2ra-2518/15 — Achitarea indemnizaţiei unice şi a despăgubirii pentru reţinerea indemnizaţiei

prima instanţă: D.Cristian dosarul nr. 2ra-2518/15 instanţa de apel: A.Panov, M.Moraru, A.Minciuna ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buga Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buga Vladimir împotriva preşedintelui raionului Nisporeni, intervenient accesoriu Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport Nisporeni cu privire la achitarea indemnizaţiei unice şi a despăgubirii pentru reţinerea indemnizaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Buga Vladimir şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 03 noiembrie 2014, c o n s t a t ă La 23 iunie 2014 Buga Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva preşedintelui raionului Nisporeni, intervenient accesoriu Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport Nisporeni cu privire la obligarea achitării indemnizaţiei unice, despăgubirii pentru reţinerea indemnizaţiei neachitate din vina angajatului şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Consiliului raional Nisporeni nr. 7/20 din 12.12.2013 cu privire la aprobarea organigramei şi statelor de personal ale aparatului preşedintelui raionului Nisporeni, direcţiilor şi subdiviziunilor subordonate Consiliului raional, conform pct.1 lit. b) începînd cu 01.01.2014, Consiliul a redus funcţia publică de contabil-şef a Direcţiei Învăţămînt, Tineret şi Sport, ce a ocupat-o, instituind 1 unitate în contabilitatea centralizată din servicii pe lîngă Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport. În legătură cu faptul că, transferul într-o altă funcţie publică nu a fost posibilă, a fost angajat la o altă funcţie nouă pe baze generale, pierzînd astfel stagiul de 12 ani ca funcţionar public, cît şi diferenţa de salariu, care constituia 4750 lei, gradul 9 treapta 6 de salarizare.

1 Menţionează că, la data de 16.01.2014, cît şi la 24.01.2014, a depus o cerere către şeful Direcţiei Învăţămînt, Tineret şi Sport privitor la achitarea indemnizaţiei unice ce i se cuvine în rezultatul reducerii funcţiei publice pe care a ocupat-o, cerere care nu a fost soluţionată, din care considerente la 28.05.2014 s-a adresat cu un demers către Consiliul raional Nisporeni ca organizaţie ierarhic superioară Direcţiei de învăţămînt, însă care nu a fost examinată nici la şedinţa Consiliului. La 11.06.2014 a primit răspunsul cu nr. 98 (2) din partea Aparatului preşedintelui raionului, prin care i s-a comunicat că cererea a fost examinată, însă nu poate fi soluţionată pozitiv dat fiind că în conformitate cu art. 43 din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, acordarea indemnizaţiei unice în cazul dat nu ţine de competenţa Consiliului raional.

Solicită reclamantul, obligarea pîrîtului de a-i achita indemnizaţia unică în mărime de 33 450, 84 lei, despăgubirii pentru reţinerea indemnizaţiei neachitate din vina angajatului pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 5 820, 45 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100% din valoarea indemnizaţiei reţinute ilegal.

Ulterior, la 30 septembrie 2014, reclamantul şi-a modificat cerinţele, solicitînd obligarea preşedintelui raionului Nisporeni să se folosească de împuternicirile delegate de Consiliul raional de a efectua modificările în cadrul aceleaşi instituţii şi de a aloca Direcţiei Învăţămînt, Tineret şi Sport suma de 33450,84 lei, sumă necesară pentru achitarea indemnizaţiei, precum şi să modifice bugetul Direcţiei Învăţămînt, Tineret şi Sport, alocînd mijloace financiare pentru a-i fi achitate despăgubiri pentru reţinerea indemnizaţiei din cauza angajatului în mărime de 0, 1% pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la ziua cînd va primi despăgubirea. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 03 noiembrie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Buga Vladimir a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Buga Vladimir şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 03 noiembrie 2014. La 11 august 2015 Buga Vladimir a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale prin faptul că, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Susţine că, instanţa de apel a apreciat critic argumentele sale referitoare la faptul că prin răspunsul preşedintelui raionului i-a fost îngrădit dreptul legitim de a se adresa în organul emitent.

2 La fel, consideră că, instanţele de judecată au neglijat prevederile art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, fiindu-i astfel lezate drepturile la remunerare şi garanţii sociale ca funcţionar public. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Buga Vladimir, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Buga Vladimir este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Buga Vladimir, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Buga Vladimir, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4