3ra-1543/15 — Cu privire la anularea ordinelor și restabilirea în funcție

dosarul nr.3ra-1543/15 prima instanţă – G. Colev instanţa de apel – A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Stanciu Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Stanciu Vladimir împotriva Adunării Populare UTA Găgăuzia, cu participarea intervenientului accesoriu Vasilieva Raisa cu privire la declararea nulității dispoziției de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, precum și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Adunarea Populară UTA Găgăuzia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 februarie 2015, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii c o n s t a t ă: La data de 19 noiembrie 2014 reclamantul Stanciu Vladimir s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere împortiva Adunării Populare UTA Găgăuzia, cu participarea intervenientului accesoriu de partea pîrîtului Vasilieva Irina, solitînd: - declararea nulității dispoziției nr.186-k a Președintelui Adunării Populare UTA Găgăuzia din 20 august 2014 privind concedierea lui Stanciu Vladimir din funcția publică ”specialist privind lucrul cu comisiile permanente ale Adunării Populare UTA Găgăuzia”;

- restabilirea lui Stanciu Vladimir în funcție, conform statelor de personal nr. 2903-23 din 23 ianuarie 2013; - încasarea din contul Adunării Populare UTA Găgăuzia în beneficiul lui Stanciu Vladimir a salariului pentru absența forțată de la muncă, calculat din data concedierii 25 august 2014 pînă în ziua restabilirii în funcție, în total suma de 19 452 lei; - încasarea din contul Adunării Populare UTA Găgăuzia în beneficiul lui Stanciu Vladimir a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500 lei. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat următoarele circumstanțe. În anul 2000 Stanciu Vladimir a fost angajat în cadrul Adunării Populare UTA Găgăuzia în funcția de consultant al Comisiei permanente al Complexului Agroindustrial și Ecologic.

La data de 03 decembrie 2012 a fost numit prin transfer în funcția de specialist în cadrul Direcției de lucru cu comisiile permanente ale Adunării Populare UTA Găgăuzia, iar peste două luni de zile a fost concediat din funcție în legătură cu modificarea schemei de încadrare a Adunări Populare UTA Găgăuzia și lichidării direcției respective, conform dispoziției nr. 42-k din 31 ianuarie 2013. Nefiind de acord, reclamantul Stanciu Vladimir s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere privind anularea dispoziției, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iulie 2014 reclamantul a fost restabilit în funcția deținută și s-a dispus încasarea din contul Adunării Populare a UTA Găgăuzia a salariului pentru absența forțată de la muncă.

La data de 23 iulie 2014 președintele Adunării Populare UTA Găgăuzia a emis dispoziția nr. 169-k, în care a dispus de a înștiința reclamantul, sub semnătură cu privire la eliberarea sa din funcție în legătură cu lichidarea funcției publice, în baza Hotărîrii Adunării Populare UTA Găgăuzia nr. 24-IV din 21 decembrie 2012, prin care a fost aprobată schema de încadrare a Adunării Populare UTA Găgăuzia pentru anul 2013. Consideră reclamantul că a fost concediat ilegal, deoarece angajatorul nu a respectat prevederile art. 183 din Codul Muncii, care acordă garanții salariaților ce dispun de o calificare mai înaltă și de o vechime în funcție mai mare; nu a respectat termenul de o luna de zile cu privire la înștiințarea despre concediere.

Mai indică reclamantul că, la data de 25 iulie 2014, înainte de a fi concediat, angajatorul i-a propus trei funcții vacante, care au fost refuzate de reclamant, deoarece nu corespundeau calificației și profesiei deținute de reclamant. La data de 26 ianuarie 2015 reclamantul a depus o cerere de completare a temeiurilor acțiunii, indicînd că nu a fost respectată procedura privind eliberarea acordului organului sindical la concediere, dat fiind faptul că în cadrul Adunării Populare UTA Găgăuzia nu există un comitet sindical, iar careva adunări generale ale membrilor de sindicat nu s-au desfășurat niciodată.

La data de 18 februarie 2015 reclamantul și-a concretizat cerințele din acțiune, solicitînd: - declararea nulității dispoziției nr.186-k a Președintelui Adunării Populare UTA Găgăuzia din 20 august 2014 privind concedierea lui Stanciu Vladimir din funcția publică ”specialist privind lucrul cu comisiile permanente ale Adunării Populare UTA Găgăuzia”; - restabilirea lui Stanciu Vladimir în funcția publică deținută, conform statelor de personal nr. 2903-23 din 23 ianuarie 2013; - încasarea din contul Adunării Populare UTA Găgăuzia în beneficiul lui Stanciu Vladimir a salariului pentru absența forțată de la muncă, calculat din data concedierii 25 august 2014 pînă în ziua restabilirii în funcție, în total suma de 19 452 lei; - încasarea din contul Adunării Populare UTA Găgăuzia în beneficiul lui Stanciu Vladimir a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 februarie 2015 acțiunea reclamantului a fost admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 05 mai 2015, a fost admis apelul declarat de către Adunarea Populară UTA Găgăuzia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 februarie 2015, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 24 iulie 2015 Stanciu Vladimir a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015, cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

La data de 17 noiembrie 2015 Stanciu Vladimir și-a completat cerințele din cererea de recurs, menționînd că după restabilirea sa în funcție prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 februarie 2015, la data de 16 aprilie 2015 a fost concediat din funcție pentru aceleași temeiuri. La data de 15 mai 2015 a contestat pentru a treia oară concedierea sa ilegală, iar la momentul actual cauza fiind în examinare în instanța de fond. În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform avizului de recepție anexat la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 05 mai 2015 a fost expediată și recepționată de recurent la data de 26 mai 2015 (f.d.209, 229), motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 iulie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Stanciu Vladimir poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Stanciu Vladimir în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Stanciu Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari