2ra-2482/15 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală

prima instanţă, jud.: C. Ursache dosarul nr. 2ra-2482/2015 instanţa de apel, jud.: N. Budăi, I. Muruianu, M. Guzun ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ludmila Topchin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Topchin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Procuraturii Generale al Republicii Moldova cu privire la restituirea cheltuielilor de asistenţă juridică acordată în procesul contravențional şi repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ludmila Topchin şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 mai 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 11 martie 2015 Ludmila Topchin s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Procuraturii Generale al Republicii Moldova cu privire la restituirea cheltuielilor de asistenţă juridică acordată în procesul contravențional şi repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, la 08 noiembrie 2012 Procurorul Şef - adjunct al Secţiei combaterea corupţiei din cadrul Procuraturii Anticorupţie, Vsevolod Ivanov, a emis ordonanţa privind pornirea procesului contravenţional în privinţa Ludmilei Topchin.

Prin ordonanţa din 12 noiembrie 2012 reclamanta a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 336 din Codul contravenţional cu aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale, ceea ce constituie suma de 1 000 lei. Potrivit ordonanţei din 08 noiembrie 2012, hotărîrea de pornire a procesului contravenţional a fost adoptată în urma examinării materialului nr. 2-9pr/12, în temeiul raportului din 02 octombrie 2012 întocmit de către procurorul în Procuratura Anticorupţie, Adriana Beţişor, conform căruia la 02 octombrie 2012, ora 09:40, în incinta Procuraturii Anticorupţie, Ludmila Topchin a refuzat să facă careva explicaţii privitor la scrisoarea pe care o executase anterior.

Astfel, potrivit ordonanţei de pornire a procesului contravenţional procurorul, Adriana Beţişor, avînd spre executare încheierea judecătorului de instrucţie din 11 septembrie 2012, prin care procurorul a fost obligat de a efectua un control suplimentar în legătură cu materialul nr. 153pr/12, la 02 octombrie 2012, în sediul Procuraturii Anticorupţie a fost citată şi s-a prezentat Ludmila Topchin, aceasta refuzînd să facă declaraţii şi înaintând un demers privind determinarea calităţii sale procesuale, care, în pofida explicaţiilor referitor la imposibilitatea stabilirii calităţii procesuale pe motiv că nu este în cadrul unui proces penal, fapt ce ar impune atribuirea unei calităţi procesuale tuturor participanţilor la proces.

Nefiind de acord cu ambele ordonanţe, menţionate supra, reclamanta le-a contestat în instanţa de judecată, care prin hotărîrea din 26 mai 2014 au fost admise contestaţia cu anularea ordonanţelor, hotărâre care a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 11 iulie 2014. Astfel, potrivit hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 mai 2014, s-a stabilit că, reieşind din motivele de fapt şi de drept, instanţa de judecată concluzionează că în acţiunile contestatoarei Ludmila Topchin în cazul dat lipseşte fapta contravenţiei administrative prevăzute de art. 336 Codul contravenţional, ordonanţele Procuraturii Anticorupţie din 08 noiembrie 2012 şi 12 decembrie 2012 privind sancţionarea în baza art. 336 Codul contravenţional cu amendă în mărime de 50 u.c., urmînd a fi anulate cu încetarea procesului contravenţional în temeiul art. 441 alin. (1) lit. a) Codul contravenţional.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2014, s-a respins recursul procurorului şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 mai 2014, reţinînd că ordonanţele Procuraturii Anticorupţie din 08 noiembrie 2012 şi 12 decembrie 2012 corect au fost anulate de către instanţa de fond cu încetarea procesului contravenţional în temeiul art. 441 alin. (1) lit. a) din Codul contravenţional decizie care este irevocabilă. Astfel pretinde reclamanta că, prin hotărîrile judecătoreşti menţionate mai sus, s-a constatat faptul că Ludmila Topchin a fost atrasă ilegal la răspundere contravenţională, în temeiul art. 336 Codul contravenţional precum şi ilegal a fost sancţionată cu amendă în mărime de 1 000 lei.

Invocă că, prin tragerea ilegală la răspunderea contravenţională şi aplicarea ilegală a sancţiunii contravenţionale de către procurorul Şeful adjunct al Secţiei combaterea corupţiei din cadrul Procuraturii Anticorupţie, Vsevolod Ivanov, i-a fost cauzat atît un prejudiciu material, cît şi un prejudiciu moral. Pretinde că, suma prejudiciului material constă în sume plătite de reclamantă pentru asistenţa juridică acordată de avocaţi la examinarea cauzei contravenţionale pornit în privinţa sa, întocmirea contestaţiei, examinarea contestaţiei în instanţa de fond şi de apel.

Argumentează că, niciodată nu a fost trasă la răspundere penală, contravenţională sau disciplinară, adoptînd un comportament în spiritul respectării prevederilor normative şi a normelor morale, nu admite abateri de la lege şi nu poate admite încălcarea legilor, în special de către organele de drept, în speţă ale Procuraturii, care potrivit atribuţiilor sale este obligată să respecte drepturile şi interesele cetăţenilor. Menţionează că, în prezentul proces contravenţional a fost nevoită să parcurgă de trei ori la examinarea în prima instanţa şi instanţa de apel, pentru a demonstra că nu este vinovată şi că a fost trasă ilegal la răspundere contravenţională, din care considerente a acceptat să achite pentru asistenţă juridică sume mai mari decît suma amenzii aplicate ilegal, sume pretinse a fi încasate cu titlu de prejudiciu material cauzat astfel.

La 05 decembrie 2012 a fost audiată de către procurorul Vsevolod Ivanov în calitate de contravenient, a refuzat să dea careva explicaţii pe motiv că avea nevoie să fie asistată de un avocat. În acest sens, invocă că, în anul 1981 a absolvit facultatea generală a Institutului de Stat de Medicină, cu specializare ulterioară în boli infecţioase, activitatea profesională a început-o în anul 1982 în Spitalul raional Şoldăneşti, unde a activat în perioada anilor 1982-2001. Începând cu anul 2001 a activat în cadrul Ministerul Sănătăţii, deţine categoria superioară de calificare, medic specialist în management sanitar.

Neavând studii juridice, necunoscând normele legale, modalitatea întocmirii şi depunerii contestaţiei împotriva ordonanţelor procurorului, fiind în imposibilitate de a-şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele în procesul contravenţional a avut necesitatea să contracteze serviciile de asistenţă juridică prestate de un avocat la examinarea cauzei contravenţionale în privinţa sa şi anume, la serviciile Cabinetului Avocatului „Adrian Guriţanu”, semnând cu acesta, la 11 decembrie 2012, contractul nr. 64 de asistenţă juridică.

Astfel, la 11 decembrie 2012 avocatul Adrian Guriţanu a participat în cadrul audierii reclamantei în calitate de contravenient de către Procuror, Şef adjunct al Secţiei combaterea corupţiei din cadrul Procuraturii Anticorupţie, Vsevolod Ivanov, în cauza contravenţională pornită pe semnele contravenţiei prevăzute de art. 336 din Codul contravenţional La 12 decembrie 2012 reclamantei i-a fost înmânată ordonanţa Procurorului în Procuraturii Anticorupţie, iar la 13 decembrie 2012 reclamanta a depus contestaţie împotriva ordonanţelor procurorului din 08 noiembrie 2012 şi 12 decembrie 2012, contestații care a fost întocmită de avocatul Adrian Guriţanu. La 14 ianuarie 2013 s-a desfășurat prima şedinţa de judecată la care a participat împreună cu avocatul.

La 24 ianuarie 2013 a avut loc şedinţa de judecată la care a participat împreună cu avocatul fiind adoptată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care contestaţia a fost admisă, ambele ordonanţe ale procurorului fiind anulate, cu încetarea procedurii în cauza contravenţională în legătură cu lipsa faptei contravenţiei. La 24 ianuarie 2013 s-a adresat către Procuratura Anticorupţie cu cerere privind repararea prejudiciului material cauzat, care la acea dată a constituit suma de 4 000 lei. Drept răspuns la cererea reclamantei, la 05 februarie 2013 Procuratura Anticorupţie a depus recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 ianuarie 2013, prima şedinţa de examinare a recursului la Curtea de Apel Chişinău fiind desfăşurată la 27 februarie 2013, dată la care a participat împreună cu avocatul, însă, din motivul neprezentării procurorului, şedinţa de judecată a fost amînată pentru 20 martie 2013. La 20 martie 2013, cu participarea reclamantei şi a apărătorului, în lipsa procurorului, a fost examinat recursul fiind emisă decizia prin care recursul a fost admis, hotărîrea din 24 ianuarie 2013 a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. La 08 mai 2013 a fost fixată examinarea contestaţiei de către judecătorul Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, Gh.

Pavliuc şi, pe motiv că avocatul Adrian Guriţanu era antrenat într-un alt proces, reclamanta a solicitat amînarea şedinţei de judecată, aceasta fiind stabilită pentru 07 iunie 2013. La 07 iunie 2013 avocatul Adrian Guriţanu a fost în imposibilitate de a participa la examinarea contestaţiei, din care considerente a fost nevoită să semneze un contract de asistenţă juridică cu avocatul Al. Podlesnov, care a şi participat în şedinţa de judecată din 07 iunie 2013 la examinarea contestaţiei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 iunie 2013, contestaţia reclamantei a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. La 21 iunie 2013 apărătorul Adrian Guriţanu a depus recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 iunie 2013, iar la 24 iulie 2013 în şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău a solicitat amînarea examinării recursului pe motiv că avocatul Adrian Guriţanu se află în concediu, fiind în imposibilitate de a se prezenta. La 17 septembrie 2013 reclamanta a participat împreună cu avocatul Adrian Guriţanu la examinarea recursului de Curtea de Apel Chişinău, şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 recursul a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 iunie 2013 a fost casată, cauza fiind trimisă la o nouă judecare. La 12 martie 2014 s-a desfăşurat prima şedinţa de judecată stabilită de judecătorul Gh. Plămădeală, la care reclamanta a participat împreună cu apărătorul său, şedinţa fiind amânată pe motiv că nu s-a prezentat procurorul.

La 06 mai 2014 a avut loc a doua şedinţă, aceasta fiind amânată pe motiv că a expirat termenul preconizat pentru examinarea cauzei. La 26 mai 2014 a fost pronunţată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, prin care contestaţia a fost admisă, cu încetarea procesului contravenţional. La 03 iunie 2014 Procuratura Anticorupţie a depus recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 mai 2014. La 11 iulie 2014 reclamanta a participat împreună cu apărătorul A. Guriţanu la examinarea recursului în faţa Curţii de Apel Chişinău, şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iulie 2014 recursul a fost respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

Argumentează reclamanta că, în total au avut loc 12 şedinţe de judecată, dintre care şapte în instanţa de fond, iar cinci în ordinea examinării recursului, cauza contravenţională a fost examinată de trei ori în prima instanţă şi de trei ori de către Curtea de Apel Chişinău în ordinea examinării recursului, durata totală de examinare a cauzei contravenţionale fiind de un an şi șase luni. Pretinde că, suma cheltuielilor suportate de reclamantă la examinarea cauzei contravenţionale şi contestaţiei împotriva ordonanţelor ilegale ale procurorului, Şef adjunct al Secţiei combaterea corupţiei din cadrul Procuraturii Anticorupţie, Vsevolod Ivanov, constituie în total 7 500 lei, aceasta fiind confirmată prin bonurile de plată eliberate de avocaţi.

Ţinînd cont de rezultatele examinării contestaţiei, faptul că ordonanţele procurorului prin care s-a pornit procesul contravenţional şi a fost aplicată sancţiunea contravenţională au fost anulate, consideră că aceste cheltuieli au fost necesare, precum şi, având în vedere numărul şedinţelor de judecată, volumul de lucru efectuat de avocaţi, aceste cheltuieli sunt rezonabile. Invocă că, prin acţiunile ilicite ale procurorului, i-a fost cauzat atît un prejudiciu material, cît şi prejudiciu moral.

În acest sens, argumentează că, la intentarea cauzei contravenţionale în privinţa sa, cât şi pe întreg parcursul examinării contestaţiei, a deţinut funcţia de Şef al Direcţie medicamente şi dispozitive medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii, începând cu anul 2011 deţine gradul de calificare profesională, Consilier de Stat de clasa I, pentru activitate responsabilă şi contribuţie la perfecţionarea nivelului serviciilor medicale şi farmaceutice prestate populaţiei i- au fost conferite diplome şi distincţia de Stat medalia „Meritul Civic”, este caracterizată pozitiv atît la locul de muncă, cît şi la locul de trai, din care considerente pretinde că, prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională a fost afectată grav din punct de vedere moral fiindu-i cauzat un prejudiciu onoarei şi demnităţii sale.

În vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, după pronunţarea deciziei Curţii de Apel a Chişinău din 11 iulie 2014, reclamanta s-a adresat Procuraturii Generale şi Procuraturii Anticorupţie cu cerere privind restituirea prejudiciului material şi moral cauzat. Cu titlu de răspuns la cererea adresată, a fost informată că, cererea sa este neîntemeiată şi, în caz de dezacord, este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată. Estimează prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, considerând că suma este rezonabilă şi proporţională suferinţelor morale suportate ca urmare a acţiunilor ilegale ale procurorului.

Pretinde încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul Ludmilei Topchin a sumei de 7 500 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională în temeiul art. 336 din Codul contravenţional, a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat astfel, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea prezentei cereri de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 mai 2015, instanţa de judecată a dispus respingerea ca neîntemeiată a acţiunii civile înaintate de către Topchin Ludmila împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravenţională.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015 s-a admis apelul declarat de Ludmila Topchin şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 26 mai 2015, în partea respingerii pretenţiilor reclamantei cu privire la restituirea cheltuielilor de asistenţă juridică acordate în procesul contravenţional cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care s-a admis parţial pretenţiile înaintate de Ludmila Topchin, s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul Ludmilei Topchin cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 6 000 lei; în partea respingerii pretenţiilor Ludmilei Topchin de încasare a prejudiciului moral hotărîrea primei instanţe s-a menţinut; s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul Ludmilei Topchin suma de 1 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică pentru examinarea cauzei în prima instanţă şi instanţa de apel; în rest pretenţiile Ludmilei Topchin s-au respins.

La 07 august 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, şi pronunţarea unei noi hotărîrii de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a examinat apelul cu încălcarea gravă a dreptului la apărare a părţilor şi cu sfidarea normelor de procedură civilă, în cazul în care părţile au fost citate pentru 09 iulie 2015, ora 11:00, însă apelul fiind examinat la 10:00. Susţine recurentul că, instanţa de apel eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Consideră recurentul că, în speţă nu pot fi aplicate prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deoarece amenda cu privire la contravenţie nu a fost aplicat de către instanţa de judecată. Afirmă că, în speţă instanţa de apel eronat a încasat suma prejudiciului din contul bugetului de stat, deoarece urma a încasa această sumă din contul bugetului local.

La 10 august 2015 Ludmila Topchin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, în partea respingerii cerinţei de încasare a prejudiciului moral, cu dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, şi modificarea deciziei instanţei de apel în partea încasării cheltuielilor de acordare a asistenţei juridice prin majorare de la suma de 6 000 lei pînă la suma de 7 500 lei, şi de la suma de 1 500 lei pînă la suma de 2 000 lei. În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a încălcat esenţial şi aplicat eronat normele de drept material, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susţine recurenta că, instanţele de judecată eronat au reţinut că, în speţă prejudiciului moral poate fi încasat doar în cazul în care amenda contravenţională ar fi fost aplicată de către instanţa de judecată, şi nu de către Procuratura Anticorupţie, deoarece concluzia dată este contrară prevederilor art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deoarece amenda cu privire la contravenţie nu a fost aplicat de către instanţa de judecată. Totodată, indică recurenta că instanţa de apel eronat a respins pretenţiile de încasare a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1 500 lei şi 500 lei, concluzia căreia este în contradicţie cu materialele cauzei.

Examinînd temeiurile recursurilor declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ludmila Topchin în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ludmila Topchin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurenţi a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ludmila Topchin ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ludmila Topchin se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat