2ra-2854/15 — Cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice

dosarul nr.2ra-2854/15 prima instanţă – N. Rusu instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Consiliul raional Hîncești, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată intentată de Cojocari Constantin împotriva Consiliului raional Hîncești cu privire la recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul raional Hîncești, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014 c o n s t a t ă: La data de 12 mai 2014, reclamantul Cojocari Constantin, s-a adresat în judecată cu cerere împotriva Consiliului raional Hînceşti, solicitînd recuperarea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 06 iulie 1949 a fost deportat în regiunea Tiumeni din Federaţia Rusă, unde s-a aflat la evidenţă pe parcursul perioadei cuprinse între 06 iulie 1949-07 iunie 1958. În rezultatul deportării, reclamantului i-au fost confiscate bunurile personale şi anume: două imobile cu destinaţia de locuinţă precum şi anexele acestora, bunuri din gospodărie care se aflau la momentul deportării. La data de 10 aprilie 1989, conform Hotărîrii SM RM nr.115, reclamantul împreună cu familia sa, au fost reabilitaţi. Menţionează reclamantul că s-a adresat cu cerere către Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti prin care a solicitat restituirea bunurilor sau recuperarea valorii acestora prin achitarea compensaţiilor corespunzătoare.

La data de 21 decembrie 1994, conform procesului verbal nr.8 al Comisiei raionale Hînceşti, s-a hotărît de a restitui reclamantului unul din cele două imobile amplasate în s.Sofia, r-nulHînceşti, în care la moment locuia cetăţeanul Popov Feodor, care, de comun acord cu reclamantul, au decis să-i achite o recompensă bănească în mărime de 6500 lei pentru construcţiile auxiliare ale imobilului. Referitor la cel de-al doilea imobil, Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti, conform Hotărîrii nr.10/11 din 30 septembrie 1993 a decis, recuperarea daunei prin achitarea unei recompense băneşti în mărime de 94 700 ruble, însă pînă în prezent reclamantului nu i-a fost restituită suma respectivă.

A mai menţionat reclamantul că, la data de 18 noiembrie 1994, ca răspuns la cererea reclamantului, Comitetul Executiv al Consiliului raional Hînceşti, a invocat precum că recompensa în cuantum de 94 700 ruble, i-a fost acordată reclamantului potrivit Deciziei Executivului Raional nr.10/11 din 30 septembrie 1993. Însă, conform adeverinţei nr.484 din 17 ianuarie 2001, eliberate de Primăria s.Sofia r-nul Hînceşti, se indică că Cojocari Constantin nu a primit compensaţia stabilită. Incercările reclamantului de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

Relevă reclamantul că, s-a adresat către Preşedintele raionului Hînceşti cu privire la compensarea valorilor bunurilor sechestrate, însă cererile au fost respinse, pe motiv că ultimul a beneficiat anterior de compensarea daunelor şi că, persoanele care au fost despăgubite pînă la intrarea în vigoare a Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, nu pot beneficia de dreptul de a solicita despăgubiri. În final invocă reclamantul că, conform raportului de evaluare întocmit de către OCT Hînceşti la data de 02 aprilie 2014, s-a stabilit că valoarea casei de locuit cu construcţiile accesorii din s.Sofia, r-nul Hînceşti, este de 67 590 lei.

Din considerentul că bunurile existente la momentul deportării nu mai există, reclamantul a interpelat Serviciul de arhivă raională Hînceşti, iar la data de 25 octombrie 2013, conform răspunsului oferit, se indică că documentele pînă în anul 1944 nu s-au păstrat şi nu este posibil de indicat ce bunuri deţinea reclamantul pînă a fi deportat. Astfel, pentru a fi posibil de evaluat bunurile sechestrate, reclamantul s-a adresat cu un demers către Departamentul Expertiză Mărfuri „Triada” SRL, care a efectuat un raport potrivit căruia valoarea estimată a bunurilor confiscate în urma represiunilor politice este de 281 145 lei. Solicită reclamantul încasarea de la pîrît a valorii bunurilor confiscate în mărime totală de 348 735 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014, cererea a fost admisă. S-a încasat din contul Consiliului raional Hîncești în beneficiul lui Cojocari Constantin valoarea bunurilor confiscate în mărime de 348 735 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei. Prin decizia Curții de Apel din 25 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de către Consiliul raional Hîncești, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la data de 25 septembrie 2015 Consiliul raional Hîncești a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, a hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 29 august 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanțele de fond și cea de apel nu au elucidat pe deplin și sub toate aspectele circumstanțele care au o importanță pentru soluționarea pricinii în privința costului bunurilor mobile și faptului neaplicării legii care trebuia să fie aplicată pentru a determina corect din contui cărui buget să fie încasată valoarea bunurilor confiscate. Afirmă recurentul că, omisiunea Curții de Apel Chișinău de a se expune în privința obiecției Consiliului raional Hîncești, precum că Primăria s.Sofia rnul Hîncești nu a dispus de competența de a elibera certificate ori alte documente, care ar confirma componența averii confiscate, viciază legalitatea hotărîrii instanței de fond, motiv care impune casarea actelor judecătorești pronunțate.

În așa mod, Primăria s.Sofia rnul Hîncești a întocmit și a aprobat Planul gospodăriei individuale a familiei represate Cojocaru Constantin, exagerînd atît în privința numărulului imobilelor deținute anterior în proprietate, cît și cu privire la dimensiunile reale ale imobilelor care au existat în realitate. Mai indică, că încălcările procedurale admise de instanța de apel sunt continuate prin omisiunea de a examina critic legalitatea raportului de evaluare prezentat la materialele dosarului, supra apreciind valoarea bunurilor imobile ce au aparținut familiei Cojocaru.

Specifică recurentul că, instanța de apel în mod eronat a admis încasarea sumei din bugetul raionului Hîncești, or prin Legea nr.173 din 11 iulie 2012 cu privire la modificarea și completarea Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice în art. 12 alin. (6) se stipulează că restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează în baza cererii din contul bugetului de stat. De asemenea, invocă recurentul că ședința de judecată în cadrul instanței de apel a fost desfășurată în absența reprezentantului Consiliului raional Hîncești, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, or participantul se va considera legal citat numai în cazul în care există confirmarea transmiterii și primirii citației sau înștiințării.

În conformitate cu art. 439 alin (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de comunicare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 25 iunie 2015 a fost expediată la data de 06 august 2015 (f.d.141), însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 25 septembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Consiliul raional Hîncești poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Consiliul raional Hîncești în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Consiliul raional Hîncești se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari