3ra-1544/15 — Privind anularea ordinului cu restabilirea termenului de contestare

Dosarul nr. 3ra-1544/15 Instanţa de fond: Judecătoria Comrat – G. Colev Instanţa de apel: CA Comrat – A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolai Arnaut împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea ordinului cu restabilirea termenului de contestare, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 03 iunie 2015, prin s-a respins cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliţiei, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2014, CONSTATĂ : La 15 octombrie 2014 Nicolai Arnaut s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea ordinului cu restabilirea termenului de contestare.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 546 л/с din 25 noiembrie 2011 a fost numit în funcţia de comisar în Comisariatul raional al Poliţiei din Ceadîr – Lunga. Ulterior prin ordinul nr. 47 л/с din 07 martie 2013 a fost numit în funcţie de şef al Inspectoratului de Poliţie din Ceadîr - Lunga. Nicolai Arnaut a menţionat că la 06 iunie 2014 prin ordinul şefului Inspectoratului General al Poliţiei, i s-a aplicat mustrare aspră. Drept temei pentru aplicarea sancţiunii au servit rezultatul controlului activităţii inspectoratului de poliţie din Ceadîr – Lunga la 15 mai 2014, de către Direcţia managmentului operaţional al Inspectoratului General al Poliţiei. S-a indicat asupra ilegalităţii instalării în cabinetul nr. 1 la etajul 1, a celulei provizorii pentru deţinerea deţinuţilor şi arestaţilor şi care nu corespund standartelor pentru aşa tip de încăperi.

Reclamantul, considerînd ordinul menţionat neîntemeiat l-a contestat, indicînd că la momentul intrării în funcţie, celula de detenţie provizorie deja era, iar în 1 izolatorul de detenţie provizorie a Inspectoratului de Poliţie din Ceadîr – Lunga există numai o celulă, care corespunde normelor legislaţiei în vigoare. Potrivit Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţistului şi statutului poliţistului, Inspectoratul de Poliţie or. Ceadîr – Lunga este subdiviziunea Direcţiei de Poliţie din UTA Găgăuzia, nu este persoană juridică, adică nu are cont de virament, nu încheie contracte şi nu are mijloace băneşti pentru repararea izolatorului de detenţie provizorie, precum şi pentru demontarea celulei.

Nicolai Arnaut a indicat că în perioada de la 25 noiembrie 2011 pînă la 15 septembrie 2014 unitatea de serviciu a Inspectoratului de Poliţie Ceadîr – Lunga a fost controlată în mod repetat de către colaboratorii Direcţiei management operaţional al MAI, iar apoi de către Inspectoratul General al Poliţiei, precum şi de către Procuratura r-nul Ceadîr – Lunga, însă careva solicitări în scris privind demontarea celulei provizorii în adresa Inspectoratului de Poliţie Ceadîr – Lunga sau Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia nu au parvenit, nu au fost efectuate careva anchete de serviciu. Reclamantul indică că a făcut cunoştinţă cu ordinul la 16 iulie 2014, l-a contestat la Curtea de Apel Chişinău la 05 august 2014, dar abea la 09 octombrie 2014 Curtea de Apel Chişinău l-a informat că cererea a fost restituită pentru a fi depusă în instanţa competentă.

La 15 octombrie 2014 a depus cererea la Judecătoria Comrat, considerînd că a omis termenul de depunere a cererii din motive independente de voinţa lui. Nicolai Arnaut a solicitat repunerea în termenul de contestare a ordinului, anularea ordinului nr. 337 л/с din 06 iunie 2014 emis de şeful Inspectoratului General al Poliţiei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de către Nicolai Arnaut. S-a restabilit Nicolai Arnaut în termenul de contestare a ordinului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 337 л/с din 06 iunie 2014. S-a anulat ca ilegal în fapt fiind emis cu încălcarea legii şi cu încălcarea procedurii stabilite a pct. 1 din ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 337 л/с din 06 iunie 2014 în partea aplicării sancţiunii în formă de mustrare.

În rest acţiunea s-a respins (f.d. 105, 111 – 116, 159 - 164). La 12 ianuarie 2015 Inspectoratul General al Poliţiei a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să se respingă acţiunea (f.d. 107, 126 - 128). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 03 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 decembrie 2014 (f.d. 149 – 154, 165 - 169). La 30 iulie 2015 Inspectoratul General al Poliţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 03 iunie 2015 şi hotărîrii instanţei de fond din 30 decembrie 2014, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea ca tardivă (f.d.

170 - 172). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond sînt neîntemeiate, deoarece au fost încălcate normele de drept material şi procedural şi anume examinarea unei acţiuni tardive şi cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. 2 Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Comrat a fost pronunţată la 03 iunie 2015 şi a fost expediată părţilor la 16 iunie 2015 (f.d. 155), fiind recepţionată la 19 iunie 2015 (f.d. 157). Recurentul a depus recurs la 30 iulie 2015, fiind depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Inspectoratul General al Poliţiei în recursul declarat nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcate sau aplicate eronat de către instanţa de apel la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele de judecată a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentul recurentului precum că instanţa a examinat o acţiune înaintată tardiv, este neîntemeiat, deoarece reclamantul a formulat în faţa instanţei de judecată solicitarea de restabilire în termenul de contestare a ordinului, justificînd încălcarea acestui termen.

Totodată nu şi-a găsit confirmare legală nici argumentul privind încălcarea competenţei jurisdicţionale la examinarea cauzei, deoarece potrivit art. 11 din Legea 3 contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000 acţiunea de contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pîrîtul, cu excepţia cazurilor cînd prin lege este stabilită o altă competentă. Prin urmare, Colegiul reţine, că art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 stabileşte competenţa la alegerea reclamantului pentru litigiile de contencios administrativ, completînd în acest sens categoriile de litigii specificate la art. 39 CPC.

Potrivit art. 42 al. 1 CPC acţiunea împotriva mai multor pîrîţi cu diferite domicilii se intentează în instanţa de la domiciliul sau locul de aflare al unuia dintre ei, la alegerea reclamantului. Colegiul reţine, acţiunile de contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pîrîtul, cu excepţia cazurilor cînd prin lege este stabilită o altă competenţă. Instanţa de recurs menţionează că instanţa de contencios administrativ se consideră avînd competenţă jurisdicţională, cînd calitatea procesuală activă este deţinută de un funcţionar public, militar, persoană cu statut militar, iar obiectul litigiului îl constituie un act al autorităţilor publice, care aduce atingere drepturilor legitime ce rezultă din relaţiile de muncă.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Inspectoratul General al Poliţiei împotriva deciziei instanţei de apel şi instanţei de fond, sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 03 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolai Arnaut împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea ordinului cu restabilirea termenului de contestare.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4