3ra-1296/15 — Anularea deciziei şi obligarea restituirii sumei cu titlu de TVA

Dosarul nr. 3ra-1296/15 prima instanţă - S. Iorgov instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Moldovagaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Moldovagaz” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind anularea parţială a deciziei şi obligarea acceptării şi restituirii sumelor achitate cu titlu de TVA, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 februarie 2015 şi s-am emis o nouă hotărîre de respingere a pretenţiilor, c o n s t a t ă ; La 24 iunie 2014 societatea pe acţiuni ”Moldovagaz” s-a adresat în instanţa de judecată cererea solicitînd anularea în parte a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.l4/78/T/69 din 10 martie 2014 în partea ce ţine de neacceptarea spre transmitere a TVA în sumă d e 74 178 233 lei şi obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de a restitui TVA în sumă de 74 178 233 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 31 aprilie 2014 societatea pe acţiuni “Moldovagaz” a solicitat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat restituirea din buget a TVA în sumă de 74 294 598 lei.

Ca urmare efectuării unui control Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind restituirea TVA pentru perioada anului 2013, prin actul de control nr.5-666493 din 04 martie 2014 a fost confirmată spre restituire doar suma de 116 365 lei. Menţionează că la 13 martie 2014 societatea pe acţiuni “Moldovagaz” a primit decizia IFPS nr.14/78/T/69 din 10 martie 2014 privind restituirea TVA, prin care a fost acceptată spre restituire doar suma de 116 365 lei din alte livrări în sumă de 1 454 568 lei. Totodată fiind indicat că serviciile de transport internaţional al gazelor naturale în sumă de 370 891 167 lei nu au fost luate în calcul pentru determinarea sumei TVA spre restituire. Respectiv nu a fost acceptat spre restituire TVA în 1 sumă de 74 178 233 lei, 20% din suma serviciilor nominalizate.

Consideră societatea pe acţiuni “Moldovagaz” că, decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.14/78/T/69 din 10 martie 2014, nu corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare. Potrivit prevederilor pct.8 alin.8 art.102 Cod fiscal statuează expres care subiecţi impozabili pot solicita restituirea TVA şi ce servicii se impozitează la cota zero, precum şi la prezentarea căror documente este permisă restituirea TVA. Susţine că reieşind din normelor art.102 Cod fiscal a prezentat în cadrul controlului fiscal toate documentele necesare pentru a beneficia de restituirea TVA şi anume contractul şi actele de acordare a serviciilor cu SAD “Gazprom”, care reprezintă confirmarea destinatarului străin privind acordarea serviciilor respective, documentele bancare cu confirmarea primirii plăţilor de la nerezident pentru serviciile acordate, declaraţiile vamale privind tranzitarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova.

Existenţa depăşirii sumei TVA se confirmă prin declaraţiile TVA, prezentate organelor fiscale. Astfel, pentru efectuarea controlului de societatea pe acţiuni “Moldovagaz” au fost prezentate toate documentele necesare, prevăzute în pct.8 alin.8, art.102 Cod fiscal, care ar confirma contractarea serviciilor, acordarea acestor servicii, precum şi achitarea lor însă, atît în actul de control, cît şi în decizia adoptată, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat face referire la faptul că, societatea pe acţiuni “Moldovagaz” nu dispune de licenţă pentru activitatea pentru care se solicită restituirea TVA şi nu poate solicita restituirea TVA, cu referire la un act normativ, care nu era în vigoare la momentul controlului şi adoptării deciziei privind restituirea TVA.

Indică societatea pe acţiuni ”Moldovagaz” că nu este de acord cu poziţia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, deoarece cererea prin care societatea pe acţiuni “Moldovagaz” a solicitat de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat restituirea din buget a TVA a sumei de 74 178 233 lei a fost depusă la 31 ianuarie 2014. La momentul depunerii cererii, pct.8 alin.8, art.102 Cod fiscal, cît şi pct.32 din Regulamentul nr.93 stabilesc procedura privind restituirea TVA, acestea fiind norme procedurale, fără a stabili careva sancţiuni. Consideră că, în cazul dat nu poate fi aplicat principiul din art.233 Cod fiscal, invocat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat referitor la aplicarea legislaţiei fiscale în timpul şi la locul săvîrşirii încălcării, restituirea TVA neconstituind o încălcare a legislaţiei fiscale.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 februarie 2015 acţiunea înaintată de societatea pe acţiuni „Moldovagaz” s-a admis. S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.14/78/T/69 din 10 martie 2014 în partea ce ţine de neacceptarea spre restituire a TVA în sumă de 74 178 233 lei. S-a obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat să accepte spre restituire şi să restituie societăţii pe acţiuni “Moldovagaz” TVA în sumă de 74 178 233 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 februarie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de societatea pe acţiuni „Moldovagaz”, s-a 2 respins ca neîntemeiată.

La 30 iulie 2015, societatea pe acţiuni „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 februarie 2015. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Susţine că societatea pe acţiuni „Moldovagaz” nu urmează să deţină licenţă pentru prestarea serviciilor de transport internaţional al gazelor naturale tranzitate, deoarece pentru acest gen de activitate de către societatea pe acţiuni „Moldovagaz” a fost fondată societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”, care dispune de licenţa respectivă.

Astfel, instanţa a aplicat eronat normele de drept material stabilind că domeniul de activitate nominalizat necesită licenţiere, or aceasta urma să indice corect norma care arată asupra acestui fapt cît şi organul care urma să elibereze licenţa respectivă. Precizează că, litigiul nu poate fi soluţionat deoarece pe de o parte organul fiscal indică asupra necesităţii prezentării licenţei, pe de altă parte nici un organ nu eliberează astfel de licenţe. Statul trebuie să garanteze aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare şi să asigure drepturi clare. La caz organul fiscal urma să aplice art. 10 al legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi nici de cum să refuze în restituirea TVA. Totodată indică că societatea pe acţiuni „Moldovagaz” nu a achitat niciodată TVA pentru tranzitarea gazului pe teritoriul Republicii Moldova.

Relatează că în argumentarea poziţiei instanţa de apel a admis interpretarea în mod eronat a prevederilor Codului Fiscal, Legii cu privire la gazele naturale, precum şi altor acte normative, decizia sa bazându-se doar pe argumentele aduse de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care nu corespund prevederilor legislaţiei în vigoare, fără a fi dată o apreciere corectă. Consideră că instanţa de apel urma să aplice actul normativ superior, şi anume prevederile Codului Fiscal nici de cum Regulamentul privind restituirea TVA, prevederile căruia sunt în contradicţie cu Codul Fiscal. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă.

Prin referinţa depusă la16 septembrie 2015 Inspectoratului Fiscal Principal de Stat susţine că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, instanţa corect a apreciat argumentele şi probele din dosar. Afirmă că, organul fiscal a aplicat cu certitudine legislaţia fiscală, iar prin acţiunile sale organul fiscal nu a admis careva derogări şi încălcări a legislaţiei. A pledat pentru respingerea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor 3 invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.148), decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 26 iunie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 30 iulie 2015 este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din 4 Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către societatea pe acţiuni „Moldovagaz” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Moldovagaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5