusă la cererea lui Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” cu privire la constatarea faptului aflării în relații de muncă și obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă, avînd în vedere că sediul pîrîtului: a societății cu răspundere limitată ”Lazar Ionel”, conform extrasului din registrul de stat al persoanelor juridice eliberat de CÎS nr.16729 din 02 septembrie 2014 anexat la materialele dosarului (f.d.16), este: mun. Chișinău, str. Drumul Crucii 98 ap.(of) 16, care ține de competența jurisdicțională a instanței vizate. Dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă instituită prin lege este garantat de art.6 CEDO.

Nerespectarea competenţei jurisdicţionale materiale sau teritoriale reprezintă o încălcare esenţială a normelor de drept procedural. În concluzie, se remarcă faptul că în cazul litigiilor de muncă urmează a fi aplicate regulile generale stabilite de codul de procedură civilă –acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie, iar norma art.39 alin.(7) Codul de procedură civilă nu poate fi aplicată tuturor litigiilor de muncă, ci numai în cazul revendicărilor dreptului la muncă lezat în urma condamnării ilegale, tragere ilegală la răspundere penală, prin aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma impunerii angajamentului scris de a nu părăsi localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancţiunii administrative a arestului (avizul consultativ al CSJ nr. 4ac-29/13 din 30 septembrie 2013). În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. c1) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. f). Astfel, din considerentele menţionate şi luînd în considerație faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, şi anume prima instanţă a examinant pricina cu încălcarea competenței, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă - Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău, competentă să examineze prezentul litigiu. 5 În conformitate cu art. 432 alin.(3) lit.f), art. 445 al. (1) lit. c1) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Para Tudor. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 21 mai 2015 şi hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Para Tudor împotriva societății cu răspundere limitată ”Lazar Ionel” cu privire la constatarea faptului aflării în relații de muncă și obligarea efectuării înscrierii în carnetul de muncă, cu restituirea pricinii spre rejudecare, după competență la Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Tamara Chișca-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari 6