2ra-2159/15 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: I. Mînăscurtă dosarul nr. 2ra- 2159/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Taban Stanislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ comuna Bubuieci împotriva lui Taban Stanislav, Taban Corina şi Taban Svetlana cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 10 decembrie 2014 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ comuna Bubuieci a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Taban Stanislav, Taban Corina şi Taban Svetlana şi a solicitat încasarea datoriei în mărime de 1744,47 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 10 februarie 2015 acţiunea s-a admis, s-a încasat de la Taban Corina, Taban Stanislav şi Taban Svetlana în mod solidar în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ din satul Bubuieci mun.Chişinău datoria pentru serviciile locativ-comunale ce ţin de energia termică pe perioada 01 decembrie 2011-01 septembrie 2014 în sumă de 1744,47 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 270 de lei, iar în total suma de 2014,47 lei. Prima instanţă a constatat că, pîrîţii nu au achitat datoria pentru perioada 01 decembrie 2011-01 septembrie 2014 şi sunt obligaţi să achite plata pentru serviciile de livrare a energiei termice de care au beneficiat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Taban Stanislav şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 15 iulie 2015 Taban Stanislav a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată nu au constatat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi concluziile expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

1 În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată nu au constatat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii nu pot fi reţinute deoarece vizează temeinicia actelor de dispoziţie judecătoreşti şi nu constituie obiect al recursului în calitate de cale de atac devolutivă în drept. 2 Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Taban Stanislav ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Taban Stanislav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3