2rac-343/15 — Încasarea sumelor

Dosarul nr.2rac-343/15 prima instanţă: Şt. Starciuc instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă DECIZIE 13 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de întreprinderea individuală „Lupaşcu Vasile”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir împotriva întreprinderii individuale „Lupaşcu Vasile” cu privire la încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, casată hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 14 august 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii individuale „Lupaşcu Vasile” cu privire la încasarea sumelor.

În motivarea acţiunii a invocat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir că, ÎI „Lupaşcu Vasile” se află la evidenţă la organul fiscal ca şi contribuabil, în conformitate cu art. 8 Cod fiscal. La 21 decembrie 2006, în urma controlului documentar la ÎI „Lupaşcu Vasile” privind respectarea prevederilor titlurilor I – VI ale Codului fiscal, precum şi ale altor acte normative ale legislaţiei fiscale privind corectitudinea şi plenitudinea calculării şi virării la buget a impozitelor şi altor plăţi obligatorii, de către colaboratorii fiscali a fost întocmit actul cu nr. 5-623413, prin care au fost constatate un şir de încălcări ale legislaţiei fiscale. Potrivit actului enunţat, a fost emisă decizia nr. 3 din 16 ianuarie 2007, care i-a fost adusă la cunoştinţă conducătorului Î.I „Lupaşcu Vasile”.

Menţionează reclamantul că, pînă în prezent, de către ÎI „Lupaşcu Vasile” nu a fost executată decizia nominalizată şi anume, nu au fost stinse, în totalitate, următoarele datorii faţă de bugetul de stat: la art. 115/51 – taxa pentru apă diminuată – 15 lei, sancţiunea fiind de 7,6 lei, penalitatea – de 5,5 lei; la art. 111/01 – diminuarea impozitului pe venit din salariu – 784 lei, sancţiune – 1368 lei, penalitatea-555 lei; la art. 111/20 – impozitul de venit la sursa de plată, sancţiunea – 1 210 lei, penalitatea – 16 lei; la art. 115/01 – diminuarea TVA 2100 lei, sancţiunea – 924 lei, penalitatea – 831 lei; la art. 122/28 – diminuarea taxei pentru amenajarea teritoriului – 72 lei, sancţiunea – 107 lei, penalitatea – 331 lei; la art. 112/01 – diminuarea cotelor de asigurări sociale – 5021 lei, sancţiunea – 10587 lei, penalitatea – 5131 lei.

Suma totală fiind 27 767,10 lei. Relevă reclamantul că, pe perioada activităţii, ÎI „Lupaşcu Vasile” a stins unele datorii, însă, a admis restanţe faţă de bugetul public naţional, care, la situaţia din 24 iunie 2013, se ridică la suma de 39 577,38 de lei. La 27 mai 2008, de către IFS Cantemir a fost emisă Hotărîrea cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului cu seria AH nr. 0067308, care însă, nu a fost executată din vina contribuabilului, care, a creat unele impedimente. În consecinţă, a fost emis actul de control faptic cu nr. 00001 din 14 martie 2011 de neexecutare a obligaţiilor fiscale, cu sancţionarea ÎI „Lupaşcu Vasile”. Prin ordonanţa din 14 aprilie 2011, s-a dispus încasarea din contul ÎI „Lupaşcu Vasile”, în beneficiul IFS Cantemir, a sumei de 18298,95 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 16 mai 2011, ordonanţa judecătorească a fost anulată. Solicită Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. e) Cod fiscal, încasarea din contul ÎI „Lupaşcu Vasile” în beneficiul Statului (bugetului public naţional), a sumei de 39 577,38 de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv şi s-a încasat din contul Inspectoratului Fiscal de Stat Cantemir, în beneficiul ÎI „Lupaşcu Vasile”, suma de 5 000 de lei cheltuieli de asistenţă juridică (f.d.63, 69-71).

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 mai 2014, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014 şi s-a încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, în beneficiul ÎI „Lupaşcu Vasile”, cheltuielile de judecată suportate în cadrul examinării apelului, în sumă de 1 000 de lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, casată decizia instanţei de apel, cu trimiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, casată integral hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care: S-a admis acţiunea depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir. S-a încasat din contul ÎI „Lupaşcu Vasile”, în beneficiul statului, datoriile faţă de bugetul public, în mărime de 34 577,38 de lei. S-a încasat din contul ÎI „Lupaşcu Vasile”, în beneficiul statului, taxa de stat, în mărime de 1037,34 de lei. La 24 iulie 2015, ÎI „Lupaşcu Vasile” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014. 2 În motivarea recursului, a invocat recurentul că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de ÎI „Lupaşcu Vasile” întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 martie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 22 iunie 2015 (f.d. 157). ÎI „Lupaşcu Vasile”, la 24 iulie 2015, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi respectiv, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 11 august 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir copia recursului declarat de ÎI „Lupaşcu Vasile”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 04 septembrie 2015, Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir a depus referinţă, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. (f.d. 179-181) Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În temeiul normei precitate, Colegiul a examinat recursul declarat de ÎI „Lupaşcu Vasile” şi a apreciat decizia instanţei de apel drept ilegală şi neîntemeiată din motivele enunţate mai jos.

Din materialele dosarului se constată că, la 21 decembrie 2006, în urma controlului documentar la ÎI „Lupaşcu Vasile” privind respectarea prevederilor titlurilor I – VI ale Codului fiscal, precum şi ale altor acte normative ale legislaţiei fiscale privind corectitudinea şi plenitudinea calculării şi virării la buget a impozitelor şi altor plăţi obligatorii, pentru perioada 2002-2005, de către colaboratorii fiscali a fost întocmit actul cu nr. 5-623413, prin care au fost constatate un şir de încălcări ale legislaţiei fiscale. Prezentul document i-a fost adus la cunoştinţă recurentului, sub semnătură şi înştiinţat despre obligaţia de a se prezenta, la 15 ianuarie 2007, la Inspectoratului Fiscal de Stat Cantemir pentru luarea deciziei.

(f.d. 3-7) 3 La 16 ianuarie 2007, de către IFS Cantemir a fost emisă decizia nr. 3 prin care a fost determinată obligaţia fiscală a ÎI „Lupaşcu Vasile” şi adusă la cunoştinţa acestuia. În aceeaşi decizie, autoritatea fiscală, a indicat că respectivul act poate fi contesta la organul fiscal emitent, în decurs de 30 de zile. (f.d. 8-13) Dreptul de a formula contestaţie împotriva decizie IFS Cantemir nr. 3 din 16 ianuarie 2007, nu a fost realizat de către ÎI „Lupaşcu Vasile” şi respectiv, ilegalitatea acestora nu poate fi invocată, ÎI „Lupaşcu Vasile” avînd obligaţia de a o executa adică, de a stinge obligaţia fiscală. Potrivit art. 8 alin. (2) lit. e) Cod fiscal, contribuabilul este obligat să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate.

Potrivit art. 169 alin. (1) Cod fiscal, obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei. La speţă, stingerea obligaţiei fiscale a apărut odată cu emiterea decizie IFS Cantemir nr. 3 din 16 ianuarie 2007. Potrivit art. 252 alin. (1) şi (3) Cod fiscal, persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o execute în termen de 30 de zile din data pronunţării. După expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată benevol sau nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către organul fiscal unde persoana vizată se află la evidenţă sau asistenţă.

În aceeaşi ordine de idei, potrivit art. 170 Cod fiscal, stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită. Potrivit art. 177 Cod fiscal, stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală. Colegiul precizează că la art. 194 alin. (1) şi (2) Cod fiscal, sunt prevăzute modalităţile de executare silită, iar potrivit alin. (3), în cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, organul fiscal are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia.

Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de prezentul cod. În conformitate cu art. 199 alin. (4) şi (5) Cod fiscal, dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă. Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 zile lucrătoare din data sechestrării, organul fiscal este în drept să comercializeze bunurile sechestrate.

În 4 cazul cînd acţiunile organului fiscal sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei. În conformitate cu art. 206, alin. (1) lit. d) şi (2) lit. c) Cod fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă. Perioada aflării obligaţiilor fiscale la evidenţă fiscală specială constituie data emiterii actului şi pînă la expirarea valabilităţii acestuia. La caz, avînd în vedere că Î.I „Lupaşcu Vasile” a acumulat restanţe la stingerea obligaţiei fiscale, la 27 mai 2008, IFS Cantemir a emis hotărîre cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului.

(f.d. 14) Potrivit actului de control faptic nr. 00001 din 14 martie 2011, organul fiscal a încercat folosirea metodei de executare silită prin urmărirea bunurilor recurentului, care însă, a creat impedimente în activitatea colaboratorilor autorităţii, prin refuzul de a le permite accesul în domiciliul său pentru a-i fi sechestrate bunurile. (f.d. 17) În rezultatul acestor circumstanţe, la 14 aprilie 2011, Judecătoria Cantemir a emis ordonanţă prin care a dispus încasarea din contul ÎI „Lupaşcu Vasile”, în beneficiul IFS Cantemir, a sumei de 18298,95 de lei. Prin încheierea din 16 mai 2011, emisă de aceleiaşi instanţă, ordonanţa judecătorească a fost anulată. La 14 august 2013, IFS Cantemir a formulat cerere de chemare în judecată, cu solicitările sus-enunţate.

Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Colegiul sesizează că, instanţele apreciază diferit încadrarea juridică a litigiului, astfel, în timp ce prima instanţă a aplicat prevederile art. 265 alin. (1) Cod fiscal, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 272 alin. (1) Cod civil, care reglementează diferit termenul de prescripţie, invocat de către recurent vis – a – vis de acţiunea înaintată de organul fiscal. În context, Colegiul consideră eronată aprecierea instanţei de apel, or, Codul fiscal, în art. 170, statuează expres că, o modalitate de stingere a obligaţiei fiscale este prescripţia. Consecvent, potrivi art. 173 Cod fiscal, dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern.

Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în baza deciziei adoptate de către consiliul local. În conformitate cu art. 178 alin. (3) Cod fiscal, dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie.

Potrivit, art. 265 alin. (1) Cod fiscal, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă prin executare silită de către organul fiscal în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanţa 5 judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile organului fiscal sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale. Respectiv, Colegiul atrage atenţia că, articolul precitat, prevede un termen de prescripţie de 6 ani, care începe să curgă odată cu determinarea obligaţiei fiscale. Complementar, în vederea clarificării legislaţiei aplicabile litigiilor fiscale, Colegiul consideră necesar să facă referire la art. 1 din Codul fiscal.

Or, în virtutea acestuia, principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora; relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele de stat, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale, sunt reglementate de Codul fiscal.

Pe de altă parte, în virtutea art. 2 alin. (1) – (3) Cod civil, legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi. Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi.

În această ordine de idei, Colegiul consideră ilegale şi neîntemeiate alegaţiile instanţei de apel, expuse în favoarea aplicării art. 272 alin. (1) Cod civil, la respectivul litigiu. Subsecvent, potrivit art. 265 alin. (2) lit. e) şi (3) Cod fiscal, termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la caducitatea hotărîrii judecătoreşti. Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a servit drept temei pentru suspendarea lui. Astfel, obligaţia fiscală a fost determinată prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir nr. 3 din 16 ianuarie 2007 şi în temeiul art. 169 alin. (1) Cod fiscal, din această dată începe să curgă termenul pentru stingerea ei.

Avînd în vedere că la 14 aprilie 2011, Judecătoria Cantemir a emis ordonanţă prin care s-a dispus încasarea din contul ÎI „Lupaşcu Vasile”, în beneficiul IFS Cantemir, a sumei de 18298,95 de lei, în temeiul art. 265 alin. (2) lit. e) Cod fiscal, termenul de prescripţie a fost suspendat, iar în temeiul art. 265 alin. (3) Cod fiscal, după anularea, la 16 mai 2011, a ordonanţei judecătoreşti, termenul de prescripţia şi-a reluat cursul şi respectiv, termenul de 6 ani a expirat în luna februarie 2013. Colegiul reiterează că, IFS Cantemir a formulat cerere de chemare în judecată, la 14 august 2013. 6 Tot aici, Colegiu considere necesar să precizeze că, din data anulării ordonanţei judecătoreşti, organul fiscal a avut suficient timp să întreprindă măsurile necesare şi să se adreseze în instanţa de judecată cu prezenta acţiune, or, din 2011 şi pînă în 2013, s-au scurs mai bine de 2 ani, timp în care, din materialele cauzei, nu este clar în ce mod autoritatea fiscală şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile ce reies din Codul fiscal, întru stingerea, de către recurent, a obligaţiei fiscale vizate în litigiu.

Prin urmare, Colegiul consideră că, spre deosebire de instanţa de apel, prima instanţă, just a stabilit tardivitatea adresării IFS Cantemir în instanţa de judecată.

Cu referire la partea din recurs, în care se invocă ilegalitatea respingerii cerinţelor privind aplicarea amnistiei fiscale, Colegiul menţionează că potrivit art. 27 al Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 111-XVI din 27.04.2007, amnistie fiscală este anularea restanţelor reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a prezentului capitol, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Potrivi art. 28 alin. (3) al legii, subiect al amnistiei fiscale sînt persoanele juridice şi fizice care au restanţe reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţa specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a prezentului capitol, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit art. 29 alin. (2) al legii, obiecte ale amnistiei fiscale sînt sumele restanţelor reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţa specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a prezentului capitol, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Consecvent, potrivit art. 34 alin. (1) şi (5) al aceluiaşi act legislativ, se anulează restanţele reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării 7 obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a prezentului capitol, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Autorităţile administraţiei publice locale, în scopul executării prevederilor prezentului capitol, sînt în drept să ia decizii cu privire la efectuarea amnistiei fiscale pentru impozitele şi taxele, pentru majorările de întîrziere şi amenzile aferente bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, la situaţia din 1 ianuarie 2007, neachitate la data intrării în vigoare a deciziilor, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare, fără a modifica relaţiile cu bugetul de stat.

Reieşind din normele precitate, se constată cu certitudine că, amnistiei fiscale sunt supuse restanţele reflectate în sistemul de evidenţă la situaţia din 1 ianuarie 2007, însă, restanţele la bugetul public naţional acumulate de ÎI „Lupaşcu Vasile” au fost reflectate la 16 ianuarie 2007, rezultat al emiterii deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir nr. 3. În asemenea situaţie, invocarea unei atitudini discriminatorii faţă de recurent, la aplicarea amnistiei fiscale, nu este justificată. Din considerentele expuse şi avînd în vedere, că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de ÎI „Lupaşcu Vasile”, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de întreprinderea individuală „Lupaşcu Vasile”. Se casează decizia Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 18 februarie 2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir împotriva întreprinderii individuale „Lupaşcu Vasile” cu privire la încasarea sumelor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Galina Stratulat Dumitru Mardari 8