2ra-2515/15 — Înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de proprietate

prima instanţă: M. Tertea dosarul nr.2ra-2515/15 (Judecătoria Căușeni) instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, L. Popova (Curtea de Apel Chișinău) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druță examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către Iovu Parascovia și Iovu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dubolari Vasili împotriva lui Iovu Ion și Iovu Parascovia cu privire la înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Iovu Parascovia, admis apelul declarat de către Dubolari Vasili, casată parțial hotărârea Judecătoriei Căușeni din 16 decembrie 2014 și emisă în această parte o nouă hotărâre de admitere a acțiunii, c o n s t a t ă La 22 aprilie 2014, Dubolari Vasili a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iovu Ion cu privire la înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul Dubolari Vasili a indicat că, în anul 2009 a devenit proprietarul casei de locuit și terenului aferent cu numerele cadastrale 2714131156 și 2714131156.01 situate în s. Fârlădeni, r-l Căușeni, în baza contractului de donație și a stabilit că în perioada anilor 1974-1975, pârâtul Iovu Ion Mihail, care este vecin, a construit un imobil, care, reieşind din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren şi informația privind amplasarea împrejmuirilor existente în comparație cu planul cadastral eliberat la 29 octombrie 2013, este ridicat pe linia de hotar, fără respectarea dreptului de vecinătate. Menționează că, pe linia de hotar, pârâtul a construit mai multe construcții neautorizate – bucătărie de vară, încăpere pentru păsări și animale, șure cu altă destinație.

Susține reclamantul că, în luna august 2013 pârâtul a scos în mod samavolnic plasa metalică ce despărțea terenurile învecinate, aruncând-o în grădina dânsului, iar stâlpii au fost dezgropați. Mai mult ca atît, pârâtul a defrișat un copac de prune cu vârsta de 30 ani, ce era plantat pe terenul lui, care dădea roadă bogată, iar de pe pomii de măr, în mod samavolnic culegea roada. Consideră reclamantul că, prin construirea neautorizată de către pârât a bunurilor imobile îi lezează dreptul de proprietate, deoarece îi creează impedimente la construcția gardului, lumina nu ajunge în măsură suficientă la plante, plasarea animalelor în construcție duce la poluarea sonoră și olfactivă, iar apa, zăpada și gheața cad exclusiv pe terenul dânsului.

Declară că, a încercat să înlăture pe cale amiabilă circumstanțele care îi împiedică exercitarea normală a dreptului de proprietate asupra terenului său, însă, pârâtul, în mod samavolnic, a schimbat amplasarea gardului dintre terenuri, fapt ce a servit temei pentru depunerea unei plângeri la Inspectoratul de poliție. Solicită reclamantul Dubolari Vasili obligarea lui Iovu Ion să înlăture impedimentele în exercitarea dreptului său de proprietate prin demolarea construcțiilor neautorizate de pe linia de delimitare dintre terenurile învecinate cu obligarea pârâtului de a amplasa la locul inițial plasa metalică conform informațiilor din Registrul cadastral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Căușeni din 09 decembrie 2014, a fost atrasă în proces în calitate de copîrîtă Iovu Eudochia Simion.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 16 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial și obligați Iovu Ion şi Iovu Eudochia să plaseze gardul din plasă metalică între gospodăria sa situată pe str. M. Eminescu, 64, s. Fîrlădeni, r-l Căuşeni şi gospodăria lui Dubolari Vasili, situată pe str. M. Eminescu 62, s. Fîrlădeni, r-l Căuşeni, în conformitate cu linia de hotar indicată în titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe terenurile ambelor părţi, cu participarea reprezentantului Oficiului Cadastral Teritorial Căuşeni şi a inginerului cadastral al Primăriei Fîrlădeni r-l Căuşeni; s-a încasat, în mod solidar, din contul lui Iovu Ion Mihail şi Iovu Eudochia Simion în beneficiul lui Dubolari Vasili Mihail cheltuielile de judecată suportate pentru inventarierea curentă a construcţiilor, efectuată în baza încheierii Judecătoriei Căuşeni din 11 septembrie 2014 în sumă de 1098,04 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Iovu Parascovia și a fost admis apelul declarat de către Dubolari Vasili, casată parțial hotărârea Judecătoriei Căușeni din 16 decembrie 2014 în partea respingerii acțiunii cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-au obligat Iovu Ion și Iovu Parascovia să înlăture circumstanțele care aduc atingere exercitării dreptului de proprietate al lui Dubolari Vasili şi anume: demolarea construcțiilor neautorizate - șurei neautorizate 2714131.157.02, lit. 1 cu suprafața de 13,0 m.p.; șurei neautorizate 2714131.157.02, lit. 4 cu suprafața de 36,6 m.p. şi a şurei neautorizate 2714131.157.02, lit. 5 cu suprafața de 19,3 m.p.

