2r-786/15 — Încasarea datoriei pentru energia termică

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 2r-786/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druţă, Lilian Catan examinând recursul declarat de către Tatiana Melnicov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 51/400 împotriva Tatianei Melnicov, intervenient accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Tatiana Melnicov, c o n s t a t ă: La 25 iulie 2013, APLP nr. 51/400 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Melnicov, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contului personal deschis la APLP nr. 51/400 pe numele pârâtei, SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică, însă pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 mai 2013 constituie suma de 13304,74 lei pentru energia termică. Menţionează că conform pct. pct. 10, 17 şi 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 ianuarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 313304 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost încasată de la Tatiana Melnicov în beneficiul APLP nr. 51/400 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 13304,74 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 399,14 lei, în total suma de 13703,88 lei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 a fost corectată eroarea evidentă din hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 09 decembrie 2013 prin indicarea în partea introductivă a hotărârii a datei adoptării ei – 09 decembrie 2013 în loc de 09 noiembrie 2013. La 02 ianuarie 2014, Tatiana Melnicov a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia şi casarea hotărârii primei instanţe, precum şi scutirea parţială de plata taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind scutirea de plata taxei de stat depusă de către Tatiana Melnicov şi nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Tatiana Melnicov, fiindu-i acordat un termen pînă la 14 mai 2014 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 299,35 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de către Tatiana Melnicov. La 23 iulie 2015, Tatiana Melnicov a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel. Recurenta Tatiana Melnicov, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel. Menţionează că ea nu a fost citată legală despre şedinţele de judecată ale instanţei de apel şi nu a primit încheierile instanţei de apel din 02 aprilie 2014 şi 30 iulie 2014. Susţine că la 30 iulie 2014, instanţa de apel a lipsit-o de posibilitatea să achite taxa de stat în sumă de 299,35 lei, astfel, fiind încălcat principiul securităţii juridice şi dreptul la accesul la justiţie, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Afirmă că Judecătoria Botanica mun. Chişinău i-a eliberat copia încheierii instanţei de apel din 30 iulie 2014 la 15 iulie 2015. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă actele cauzei, la 02 ianuarie 2014, recurenta Tatiana Melnicov a depus o cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 09 decembrie 2013, solicitând, totodată, scutirea parţială de plata taxei de stat. Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind scutirea de plata taxei de stat depusă de către Tatiana Melnicov şi nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Tatiana Melnicov, fiindu-i acordat un termen pînă la 14 mai 2014 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 299,35 lei.

Însă, în termenul stabilit, neajunsul respectiv de către Tatiana Melnicov nu a fost înlăturat, respectiv, ultima nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de către Tatiana Melnicov. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective, etc.) Din materialele pricinii rezultă că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată la 30 iulie 2014, iar recurenta Tatiana Melnicov a declarat recurs tocmai la 23 iulie 2015, adică în afara termenului legal prevăzut de art. 425 CPC. Nu poate fi reţinut argumentul recurentei Tatiana Melnicov precum că nu i-a fost comunicată încheierea recurată, despre emiterea căreia a aflat abia la 10 iulie 2015, cînd a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei, deoarece recurenta a dispus de posibilitate reală să cunoască cu mult mai înainte de 10 iulie 2015 despre pronunţarea încheierii instanţei de apel şi să o conteste în termenul legal.

Or, cererea de apel a fost depusă de către recurentă şi, prin urmare, aceasta trebuia să depună diligenţa necesară de a se informa la ce etapă de examinare se află cererea sa de apel și după caz, să facă cunoştinţă cu încheierea recurată. De asemenea, nu pot fi reţinute nici argumentele invocate de către recurentă precum că ea nu a fost citată legală despre şedinţele de judecată ale instanţei de apel şi nu a primit încheierea instanţei de apel din 02 aprilie 2014, deoarece sunt combătute prin probele anexate la materialele dosarului (f. d. 45, 53, 59, 63, 67, 69). În acest sens, instanţa de recurs reţine că recurenta Tatiana Melnicov, solicitând repunerea în termen, nu a indicat nici un argument, din care cauză a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului abia la 10 iulie 2015 și nu a anexat probe ce dovedesc imposibilitatea de a lua cunoştinţă cu materialele dosarului mai înainte.

Prin urmare, ţinând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 23 iulie 2015, adică peste 12 luni, cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege, fără a fi indicat vre-un motiv justificativ în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Tatiana Melnicov urmează a fi respins că fiind depus în afara termenului legal. În conformitate cu art. 56 alin. (1) şi (3) şi art. 61 alin. (1) CPC, participanţii la proces sînt în drept să, atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă. Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligenţă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege. În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Aşadar, recurenta Tatiana Melnicov urma să respecte termenul de atac prevăzut de lege.

Instanţa de recurs accentuează că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare în urma rămînerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor cetăţenilor părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Melnic versus Moldova din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007, precum şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov versus Ucraina din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o soluţie care ar putea înfrîngă principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge cererea Tatianei Melnicov cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Se respinge recursul declarat de către Tatiana Melnicov ca fiind depus în afara termenului legal. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Ion Corolevschi judecătorul Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan