3ra-1551/15 — Obligarea eliberării facturilor fiscale

Dosarul nr. 3ra-1551/15 prima instanţă - Iu. Sciastlivîi, instanţa de apel –D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican, ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria or. Ialoveni. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agroluxer” împotriva Primăriei or. Ialoveni privind obligarea eliberării facturilor de expediţie pentru achitarea plăţilor de arendă în baza contractului de arendă a terenului din 28 iunie 2004 şi acţiunea reconvenţională a Primăriei or.

Ialoveni împotriva societăţii cu răspundere limitată „Agroluxer”, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Ialoveni cu privire la declararea nulă a contractului de arendă a terenului din 28 iunie 2004 şi radierea înregistrării dreptului de arendă din Registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin s-a admis apelul declarat de Primăria or. Ialoveni, s-a casat hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 29 decembrie 2014, şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă ; La 12 iunie 2013 societatea cu răspundere limitată „Agroluxer” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Ialoveni, în care a solicitat repunerea în termen de adresare în instanţa de judecată, recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Primăriei or.

Ialoveni de a elibera factura de expediţie pentru achitarea serviciilor de arendă conform contractului de arendă a terenului agricol din 28 iunie 2004 şi obligarea Primăriei or. Ialoveni la eliberarea facturilor de expediţie corespunzător plăţilor efectuate. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, între Primăria or. Ialoveni şi societatea cu răspundere limitată „Agroluxer” a fost încheiat contractul de arendă a terenului agricol la 28 iunie 2004. Obiect al contractului fiind darea în posesiune şi folosinţă pe o durată determinată a terenului agricol, contra plată, stabilindu-se de către părţi o plată anuală în mărime de 4400 lei. 1 Potrivit condiţiilor contractuale termenul de arendă este de 25 ani, începînd cu 15 martie 2004 şi pînă la 30 decembrie 2019. Menţionează că, reclamantul î-şi execută obligaţiile de achitare a plăţilor de arendă, însă nici pentru o plată Primăria or.

Ialoveni nu a eliberat nici o factură şi din motive absolut neclare refuză eliberarea facturilor. Primăria oraşului Ialoveni a condiţionat eliberarea facturilor cu prezentarea originalelor actelor care au stat la baza încheierii contractului de arendă, cerinţe care sunt neîntemeiate. Susţine că, la 25 februarie 2013 s-a adresat pe cale extrajudiciară către Primăria or. Ialoveni, însă nu a primit nici un răspuns afirmativ. În cadrul examinării acţiunii iniţială Primăria oraşului Ialoveni a înaintat cerere reconvenţională. În motivarea ei indică, că societatea cu răspundere limitată „Agroluxer” susţine că deţine un contract de arendă a unui teren agricol amplasat în extravilanul or. Ialoveni şi anume terenul cu codul cadastral 5501101508. Consideră că acest contract este ilegal şi urmează a fi declarat nul.

Astfel la 20 februarie 2003 prin decizia Consiliului orăşenesc Ialoveni nr.0-3- 03/3 cu privire la aprobarea listei cu terenurile propuse pentru vînzarea la licitaţie, a fost aprobată lista terenurilor care urmau a fi scoase la licitaţie. Ulterior 28 iunie 2004 este semnat în circumstanţe necunoscute un contract de arendă a terenului, care la 19 august 2004 este înregistrat la oficiul cadastral teritorial Ialoveni în registrul bunurilor imobile cu număr cadastral 5501101508. Menţionează că, administraţia publică locală un astfel de contract nu deţine şi nu este înregistrat în registrul terenului care se află în arendă, iar contractul de arendă prezentat de către reclamant trezeşte suspiciuni.

Reclamantul a prezentat un contract de arendă unde nu este menţionat care este obiectul contractului, suprafaţa terenului la care pretinde, nu este semnat de către administratorul societăţii cu răspundere limitată „Agroluxer”, precum şi fără de careva anexe. Cere Primăria or. Ialoveni declararea nulă a contractului de arendă din 28 iunie 2004 înregistrat la OCT Ialoveni la 19 august 2004 cu codul cadastral 5501101508, şi radierea înregistrării din Registrul bunurilor imobile a terenului cu codul cadastral 5501101508. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 decembrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agroluxer” s-a repus în termen. S-a admis acţiunea şi s-a obligat Primăria or.

Ialoveni să elibereze societăţii cu răspundere limitată ”Agroluxer” factura de expediţie necesară pentru achitările anuale ale plăţilor pentru exploatarea terenului arendat în baza contractului de arendă a terenului agricol din 28 iunie 2004 încheiat între Primăria or. Ialoveni şi societatea cu răspundere limitată „Agroluxer”. S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională înaintată de către Primăria or. Ialoveni, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Ialoveni. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de către Primăria or. Ialoveni. S-a casat hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 29 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea societăţii cu răspundere limitată „Agroluxer” privind repunerea în termen.

2 S-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agroluxer”. S-a respins ca fiind tardivă acţiunea reconvenţională înaintată de Primăria or. Ialoveni. La 13 octombrie 2015, Primăria or. Ialoveni a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admise pretenţiile înaintate în acţiunea reconvenţională. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt şi aprecierea necorespunzătoare a faptelor stabilite pricinii.

Invocă că, acţiunea reconvenţională a fost depusă în termen, deoarece termenul se calculează de la data cînd a făcut cunoştinţă cu dosarul tehnic. Instanţa a dat o apreciere greşită probelor prezentate la dosar şi a analizat insuficient circumstanţele cauzei. Consideră că instanţa de apel nu a elucidat toate împrejurările importante pentru soluţionarea corectă a cazului şi nu au fost constatate pe deplin dovezile administrate. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin.(2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.178), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 21 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 13 octombrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor 3 fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Primăria or. Ialoveni în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de Primăria or. Ialoveni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5