2ra-2055/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă, jud.: I. Ţurcan dosarul nr. 2ra-2055/2015 instanţa de apel, jud.: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală al Republicii Moldova şi Iurie Frunză, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Frunză împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratura Generală al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, prin care au fost admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală al Republicii Moldova cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 decembrie 2014 în sensul micşorării sumei încasate c o n s t a t ă La 19 aprilie 2011 reclamantul Iurie Frunză a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Centrului Naţional Anticorupţie şi Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la 16 martie 2005, ora 17: 15, întorcîndu-se spre casă de la serviciu, de către colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a fost reţinut în stradă şi escortat în cătuşe la sediul CCCEC, unde de către ofiţerul de urmărire penală al DUP al CCCEC, S. Sidor a fost informat, că pe faptul traficului de influenţă în privinţa sa la 16 martie 2005 a fost pornită cauză penală nr. 2005036144, conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) Cod penal, care este calificată ca o infracţiune gravă.

Afirmă că, prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 16 martie 2005, Iurie Frunză a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penala nr. 2005036144, după indicii infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) Cod penal. Conform procesului-verbal de reţinere din 16 martie 2005, ora 22:10 Iurie Frunză a fost reţinut în temeiul art. art. 165, 166, 167 CPP, de către colaboratorii CCCEC, în temeiul bănuirii de comiterea infracţiunii prevăzute de art. art. 326 alin. (3) La 17 martie 2005 de către colaboratorii DUP al CCCEC, în privinţa sa a fost pornită o nouă cauză penală cu nr. 2005036149, conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, care a fost calificată ca o infracţiune deosebit de gravă.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 18 martie 2005 în privinţa sa a fost aplicata măsura preventiva sub forma de arest, cu emiterea mandatului de arest. Iar, conform mandatului de arest nr. 1-142/05 din 18 martie 2005 a fost dispusă arestarea bănuitului Iurie Frunză pe un termen de 10 zile, cu calcularea termenului de la 16 martie 2005. Prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 24 martie 2005 Iurie Frunză a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penala nr. 2005036149 după indicii infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin ordonanţa procurorului de punere sub învinuire din 24 martie 2005 pe cauza penala nr. 2005036144 a fost pus sub învinuire Iurie Frunză, fiindu-i incriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 martie 2005, la demersul procurorului a fost dispusă prelungirea duratei ţinerii în stare de arest a învinuitului Iurie Frunză pe un termen de 25 zile, pînă la 20 aprilie 2005. Prin ordonanţa procurorului de punere sub învinuire din 18 aprilie 2005 pe cauza penala nr. 2005036149 a fost pus sub învinuire Iurie Frunză, fiindu-i incriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 aprilie 2005 a fost respins demersul avocatului Ion Vîrlan privind înlocuirea măsurii preventive faţă de Iurie Frunză, ca fiind neîntemeiat. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 aprilie 2005, termenul deţinerii sub arest pe cauza penala nr. 2005036144 a fost prelungit cu încă 10 zile, pînă la data de 30 aprilie 2005. La 20 aprilie 2005 şi, respectiv, 25 aprilie 2005 pe cauzele penale date au fost întocmite rechizitorii, iar la 29 aprilie 2005 dosarele în privinţa sa au fost remise spre examinare Judecătoriei Centru, mun. Chişinău. Totodată, la 28 aprilie 2005 a fost etapat din izolatorul pentru detenţie preventivă a CCCEC, unde a fost deţinut din 16 martie 2005, la izolatorul de detenţie provizorie a Ministerului Justiţiei, Penitenciarul nr. 13, unde a fost deţinut în stare de arest preventiv pînă la 24 octombrie 2005. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 august 2005 a fost respinsă cererea avocatului Postolache Vitalie privind schimbarea măsurii de reprimare din arest în altă măsură mai blîndă - liberare provizorie pe cauţiune. La 24 octombrie 2005, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău măsura preventivă - arestul preventiv a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2006 a fost respins demersul avocatului Postolache Vitalie privind schimbarea măsurii de reprimare din arest în obligaţiunea de a nu părăsi ţara. La 16 noiembrie 2006, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău măsura preventivă - arestul la domiciliu a fost înlocuită cu obligaţia de a nu părăsi ţara.

Afirmă reclamantul că, astfel, în total a fost deţinut în stare de arest preventiv în perioada 16 martie 2005 – 24 octombrie 2005, adică 223 zile. Susţine reclamantul că, total a fost deţinut sub arest la domiciliu 1 an şi 23 zile; total măsură preventivă arest - 1 an, 8 luni şi 6 zile; total măsură preventivă obligaţia de a nu părăsi tara - 3 ani, 4 luni şi 28 zile; iar în total măsură preventivă - 5 ani, 1 lună, 4 zile. Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 decembrie 2007 a fost achitat pe ambele capete de acuzare, art. 195 alin. (2) CP şi art. 326 alin. (3) Cod penal, din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2008, apelul declarat de procuror a fost admis parţial, casată sentinţa în partea acuzării lui Iurie Frunză, pe episodul traficului de influenţă, art. 326 alin. (3) Cod penal, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care procesul penal a fost încetat din motiv că există alte circumstanţe sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi anume fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2009, decizia instanţei de apel a fost casată cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeaşi instanţă de apel în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2009, apelul procurorului a fost respins ca nefundat cu menţinerea fără modificări a sentinţei primei instanţe din 24 decembrie 2007. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2010 recursul procurorului împotriva deciziei instanţei de apel din 03 iunie 2009 a fost respins ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2009. Totodată menţionează reclamantul că, conform comunicatelor Agenţiei Informaţionale de Stat Moldpress publicate în ziarele republicane se confirmă difuzarea informaţiilor cu referinţă la reţinerea lui Iurie Frunză şi a altor persoane în legătură cu intentarea cauzei penale.

Consideră, că toate circumstanţele faptice invocate demonstrează prin probe concludente, pertinente şi anume materialele dosarelor penale nr. 2005036144, pe art. 326 Cod penal şi nr. 2005036149, pe art. 195 Cod penal intentate de CCCEC pe numele său, aflate în 7 volume, în arhiva Judecătoriei Centru mun. Chişinău, şi se confirmă că este în posesia unei sentinţe de achitare irevocabile.

Susţine reclamantul că, ca urmare a fost ilegal atras la răspundere penală, de aceea are dreptul de a pretinde la despăgubiri conform Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998. Fiind atras la răspundere penală conform ordonanţelor de recunoaştere în calitate de bănuit din 16 martie 2005, din 24 martie 2005 a OUP CCCEC, şi, respectiv, a ordonanţelor procurorului de recunoaştere în calitate de învinuit din 24 martie 2005 pe cauza penala nr. 2005036144 pe art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal şi din 18 aprilie 2005 pe cauza penala nr. 2005036149 pe art. 195 alin. (2) Cod penal, a fost achitat prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 decembrie 2007, in învinuirea adusă conform art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal şi art. 195 alin. (2) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii.

Solicită reclamantul încasarea de la Statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor sumei de 80 176 lei, 63 lei cu titlu de prejudiciu material, ce constituie suma salariului mediu lunar impozabil de care a fost privat în legătură cu atragerea ilegală la răspundere penală, pentru 1 an, 8 luni şi 6 zile de arest, în perioada 16 martie 2005 - 16 noiembrie 2006, fără reţinerea plăţilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare; încasarea din contul bugetului de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 132 282 lei, 50 lei, care constituie cuantumul indexării salariului de care a fost privat în raport cu inflaţia anuală; să se perceapă din contul bugetului de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material efectiv pentru cheltuielile de asistenţă juridică legate de consultarea şi examinarea cauzei civile; încasarea din contul bugetului de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 600 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral; obligarea Procuraturii Generale şi Centrul Naţional Anticorupţie ca succesor de drept al CCCEC, prin intermediul Centrelor de Presă să-i aducă scuze oficiale în numele statului, pentru atragerea sa la răspundere penală, reţinere şi arestare,

prin difuzarea în mijloacele de informare în masă republicane audiovizuale şi scrise - Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio-Moldova; obligarea Procuraturii Generale şi Centrul Naţional Anticorupţie ca succesor de drept al CCCEC să-i prezinte scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Frunză împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratura Generală a RM privind repararea prejudiciului material şi moral s-a admis parţial. S-a încasat de la Bugetul de Stat gestionat de către Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 80 176,63 lei, cu titlu de prejudiciu material ce constituie suma salariului mediu lunar impozabil de care a fost privat în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală.

S-a încasat de la Bugetul de Stat, gestionat de către Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 132 282,50 lei, ce constituie cuantumul indexării salariului de care a fost privat în raport cu inflaţia anuală. S-a încasat de la Bugetul de Stat, gestionat de către Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 500 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală. S-a încasat de la Bugetul de Stat, gestionat de către Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

S-a obligat Procuratura Generală a RM şi Centrul Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, prin intermediul Centrelor de Presă să-i aducă scuze oficiale reclamantului Frunză Iurie în numele statului, pentru tragerea sa la răspundere penală, reţinere şi arestare, prin difuzarea în mijloacele de informare în masă republicane audiovizuale şi scrise - Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio-Moldova. S-a obligat Procuratura Generală a RM şi Centrul Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, să-i prezinte reclamantului Frunză Iurie scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei. În rest cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 23 decembrie 2014 Procuratura Generală a RM a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitînd casarea parţială a hotărârii, cu emiterea unei decizii prin care prejudiciul moral să fie diminuat pînă la o sumă rezonabilă, iar în privinţa obligării Procuraturii Generale şi CNA să-i aducă scuze oficiale reclamantului prin difuzarea în mijloacele de informare în mass-media şi scrise - Agenţia Informaţională Moldpress şi Compania Teleradio- Moldova şi obligării Procuraturii Generale şi CNA să-i prezinte reclamantului scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei, să fie respinsă solicitarea ca neîntemeiată şi tardivă.

La 05 decembrie 2014 Ministerul Finanţelor al RM a depus apel, solicitînd modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2014 prin micşorarea prejudiciului moral pînă la limite rezonabile, diminuarea salariului ratat dispus spre încasare de la suma de 80 176,63 lei pînă la suma de 42 280,60 lei şi respingerea pretenţiei privind indexarea salariului în sumă de 132 282,50 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 au fost admise apelurile declarate de Procuratura Generală al RM şi Ministerul Finanţelor al RM cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 aprilie 2015 în sensul micşorării prejudiciului moral de la suma de 500 000 lei pînă la 250 000 lei.

La 19 iunie 2015 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 prin micşorarea prejudiciului moral pînă la limitele rezonabile, diminuarea salariului ratat dispus spre încasare de la suma de 80 176,63 lei pînă la suma de 42 280,60 lei şi respingerea pretenţiei privind indexarea salariului în sumă de 132 282,50 lei. În motivarea recursului a indicat că, consideră parţial neîntemeiate şi ilegale actele judecătoreşti a instanţelor inferioare, şi anume în partea prejudiciului moral, deoarece consideră că suma dispusă spre încasare este una exagerat de mare, în cazul în care instanţele nu au reţinut spre examinare toate împrejurările, nu a respectat criteriul echităţii.

A mai invocat de asemenea că, repararea prejudiciului material sub formă de salariu rata, de către instanţa de asemenea a fost dispusă spre încasare într-o sumă mai mare, deoarece nu au fost puse supuse analizei toate probele prezente la materialele cauzei. Iar, în partea indexării a indicat că instanţele eronat au dispus spre încasare această sumă. La 29 iunie 2015 Procuratura Generală al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 decembrie 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 cu emiterea unei decizii prin care a diminua pînă la o sumă rezonabilă prejudiciul moral încasat, iar în privinţa obligării Procuraturii Generale a RM şi Centrului Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, să-i aducă scuze oficiale reclamantului Frunză Iurie prin difuzarea în mijloacele de informare în masă republicane audiovizuale şi scrise - Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio- Moldova şi obligării Procuraturii Generale a RM şi Centrului Naţional Anticorupţie să-i prezinte reclamantului Frunză Iurie scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei, de a respinge ca tardivă.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiate hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material. Susţine recurentul că, instanţa de apel eronat a dispus încasarea prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei, în cazul în care această sumă este una exagerată. A mai indicat de asemenea că, instanţele ilegal au dispus obligarea Procuraturii Generale a RM şi Centrului Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, să-i aducă scuze oficiale reclamantului Frunză Iurie prin difuzarea în mijloacele de informare în masă republicane audiovizuale şi scrise - Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio-Moldova, şi obligarea Procuraturii Generale a RM şi Centrului Naţional Anticorupţie să-i prezinte reclamantului Frunză Iurie scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei, deoarece aceste pretenţii sunt tardive.

La 05 august 2015 Iurie Frunză a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, în partea ce ţine de stabilirea cuantumului compensaţiei pentru prejudiciul moral cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată şi ilegală decizia instanţei de apel, deoarece suma prejudiciului moral dispus spre încasare în mărime de 250 000 lei constituie o sumă disproporţionată în raport cu caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate, şi cu gradul de vinovăţie al organului de urmărire penală. Mai mult susţine că, prin toate acţiunile efectuate în cadrul urmării penale cît şi examinării cauzei în instanţa de judecată, măsurile preventive aplicate, reţinerea s-a în stare de arest, au fost lipsite de orice temei juridic, au fost operate şi de o manieră umilitoare, care i-au provocat şi mai multe suferinţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Deoarece materialele cauzei nu atestă data cu privire la expedierea în adresa recurenţilor a copiei deciziei contestate, nici date cu referire la recepţionarea de către ultimii a deciziei, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recurs la 19 iunie 2015, 29 iunie 2015 şi 05 august 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM, Procuratura Generală al RM şi de a respinge recursul declarat de Iurie Frunză, cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

După cum s-a stabilit, la 16 martie 2005, ora 17: 15, Iurie Frunză a fost reţinut în stradă de către colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) şi escortat la sediul CCCEC, fiind informat, că pe faptul traficului de influenţă în privinţa sa la 16 martie 2005 a fost pornită cauză penală nr. 2005036144, conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) Cod penal. Iar, prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 16 martie 2005, Iurie Frunză a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penala nr. 2005036144, după indicii infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) Cod penal.

Conform procesului-verbal de reţinere din 16 martie 2005, ora 22:10 Iurie Frunză a fost reţinut în temeiul art. art. 165, 166, 167 CPP, de către colaboratorii CCCEC, în temeiul bănuirii de comiterea infracţiunii prevăzute de art. art. 326 alin. (3) La 17 martie 2005 de către colaboratorii DUP al CCCEC, în privinţa sa a fost pornită o nouă cauză penală cu nr. 2005036149, conform semnelor infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 18 martie 2005 în privinţa lui Iurie Frunză a fost aplicată măsura preventiva sub forma de arest, cu emiterea mandatului de arest.

Iar, conform mandatului de arest nr. 1-142/05 din 18 martie 2005 a fost dispusă arestarea bănuitului Iurie Frunză pe un termen de 10 zile, cu calcularea termenului de la 16 martie 2005. Prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 24 martie 2005 Iurie Frunză a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penala nr. 2005036149 după indicii infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin ordonanţa procurorului de punere sub învinuire din 24 martie 2005 pe cauza penala nr. 2005036144 a fost pus sub învinuire Iurie Frunză, fiindu-i incriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 25 martie 2005, la demersul procurorului a fost dispusă prelungirea duratei ţinerii în stare de arest a învinuitului Iurie Frunză pe un termen de 25 zile, pînă la 20 aprilie 2005. Prin ordonanţa procurorului de punere sub învinuire din 18 aprilie 2005 pe cauza penala nr. 2005036149 a fost pus sub învinuire Iurie Frunză, fiindu-i incriminată săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 aprilie 2005 a fost respins demersul avocatului Ion Vîrlan privind înlocuirea măsurii preventive faţă de Iurie Frunză, ca fiind neîntemeiat. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 aprilie 2005, termenul deţinerii sub arest pe cauza penala nr. 2005036144 a fost prelungit cu încă 10 zile, pînă la data de 30 aprilie 2005. La 20 aprilie 2005 şi, respectiv, 25 aprilie 2005 pe cauzele penale date au fost întocmite rechizitorii, iar la 29 aprilie 2005 dosarele în privinţa lui Iurie Frunză au fost remise spre examinare Judecătoriei Centru, mun. Chişinău. Totodată, materialele cauzei atestă că, la 28 aprilie 2005 Iurie Frunză a fost etapat din izolatorul pentru detenţie preventivă a CCCEC, unde a fost deţinut din 16 martie 2005, la izolatorul de detenţie provizorie a Ministerului Justiţiei, Penitenciarul nr. 13, unde a fost deţinut în stare de arest preventiv pînă la 24 octombrie 2005, în total a fost deţinut în stare de arest preventiv în perioada 16 martie 2005 – 24 octombrie 2005, adică 223 zile.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 august 2005 a fost respinsă cererea avocatului Postolache Vitalie privind schimbarea măsurii de reprimare din arest în altă măsură mai blîndă - liberare provizorie pe cauţiune. La 24 octombrie 2005, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău măsura preventivă - arestul preventiv a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2006 a fost respins demersul avocatului Postolache Vitalie privind schimbarea măsurii de reprimare din arest în obligaţiunea de a nu părăsi ţara. La 16 noiembrie 2006, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău măsura preventivă - arestul la domiciliu a fost înlocuită cu obligaţia de a nu părăsi ţara.

Prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 decembrie 2007 a fost achitat pe ambele capete de acuzare, art. 195 alin. (2) CP şi art. 326 alin. (3) Cod penal, din motiv că faptele nu întrunesc elementele infracţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2008, apelul declarat de procuror a fost admis parţial, casată sentinţa în partea acuzării lui Iurie Frunză, pe episodul traficului de influenţă, art. 326 alin. (3) Cod penal, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care procesul penal a fost încetat din motiv că există alte circumstanţe sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi anume fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2009, decizia instanţei de apel a fost casată cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeaşi instanţă de apel în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2009, apelul procurorului a fost respins ca nefundat cu menţinerea fără modificări a sentinţei primei instanţe din 24 decembrie 2007. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 aprilie 2010 recursul procurorului împotriva deciziei instanţei de apel din 03 iunie 2009 a fost respins ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2009. Materialele cauzei mai denotă că, conform comunicatelor Agenţiei Informaţionale de Stat Moldpress publicate în ziarele republicane se confirmă difuzarea informaţiilor cu referinţă la reţinerea lui Iurie Frunză şi a altor persoane în legătură cu intentarea cauzei penale.

Or, în cumulul celor enunţate, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Iurie Frunză posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, avînd ca obiect al litigiului încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Iurie Frunză a prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasînd din contul Bugetului de Stat gestionat de către Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 80 176,63 lei, cu titlu de prejudiciu material ce constituie suma salariului mediu lunar impozabil de care a fost privat în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală; precum şi suma de 132 282,50 lei, ce constituie cuantumul indexării salariului de care a fost privat în raport cu inflaţia anuală, suma de 500 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală, suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică; totodată s-a obligat Procuratura Generală a RM şi Centrul Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, prin intermediul Centrelor de Presă să-i aducă scuze oficiale reclamantului Frunză Iurie în numele statului, pentru tragerea sa la răspundere penală, reţinere şi arestare, prin difuzarea în mijloacele de informare în masă republicane audiovizuale şi scrise - Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio-Moldova,

şi scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei. În rest cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 au fost admise apelurile declarate de Procuratura Generală al RM şi Ministerul Finanţelor al RM cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 aprilie 2015 în sensul micşorării prejudiciului moral de la suma de 500 000 lei pînă la 250 000 lei. Examinînd hotărîrile contestate în raport cu materialele cauzei, cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios şi în raport cu argumentele recursurilor, Colegiul consideră că instanţele inferioare în partea încasării prejudiciului moral, deşi, legal şi întemeiat au încasat suma pentru repararea prejudiciului moral, suma încasată pentru aceasta este una exagerată, motiv din care urmează a fi micşorată.

Or, conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate in folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura in care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al aceeaşi Legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creînd condiţii obiective participanţilor la proces, just au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, însă incorect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Iurie Frunză ca urmare a acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală, a procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că îndemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.

În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În consecinţa celor relatate şi avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate lui Iurie Frunză, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţele ierarhic inferioare pentru a fi încasat în beneficiul lui Iurie Frunză pînă la 70 000 lei, sumă care, în opinia instanţei de recurs, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate. Conform art. 6 lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Astfel, în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă, respectiv nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este sentinţa de achitare devenită definitivă şi irevocabilă, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

În partea, argumentelor Ministerului Finanţelor şi a Procuraturii Generale, ce ţin de diminuarea prejudiciului material sub formă de salariu ratat, instanţa de recurs le consideră întemeiate, iar constatările instanţelor inferioare eronate, în cazul în care materialele cauzei cert denotă că, pentru perioada totală de aplicare a măsurilor de constrîngere, şi anume a arestului preventiv şi arestului la domiciliu, dintre perioada 16 martie 2005 - 16 noiembrie 2006, Iurie Frunză a fost lipsit de posibilitatea de a activa la locul de muncă, şi anume Şef al catedrei de Drept Penal şi Criminologie a Facultăţii de Drept, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova şi de conferenţiar la Universitatea Slavonă, funcţii pe care li-a ocupat pînă la reţinere şi arest, prin urmare fiind privat de salariul lunar.

În conformitate cu art. 8 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, pentru cuantificarea prejudiciului reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia.

Astfel, modul de calculare a salariului mediu se reglementează prin Hotărîrea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004. Iar, potrivit pct. 5 din Hotărîrea Guvernului privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu nr. 426 din 26 aprilie 2004, la determinarea salariului mediu, se iau în calcul 3 luni calendaristice de lucru premergătoare evenimentului de care depinde plata respectivă (de la data de 1 pînă la data de 1). Prin urmare, reţinînd faptul că reclamantul a fost reţinut la 16 martie 2005, perioada de calcul a salariului mediu constituie 3 luni premergătoare acestui eveniment, adică decembrie 2004, ianuarie - februarie 2005. În perioada decembrie 2004 - februarie 2005 reclamantul a obţinut de la Universitatea Slavonă lunar a cîte 216,83 lei, conform datelor privind retribuirea muncii din carnetul de muncă, iar de la ULIM - cîte 2 108 lei, conform certificatului ULIM nr. 33 din 04 aprilie 2011, astfel, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, venitul lunar al lui Iurie Frunză a constituit suma de 2 324,83 lei (216,83 lei + 2 108 lei).

Respectiv, în perioada invocată de către reclamant de imposibilitate de a munci, 16 martie 2005 - 16 noiembrie 2006, salariul acestuia ar constitui suma de 46 496,6 lei, urmînd calculul: 2 324,83 lei X 20 luni. Totodată, instanţa de recurs reţine că, certificatul eliberat de ULIM nr. 33 din 04 aprilie 2011 denotă că Frunză Iurie a primit salariul şi în decursul a 2 luni după reţinere, aprilie-mai 2015, a cîte 2 108 lei, în total 4 216 lei, astfel, suma dată urmează a fi dedusă din venitul care, ar fi fost ratat de către reclamant în legătură cu imposibilitatea de a munci, iar ca rezultat, salariul ratat de către reclamant constitui suma de 42 280,60 lei, conform calculului 46 496,6 lei - 4 216 lei.

Reieşind din cele relatate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, instanţele judecătoreşti în mod arbitrar au dispus încasarea salariului în sumă de 80 176,63 lei, fără a supune analizei probele prezentate. Totodată, Colegiul, în partea ce ţine de indexarea salariului, relevă că Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prevede posibilitatea indexării salariului ratat, însă modul şi cazurile de indexare a acestuia sunt reglementate de Legea privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei nr. 824-XII din 24 decembrie 1991. În conformitate cu art. 8 al Legii privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei nr. 824-XII din 24 decembrie 1991, veniturile ce depăşesc mărimea triplă a salariului minim lunar nu se indexează.