de pe linia de hotar dintre terenuri/terenul cu nr. cadastral 2714131.156 cu suprafața de 0, 2837 ha, ce aparţine cu drept de proprietate lui Iovu Ion şi Iovu Parascovia. În rest, hotărârea Judecătoriei Căușeni din 16 decembrie 2014 a fost menținută. La 06 august 2015, Iovu Ion și Iovu Parascovia au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care procesul civil în partea 2 ce ține de revendicarea terenului să fie încetat în temeiul art.265 CPC, iar capătul de acțiune în privința demolării construcțiilor neautorizate să fie respins ca tardiv. În motivarea recursului Iovu Ion și Iovu Parascovia au invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susțin recurenții Iovu Ion și Iovu Parascovia că, între aceleași părți a mai avut loc un litigiu asupra aceluiași obiect, care s-a finalizat cu emiterea hotărârii Judecătoriei Căușeni din 19 mai 2010, menținută prin decizia Curții de Apel Bender din 08 iulie 2010. În ceea ce ține de dispunerea demolării construcțiilor neautorizate, susțin recurenții că instanța de apel urma să aplice prevederile art. 267 alin. (1) CC – termenul general de prescripție extinctivă. Astfel, instanța de apel incorect a concluzionat asupra anului construcției anexelor (2002, 2004, 2013), bazând-se pe informația din dosarul tehnic, însă prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 19 mai 2010 s-a constatat cu certitudine ca aceste construcții au fost edificate în anii 1974-1975.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la 12 iunie 2015. În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia la 06 august 2015 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 08 septembrie 2015, în adresa intimatului Dubolari Vasili a fost expediată copia recursului declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 28 septembrie 2015, intimatul Dubolari Vasili a depus referință la recursul declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca inadmisibil.

Menționează intimatul că, în luna august 2013, Iovu Ion a scos samavolnic plasa metalică ce despărțea terenurile vecine și a aruncat-o în grădina lui Dubolari Vasili, iar stâlpii au fost dezgropați. În ceea ce privește termenul de prescripție, menționează intimatul că instanța de apel corect a concluzionat asupra faptului că acțiunea sa este o acțiune negatorie, fiind imprescriptibilă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2015 recursul declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat și obiecțiile expuse în referința intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel și remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

3 Potrivit art. 239 al aceluiași Cod, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Din materialele pricinii rezultă că, Dubolari Vasili este proprietarul casei şi a terenului nr. cadastral 2714131.156, cu suprafaţa de 0,2837 ha, situat în s. Fîrlădeni, r-l Căuşeni, iar Iovu Ion şi Iovu Parascovia - proprietari ai casei şi terenului aferent cu nr. cadastral 2714131.157 cu suprafața de 0.4396 ha, situat în s. Fîrlădeni, r-l Căuşeni.

De asemenea, s-a stabilit că, prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Căuşeni nr. 2-35/10 din 19 mai 2010, Dubolari Vasili a fost obligat să schimbe hotarul ce separă terenul său de terenul lui Iovu Ion în conformitate cu titlurile de autentificare a dreptului deținătorului de teren şi măsurărilor efectuate la faţa locului, precum și a fost obligat Dubolari Vasili să nu creeze obstacole lui Iovu Ion în folosirea imobilului (f.d. 85-88). Date veridice privind executarea hotărârii judecătorești menționate supra în materialele dosarului nu se regăsesc. Totodată, din informația privind amplasarea împrejmuirilor existente în comparație cu planul cadastral, prezentată de către OCT Căușeni la 29 octombrie 2013, rezultă că gardul din plasa metalică dintre terenurile în litigiu este instalat cu un metru de depășire a hotarului pe terenul ce aparține intimatului-reclamant Dubolari Vasili (f.d.

24). În același timp instanța de recurs reține că, Primăria Fîrlădeni, raionul Căuşeni prin înscrisul nr. 931 din 20 august 2013 (f.d. 29) şi Actul de constatare din 11 septembrie 2014 (f.d. 52), confirmă că hotarul dintre gospodăriile ambelor părţi ale litigiului sunt în conformitate cu titlurile de autentificare a dreptului deținătorului de teren. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că, din probele administrate nu este clar dacă gardul într- adevăr a fost mutat sau nu de către Iovu Ion, probele din dosar fiind contradictorii. Prin urmare, pentru a clarifica situația reală existentă la momentul examinării cauzei, instanțele ierarhic inferioare urmau să pună în discuție necesitatea efectuării unei expertize conform art. 148 al.

(1) CPC. În ceea ce privește capătul de cerere privind demolarea construcțiilor edificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reține următoarele. Prima instanță, prin hotărârea din 16 decembrie 2014, a respins acțiunea lui Dubolari Vasili privind demolarea construcțiilor pe motiv că acestea au fost construite de către părinții lui Iovu Ion și Iovu Parascovia cu mult timp înainte ca Dubolari Vasili să devină proprietar al terenului vecin, iar proprietarii, la acel moment - părinții lui Dubolari Vasilii, nu au obiectat împotriva acestor construcții și distanței de la hotar, astfel, Dubolari Vasili, fiind decăzut din dreptul de a contesta în instanță ridicarea acestora, făcând trimitere la art. art. 389 alin. (1) și 390 alin. (1) Cod civil.

Instanța de apel, însă, a admis apelul lui Dubolari Vasili, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o hotărâre nouă prin care s-au obligat Iovu Ion și Iovu Parascovia să înlăture circumstanțele care aduc atingere exercitării dreptului de proprietate al lui 4 Dubolari Vasili şi anume: demolarea construcţiilor neautorizate - șurei neautorizate 2714131.157.02 lit. 1 cu suprafaţa de 13,0 m.p., șurei neautorizate 2714131.157.02 lit. 4 cu suprafaţa de 36,6 m.p. şi a şurei neautorizate 2714131.157.02 lit. 5 cu suprafaţa de 19,3 m.p. de pe linia de hotar dintre terenuri/terenul cu nr. cadastral 2714131.156 cu suprafaţa de 0, 2837 ha, ce aparţin lui Iovu Ion şi Iovu Parascovia.

Potrivit art. 389 alin. (1) CC, orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Articolul 390 alin. (1) CC prevede că, dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcţii, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat până sau imediat după depăşirea limitei. În acest context, nu pot fi reținute argumentele instanței de apel privind aplicarea în cazul din speță a prevederilor art. 376 alin. (1) CC – acțiunea negatorie, care, conform prevederilor legale este imprescriptibilă.

Or, intimatul-reclamant nu solicită repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea distanței față de linia de hotar la edificarea construcțiilor, iar art. 376 alin. (3) prevede expres că dispozițiile alin. alin. (1) şi (2) nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii şi al drepturilor unor alte persoane, să admită influenţa asupra bunului, cum ar fi în cazul dreptului de vecinătate. Ca urmare, cazului din speță îi sunt aplicabile normele de drept care reglementează dreptul de vecinătate.

În același timp, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reține că prima instanță, bazându-se pe constatările din hotărârea Judecătoriei Căușeni din 19 mai 2010, a stabilit perioada de edificare a construcțiilor litigioase – anii 1974-1976, iar, conform datelor din dosarul tehnic din 22 septembrie 2014 a imobilului cu nr. cadastral 2714131.157, ce aparține cu drept de proprietate recurenților-pârâți Iovu Ion și Iovu Parascovia, perioada de edificare a construcțiilor în litigiu, și anume cele construite neautorizat, este alta, după cum urmează: şura cu suprafaţa de 19,3 m.p construită în anul 2002, şura cu suprafaţa de 13,0 m.p construită în anul 2004, şura cu suprafaţa de 36.6 m.p construită în anul 2013, (f.d.

70-80). Mai mult ca atât, însuși intimatul-reclamant în acțiunea sa indică faptul că construcțiile de pe linia de hotar și/sau în apropiere de linia de hotar au fost ridicate în anii 1974-1975. Totodată, în partea ce ține de construcția edificată în anul 2013 - şura cu suprafaţa de 36.6 m.p, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că, din explicațiile recurenților reiese că aceasta a fost reconstruită pe același loc ca și șura veche, modalitatea de reconstrucție a acesteia fiind construcția pereților în interiorul șurei vechi din anii 1974-1975, care se risipea. Intimatul-reclamant Dubolari Vasili la acest subiect nu s-a expus.

Prin prisma celor relatate, urmează de stabilit faptul dacă a fost anterior construită șură pe locul unde este actualmente ridicată șura cu suprafața de 36,6 m.p., și, în cazul unui răspuns pozitiv, de stabilit dacă a încetat sau nu servitutea dobândită de către Iovu 5 Ion înainte ca Dubolari Vasilii să devină proprietar (în cazul în care părinții lui Dubolari Vasili nu au obiectat asupra construcției șurei vechi). Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, atât prima instanță, cât și instanța de apel la adoptarea raționamentului final şi-au fundamentat concluziile în baza unui suport probator contradictoriu, căruia nu i-a fost dat apreciere. Soluționând prezenta pricină, instanțele de judecată nu s-au expus asupra tuturor probelor din dosar, nu și-au motivat soluțiile şi concluziile, nu au furnizat răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că circumstanțele enunțate afectează grav dreptul părților la un proces echitabil. Se reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, prezumă dreptul la о hotărâre şi decizie motivate. Motivarea este о parte a hotărârii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Potrivit unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speţa Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei speţe este lipsă.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat acţiunea posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speţa Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994). Ţinând cont de imposibilitatea instanţei de recurs de a corecta respectivele omisiuni de procedură şi reiterând inexistenţa temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în instanţa de fond (art.432 alin.(3) lit.d) si f) CPC), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate nu satisfac standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia, a casa integral decizia Curţii de 6 Apel Chişinău din 28 mai 2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra greșelilor materiale evidente din hotărârea primei instanțe, și anume – în partea introductivă și dispozitivă copârâta Iovu Parascovia este indicată drept Iovu Eudochia, greșeală asupra căreia urma a se expune instanța de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Iovu Ion și Iovu Parascovia. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dubolari Vasili împotriva lui Iovu Ion și Iovu Parascovia cu privire la înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului de proprietate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 7