Mai mult, potrivit pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1475 din 30 decembrie 2004, în vigoare la momentul aplicării arestului preventiv în privinţa lui Iurie Frunză), s-a stabilit, începînd cu 1 ianuarie 2005, salariul minim pe ţară în mărime de 200 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169 ore (în medie pe lună). Prin urmare, salariul reclamantului ar putea fi supus indexării doar în condiţiile în care salariul acestuia, reieşind din sensul art. 8 al Legii privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei nr. 824-XII din 24 decembrie 1991, dacă nu ar depăşi suma de 600 lei. Reieşind din cele supra evocate şi a normele precitate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că salariul lui Iurie Frunză a constituit la momentul reţinerii peste 600 lei, şi anume suma de 2 324,83 lei, astfel constatînd că salariul ratat, în speţă, nu putea fi indexat.

Totodată, instanţa de recurs conchide că, deşi prima instanţă şi instanţa de apel temeinic a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la aducerea, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă lui Iurie Frunză, obligaţia dată, cu interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile acestei situaţii, incorect a fost pusă pe seama Procuraturii Generală a RM şi Centrului Naţional Anticorupţie. Or, conform art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale.

Scuzele oficiale ale procurorului se aduc în cazul scoaterii integrale a persoanei de sub urmărire penală. Prin urmare, cu referire la prevederile enunţate şi luând în consideraţie că, materialele cauzei cert denotă faptul atragerii la răspundere penală a lui Iurie Frunză, şi temeinicia pretenţiei cu privire la aducerea, din numele statului, a scuzelor oficiale în formă scrisă lui Iurie Frunză, instanţa de recurs ajunge la concluzia că în speţa de faţă, urmează a fi obligat Procurorul Procuraturii Anticorupţie, ca procuror ierarhic superior, de a aduce lui Iurie Frunză scuze oficiale în numele statului. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată, prin prisma celor supra relatate, constată netemeinicia recursului declarat de către Iurie Frunză.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către prima instanţă şi instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Iurie Frunză şi de a admite recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor a RM şi Procuratura Generală a RM cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Iurie Frunză.

Se admit recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Frunză împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratura Generală al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Frunză împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Centrului Naţional Anticorupţie şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Se încasează de la Bugetul de Stat gestionat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Iurie Frunză suma de 42 280,60 lei (patruzeci şi două mii două sute optzeci lei, 60 bani) cu titlu de prejudiciu material, ce constituie suma salariului mediu lunar impozabil de care a fost privat în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală. Se respinge ca neîntemeiată pretenţia de încasare de la Bugetul de Stat, gestionat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Iurie Frunză a sumei de 132 282,50, ce constituie cuantumul indexării salariului de care a fost privat în raport cu inflaţia anuală. Se încasează de la Bugetul de Stat gestionat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Iurie Frunză suma de 70 000 (șaptezeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală.

Se încasează de la Bugetul de Stat, gestionat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Frunză Iurie suma de 5 000 (cinci mii) lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Se admite parţial pretenţia lui Iurie Frunză de obligare a Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Centrului Naţional Anticorupţie, ca succesor de drept al CCCEC, prin intermediul Centrelor de Presă să-i aducă scuze oficiale în numele statului, pentru tragerea sa la răspundere penală, reţinere şi arestare, prin difuzarea în mijloacele de informare în masă, republicane, audiovizuale şi scrise – Agenţia Informaţională de Stat Moldpress şi Compania Teleradio-Moldova, şi să- i prezinte scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei.

Se obligă Procurorul Procuraturii Anticorupţie, prin intermediul Centrului de Presă să-i aducă scuze oficiale în numele statului, pentru tragerea la răspundere penală, reţinere şi arestare, şi să-i prezinte scuze oficiale în formă scrisă prin scrisoare personală autentificată conform legislaţiei lui Iurie Frunză. În rest cerinţele se resping ca fiind neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Galina Stratulat